Despre lapte si produsele lactate

CITATUL ZILEI: Sănătatea este ca banii, niciodata nu vom avea o adevărată ideea de valoarea sa până când o vom pierde. (Josh Billings)

Avem astăzi prilejul să urmărim la TV reclame de-a dreptul stupefiante, de genul celor pentru produsele lactate pasteurizate sau tratate UHT, în care se afirmă lucruri aberant de imposibile despre efectele benefice ale acestora asupra sănătăţii, mizându-se pe dorinţa sinceră de mai bine a consumatorilor, ca şi pe naivitatea multora şi pe lipsa de informare a publicului cu privire la „procedeele tehnologice moderne de prelucrare“.

Este mai mult decât evident pentru orice om cu bun simţ că singurele produse lactate bune pentru sănătate sînt cele cât se poate de proaspete şi de neprelucrate, obţinute de la vite sănătoase, care au păscut pe pajişti şi au fost alimentate cu nutreţ, iar nu de la vite chinuite, înghesuite în boxe, la lumină artificială şi înfundate cu hormoni de creştere şi cu antibiotice şi furajate cu amestecuri incerte, precum cele din fermele care sînt conforme cu „normele UE“.

Totuşi, prin nesfârşita repetare şi mistificare pe toate canalele mass-media, reclama a ajuns să anihileze gândirea independentă a multora, astfel că destui oameni se lasă gândiţi şi sînt în stare să mănânce foarte liniştiţi amestecuri chimice industriale numite impropriu brânză (un cauciuc sărat cu mult cheag sau cocteiluri de săruri de topire şi alte chimicale), iaurt (în a cărui reţetă sînt prezenţi laptele praf sau laptele pasteurizat cu amestec de E-uri) etc.

Toţi cetăţenii sînt cumplit de speriaţi de microbi şi de viruşi închipuiţi precum cel al gripei aviare, dar mai nimeni nu este îngrijorat de nocivitatea tratamentelor termice sau cu radiaţii, de prelucrările tehnologice care compromit în mare măsură calităţile laptelui brut sau de aditivii chimici toxici.

În acest timp, pieţele sînt închise rând pe rând, iar ţăranii, micii producători (numiţi acum, cu un termen de-a dreptul batjocoritor, fermieri), urâţi de moarte de agenţii globalizării, sînt pe toate căile ruinaţi şi împiedicaţi să îşi distribuie produsele lactate şi brânzeturile proaspete şi de calitate, preparate în casă, fără atâtea chimicale şi procese tehnologice mirobolante.

CÂTEVA INFORMAŢII IMPORTANTE DESPRE PASTEURIZARE

În procesarea comercială UHT a laptelui crud, acesta este mai întâi preîncălzit la 80-90 de grade Celsius, apoi supus încălzirii directe sau indirecte. În metoda directă, laptele este injectat cu abur fierbinte sau este el însuşi pulverizat în abur. Aceasta ridică temperatura laptelui imediat, dar îl şi diluează. Apa suplimentară este îndepărtată când laptele este răcit într-un recipient vidat. Încălzirea indirectă presupune aducerea laptelui în contact cu suprafeţe metalice care au fost încălzite cu abur.

ULTRA-PASTEURIZAREA DISTRUGE PROTEINELE DIN LAPTE

Prelucrarea UHT sau ultra-pasteurizarea este un proces extrem de dăunător pentru fragilele componente ale laptelui. După Leo Dexter, microbiolog şi fermier în Austin, Texas, proteinele din lapte sînt molecule complexe (cu structură 3D şi cu ramificaţii tridimensionale) care în mod normal sînt descompuse şi digerate de către organismul uman cu ajutorul unor enzime speciale ce se ataşează la aceste ramificaţii. Aplicarea unor tratamente termice extreme, fie şi de scurtă durată, aplatizează efectiv moleculele, astfel încât enzimele speciale nu îşi mai pot îndeplini corespunzător sarcina. Chiar şi simpla încălzire la peste 45 de grade Celsius denaturează proteinele..  Dacă proteinele din lapte pătrund în fluxul sangvin nedescompuse, corpul le percepe ca pe nişte proteine străine şi răspunde imediat prin mărirea reacţiei imunitare şi respingerea lor. Aceasta înseamnă un sistem imunitar în mod cronic super-stresat şi mult mai puţină energie disponibilă pentru creştere şi reconstrucţie. Trebuie să adăugm că vitaminele, enzimele şi bacteriile lactice sînt şi ele parţial distruse în procesul pasteurizării.

Savanţii din Australia sînt în avangarda cercetării efectelor tehnologiei UHT. Un studiu din 2002 demonstrează că procesarea UHT şi depozitarea care-i urmează cauzează mai multe schimbări care afectează termenul de valabilitate al laptelui UHT. Aceste schimbări includ: denaturarea proteinei din zer, interacţiuni proteină-proteină, interacţiuni lactoză-proteină, izomerizarea lactozei, reacţia Maillard (reacţie chimică între un aminoacid şi un zahar reducător, care se desfăşoară la căldură, vezi http://en.wikipedia .org/wiki/ Maillard_ reaction) care dă mirosul de ars, formarea compusului sulfidril, formarea de carbonil şi alţi compuşi producători de mirosuri, precum şi formarea de substanţe insolubile.

După autorii Data şi Deeth, aceste schimbări reduc calitatea şi limitează viaţa de raft a laptelui UHT prin apariţia de mirosuri străine, separarea grăsimilor şi sedimentare, chiar dacă laptele rămâne „comercial stabil“. În timpul procesului de încălzire, compusul sulfidril induce o puternică aromă străină apropiată celei de varză laptelui UHT, care este cel mai uşor de observat imediat după încălzire. Compusul disipă în timpul depozitării, iar în curs de o lună de la tratare, laptele prelucrat UHT începe să se deterioreze, să capete un gust amărui şi ulterior să devină vâscos. Acest fapt ar putea să pară ciudat, mai cu seamă că aceste mirosuri străine par să nu fie observate de cumpărători. Aceasta ne conduce la întrebarea dacă nu cumva laptelui UHT îi sînt adăugate chimicale şi arome artificiale. Chiar dacă fenomenul se produce, nu există nici o obligaţie legală a producătorilor de a menţiona pe etichetă aceşti aditivi, pentru că „este un standard industrial“.

AMBALAJE NOCIVE
Dar nu numai procesarea UHT creează probleme de palatabilitate şi prezintă posibile riscuri pentru sănătate, ci şi ambalajele, atât cutiile aseptice, cât şi containerele de plastic. Cele din urmă fac ca ftalaţii şi alţi compuşi chimici care produc tulburări endocrine să se strecoare în lapte. Într-un studiu recent, publicat în Journal of Agricultural and Food Chemistry, cercetătorii au măsurat prezenţa nonilfenolului (NP), a bisfenolului A (BPA) şi a bisfenolului A diglicidil eter (BADGE) în două sortimente de lapte UHT comercializate în ambalaje tetra-brik. Laptele din toate cutiile conţinea substanţe endocrin-perturbato are provenind din plasticul containerelor.                                                                  Umplerea cutiilor cu lapte fierbinte este o „reţetă“ pentru eliberarea de ftalaţi sau substanţe similare. Nivelul acestor substanţe nu atingea nivelul maxim admis de lege, dar comentariul ce încheie studiul este pesimist: „… impactul pe care-l au aceşti compuşi asupra organismului uman trebuie studiat mai departe, mai ales cu privire la acumularea, degradarea acestor substanţe şi efectele nocive posibile asupra sistemului endocrin.“

BACTERIILE AU DEVENIT MAI REZISTENTE
În toamna lui 2004, un inspector specializat în produse lactate din SUA a dezvăluit că FDA (Food and Drug Administration – Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor) a convocat o conferinţă naţională cu departamentele din 50 de state. Se punea problema ridicării temperaturii de pasteurizare. Motivul: multe microorganisme au devenit rezistente la temperatură şi supravieţuiesc pasteurizării. Bacteria paratuberculozei este un astfel de exemplu. Maladia lui Johne pare să fie endemică în produsele lactate şi multe cutii de lapte pasteurizat răspund acum pozitiv la testul de prezenţă a bacteriei lui Johne. Sporii B. Cereus şi ai botulismului supravieţuiesc şi ei, ca şi cei ai protozoarelor parazite.

IAURT DE CASĂ
Putem produce în condiţii casnice, folosind lapte nefiert procurat de la un producător de încredere, un iaurt bun, cu o textură fermă, recurgând de exemplu culturi de bacterii lactice bulgăreşti sau pur şi simplu lăsând laptele nefiert la prins, într-o ulcică de lut. Până şi laptele pasteurizat permite obţinerea unui iaurt acceptabil. Nu încercaţi să faceţi acelaşi lucru cu lapte UHT… Noi am încercat şi a ieşit ceva de o consistenţă îndoielnică, apoasă şi neispititoare, care a sfârşit la toaletă. Câtă vreme laptele ultrapasteurizat sau UHT nu susţine viaţa microbiană, este mai mult decât improbabil ca el să poată susţine în mod adecvat viaţa umană. Multe surse afirmă tot mai susţinut că cea mai bună cale de a mări durabilitatea laptelui este procesul fermentaţiei, care ar trebui reexaminat ca o alternativă mult mai bună.

CÂTEVA SCURTE RECOMANDĂRI PRIVITOARE LA PRODUSELE LACTATE

* Laptele, dacă îl consumăm, se recomandă să fie nefiert. Dar, se ştie totodată, laptele este produsul nr.1 în lume la crearea de mucus.

* Toate produsele lactate din comerţ sînt obţinute din lapte pasteurizat la temperatura de 80-90 grade Celsius, dacă nu cumva la peste 100 de grade, cum este cazul pentru metoda UHT (Ultra High Temperature) .

* În procesul de fabricare al anumitor brînzeturi „speciale“, se adaugă conservanţi – polifosfaţi, nitriţi – periculoşi pentru sănătate. Fosfaţii inhibă absorbţia calciului, iar nitraţii blochează enzimele digestive prin transformarea lor în nitriţi, care sînt cancerigeni.

* Laptele praf şi laptele condensat sînt şi mai dăunătoare decât laptele pasteurizat, deoarece sînt complet denaturate.

* Produsele lactate cele mai recomandate sînt brînza dulce, laptele bătut, iaurtul, zerul.

* Brînza dulce este superioară caşului şi urdei prin faptul că se încheagă prin acrirea naturală a laptelui, pe cînd celelalte se încheagă artificial, cu cheag animal sau chimic.

* Caşul este mai valoros decît urda, întrucît ultima este supusă la un tratament termic în plus faţă de caş.

* Smîntîna este mai valoroasă decît frişca, datorită acidului lactic şi bacteriilor lactice pe care le conţine.

* Laptele prins este mai uşor digerabil decît laptele crud. Conţine „lactobacillus acidophillus“; acest acid lactic împiedică dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie în intestinul gros.

* Zerul conţine acid orotic (vit. B 13) care fixează magneziul la nivel celular şi creşte valoarea energetică a celulelor muşchiului inimii, mărind rezistenţa la efort şi stres. Proteinele din zer scad colesterolul, stimulează imunitatea, reglează greutatea, combat anemia, au efect depurativ.

* La copilul mic exista o enzimă stomacală – presura – care la copilul mare şi la adult este înlocuită cu o enzimă pancreatică-chimotripsina. Presura este direct răspunzătoare de digestia laptelui, de aceea dupa vîrsta de 3 ani, laptele se administrează cu prudenţă.

* Laptele este bine să fie consumat singur sub formă de brînză dulce, iaurt, lapte bătut, acestea fiind cel mai puţin dăunătoare.

* Trebuie evitate pe cât posibil sau limitat consumul de brînzeturi topite şi fermentate (şvaiter, trapist), care pot conţine culturi de bacterii nespecifice intestinale şi pot produce disbacterioze.

* Se recomandă înlocuirea laptelui de vacă cu cel de capră, care are o compoziţie mult mai apropiată de laptele uman. Ca şi compoziţie, cel mai asemănător laptelui uman este… cel de măgăriţă!

UNELE ARGUMENTE ÎMPOTRIVA CONSUMULUI DE LAPTE

* Laptele integral conţine multe grăsimi (majoritatea saturate – deci dăunătoare) şi 20% proteine. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptură de 100 g.

* Laptele degresat conţine 2% grăsimi, dar lactoza şi proteinele greu digerabile formează un coagul dens alcătuit din cazeină ca şi în cazul laptelui integral.

* Organismul uman pierde calciu încercînd să metabolizeze excesul de proteine adus de lapte şi derivatele sale. Aşadar, în loc să protejeze de osteoporoză, consumul zilnic de produse lactate determină demineralizarea oaselor.

* Laptele de vacă are 120 mg calciu /100g. Laptele de mamă are 33 mg calciu /100g-

* Laptele de vacă are şi 97mg fosfor / 100g, faţă de laptele de mamă care are doar 18 mg fosfor/100g. În cazul laptelui de mamă, raportul calciu/fosfor este 2:1, iar în cazul laptelui de vacă raportul calciu /fosfor este1:2.

* Alimentele cu raport calciu /fosfor 2:1 reprezintă sursele de calciu cele mai sigure şi perfect sănătoase pentru organismul uman.

* În afara de excesul de fosfor raportat la calciu din laptele de vacă, acesta are şi o cantitate de 3 ori mai mare de sodiu decât laptele de mamă.

* Organismul feminin este clădit să secrete lapte, nu să-l primească.

* Conţinînd hormoni, consumat în cantităţi excesive, laptele de vacă dezechilibrează atât sistemul endocrin al femeii, cât şi pe cel al bărbatului.

* Hormonii din laptele de vacă sînt vehicule ce transmit hipofizei viţelului informaţii specifice acestei specii. Informaţia de creştere şi dezvoltare se adresează viţelului, care la 6 luni atinge 300 kg. La copilul alimentat cu lapte de vacă, acesta atingând la aceeaşi vîrstă de 6 luni doar 7-8 kg, se perturbă mecanismele sistemului hormonal şi apar dereglări de natură fiziologică: irascibilitate, dureri de abdomen şi cap, diaree, gaze. Organismul uman se adaptează la această situaţie, dar poate ajunge să sufere dereglări ale altor funcţii. Pericolul constă nu atât în cantitatea absorbită, ci în informaţia pe care o poartă.

* Laptele este parţial responsabil de producerea alergiilor, deoarece în procesul de digerare al laptelui se pun în libertate 100 de alergeni.

ÎNLOCUITORI VEGETALI AI LAPTELUI ANIMAL
Laptele animalelor se poate înlocui cu un „lapte“ vegetal, care se poate prepara din:
– tărîţe de cereale – 250g/1 litru apă – conţine multe vitamine din grupul B
– „lapte“ din germeni de cereale
– cereale înmuiate
– „lapte“ din boabe de soia, în măsura în care puteţi fi siguri că soia nu este modificată genetic
Toate se pot aromatiza cu scorţişoară, vanilie, etc.

SURSE ALTERNATIVE, SĂNĂTOASE DE CALCIU
– nuci, curmale, smochine, pătrunjel, orice vegetale cu frunze verzi (la urma urmei, vacile îşi iau calciul din ierburi)
– mustul de struguri este la fel de bogat în substanţe nutritive ca şi laptele matern.

Farmacist Gabriela Ciobanu

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

1. Datta, Nivedita, Deeth, Hilton, C. et. al., Australian Journal of Dairy Technology. Vol. 57: No 3. (October 2002), Ultra-high-temperat ure (UHT) treatment of milk: comparison of direct and indirect modes of heating.

2. Williams, R.P.W., Australian Journal of Dairy Technology, Vol. 57: No. 1 (April 2002), The relationship between the composition of milk and the properties of bulk milk properties.

3. Datta, Nivedita, Deeth, Hilton, C., Food and Bioproducts Processing: Transactions of the Institution of Chemical Engineers, Vol. 79: Part C, Age Gelation of UHT Milk: A Review.

4. Fry, M.R., Institute of Food Technologists Annual Meeting, 1995, Relaunching an old product and awakening consumer interest in improved technology: the Parmalat experience.

5. Journal of Agriculture and Food Chemistry, Vol 52, pages 3702-3070, 2004.

6. Wikipedia

7. Colin Campbell, Studiul China, Editura Advent

Tot ce-a fost, ori ce-o sa fie
In PREZENT le-avem pe toate!

Published in: Fără categorie on 24/09/2009 at 7:52 AM  Lasă un comentariu  

Ultima Lupta >>Fluorizarea otravirea globala

Citatul zilei: Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea.

Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse, in mod deliberat, substante nocive, care v-ar afecta integritatea fizica, actionand chiar si asupra capacitatii de rationare. Desi pare greu de crezut , exista probe care atesta ca acest lucru se intampla.

Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din domeniul sanatatii publice, adaugarea in apa a unei cantitati, fie si infime, de fluor, nu previne aparitia cariilor, ci duce  la imbolnavirea organismului.Mai mult decat atat , poate afecta si comportamentul individului. Pur si simplu ingrozitor!

La finele anului 2003, Guvernul Britanic a luat o masura care a afectat in mod direct consumul de apa fluorizata. S-a afirmat in mod public , ca nici un copil mai mic de cinci ani nu va avea probleme cu dantura. Pentru realizarea acestei promisiuni cu cativa ani inainte fusese iniitiata o campanie de fluorizare a apei in anumite puncte din Regatul Unit.

Din 2001, un grup de sustinatori ai acestei masuri , alcatuit in principal din medici stomatologi  a cerut guvernului sa extinda aceasta campanie. Buletinul FMI pentru sanatatea dentara a copiilor arata ca doar 18% dintre districtele sanitare a fost indeplinita aceasta spromisiune. John Renshaw, presedintele Asociatiei Dentare Britanice, impreuna cu un grup denumit Alianta, alcatuit din 79 de medici stomatologi si voluntari pentru sanatatea copilului, sustin ca, ,in ariile in care apa a fost fluorizata sanatatea bucala s-a ameliorat in mod vizibil , in comparatie cu zonele unde nu s-au aplicat aceasta masura.
Astazi, aproximativ10% din populatia Regatului Unit consuma apa fluorizata, in special in zonele din vestul si nord-estul tarii.Alianta a propus extinderea campaniei in nordul Angliei , Scotiei, Irlandei de Nord, Tarii Galilor si in Londra.

Oare populatia cunoaste originea floorului utilizat in pastele de dinti sau adaugat in apa? E constienta de efectele secundare recunscute? De ce se recomanda folosirea acestei substante si nu se vorbeste si despre efectele ei nocive?
Florul, mai nociv decat plumbul.

Fluorul este ultimul dintre nemetalele din tabelul periodic .A fost descoperit in 1771 de catre chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar abia in anul 1886, chimistul francez Henry Moissan a reusit sa-l izoleze, dupa numerose incercari nereusite ale unor oameni de stiinta faimosi , precum Farraday sa Davy (multi alti cercetatori au murit otraviti cu fluor).

Fluorul este prezent sub forma unui gaz verde-galbui, foarte coroziv si nociv, cu miros puternic, neplacut. Dintre toate elementele chimice, el este cel mai reactiv formand multi compusi. Ca exemplu de toxicitate trebuie mentionat acidul fluorhidric, cu inalt grad de coroziune, datorita usurintei cu care ataca sticla, este utilizat in industria gravurii.

Nu va alarmati totusi, cel putin deocamdata; derivatul care se foloseste in pasta de dinti, in pastile, inclusiv in apa potabila, este floura de sodiu. Cu toate acestea exista o informatie pe care marea majoritate a populatiei nu o cunoaste si care suna infricosator, daca-i dam crezare doctorului John Yiamouyiannis: ,,Nu adaugam in mod deliberat arsenic si nici plumb in apa. dar adaugam fluor. De fapt, fluorul este mai toxic decat plumbul, iar arsenicul este doar putin mai otravitor ca fluorul.”
Daca veti citi paginile urmatoare, va veti da seama ca acest lucru nu este decat virful aisebergului dintr-o companie care foloseste fiinta umana pe post de cobai, iar multinationalele sunt principaliii beneficiari. Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit sunt doar cateva tari in care apa fluorizata ajunge la niveluri mult mai ridicate decat cele recomandate , fiind estimate poporului de la de la 0,5 ppm la 1 ppm3.

Fluorizarea a inceput ,,oficial” prin anii ‘30, cand un grup de oameni de stiinta a descoperit ca , adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element devenea benefic in lupta contra cariilor. De atunci s-a dus o ferventa campanie in favoarea fluorului-considerat un ,,extraordinar” aliat impotriva bolilor dentare-, si s-a pus accent pe necesitatea includerii acestui element printre ingredientele pastelor de dinti si in compozitia celorlalte produse de acest fel. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate produce si multe tulburari de sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.

PRIMELEI INTOXICARI cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale. In anul 1850, fabricile de fier, cupru si aluminium au evacuat in aer mari cantitati de substante cu grad ridicat de toxicitate, omorand animale, plante si chiar fiinte umane.Poluarea s-a intesificat in anii ‘20, atunci cand dezvoltarea infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor industrializate.

Marile fabrici metalurgice, in special cele americane, au cunoscut o adevarata explozie cantitativa si calitativa, fiind impulsioante, in buna masura , de avantul industriei militare, care promitea mari sume de bani in schimbul producerii armamentului sau dispozitivelor care foloseau materialele mentionate. A aparut insa o problema: milioanele de tone de floruri obtinute sub forma de reziduri . S-a hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau in mediul inconjurator, netinadu-se cont de faptul ca erau foarte nocive pentru sanatatea publica. Totusi contaminarea nu a putut fi ascunsa, astfel incat populatia a cerut daune marilor companii raspunzatoare obtinand chiar importante despagubiri din partea acestora.

Guvernele s-au vazut nevoite sa aloce sume mai mari pentru controlul poluarii generate de fabricarea metalelor, aluminiul fiind unul dintre cele mai toxice.

In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa se foloseasca la o scara din ce in ce mai mare, la prepararea unor otravruri, cum ar fi cea de sobolan.

La inceputul anilor’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie miraculoasa pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza pe adaugarea fluorului, in cantitati controlabile in apa potabila, ajutand astfel la prevenirea cariilor dentare. Cateva persoane, printre care scriitorul si doctorul Joe Griffiths, afirma ca acest fapt nu a fost o descoperire medicala, ci o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important: toxicitatea fluorului.

In aceea periada ,omul stiinta Gerald J.Cox (foto)a adus la cunostinta publicului, iar faptul ca un derivat cu o valoare economica scazuta se transformase intr-un potential aliat impotriva cariilor, obtinandu-se numeroase rezultate, in special pentru sanatate bucala a copiilor. putini isi imaginau atunci ca domnul Cox era platit de Fundatia ALCOA, (link Romania) unul dintre principalii fabricanti de aluminiu din lume si finantator al cercetarilor legate de apa fluorizata.

O intrebare-usor ironica-venea din partea conducatorilor Statelor Unite: Se varsa florura in toata apa potabila a tarii? Cum raspunsul era afirmativ, problemele fabricantilor de aluminiu luasera sfarsit. Chiar daca doza pentru un singur individ era infima, calculata la toata populatia, ea insemna producerea a sute de mii de tone pentru alimentarea lanivel national.

In anul 1939, fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o singura propunere intr-o realitate, multumita cercetarilor facute de Gerald J. Cox, care nu era nici doctor nici stomatolog…ci un om de stiinta angajat de principala companie de producere a aluminiumului, cea care primise deja cereri masive pentru otravirea cu fluor.

Au trecut mult ani pana cand a inceput sa apara primele rapoarte care puneau sub semnul intrebarii beneficiile acestei substante. Cauzele acestei intarzieri sunt usor de explicat:marile industrii, precum ALCOA, sustinusera de-a lungul anilor o campanie in favoarea fluorului ascunzand informatii relevante despre aceasta substanta toxica.

Intre anii 1986 si 1987, a fost finalizat cel mai mare studiu realizat pana atunci despre efectele acestiu element, studiu initiat de Institutul American de Cercetari in Domeniul Dentar. La proiect au participat 39 000 de mii de subiecti cu varste cuprinse intre 5-17 ani , din diferite zone ale tarii. O treime dintre acestia traiau in zone unde apa fusese fluorizata; o a doua treime bause apa partial fluorizata; iar restul locuiau in zone unde nu fusese aplicata aceasta masura contestata. S-au analizat fisele intocmite de stomatologi, precum si starea ulterioara a sanatatii bucale si s-a ajuns la concluzia ca nu au existat diferente notabile intre zonele fluorizate si cele nefluorizate. Cu toate acestea, vestile proaste n-au intarziat sa apara.

In 1988, Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea transforma celulele normale in celule canceroase. Desi aceasta descoperire parea alarmanta, putine tari au luat masuri. Doctorul Hardy Limeback, director al Departamentului de Chirurgie Dentara Preventiva din cadrul Universitatii din Toronto si presedinte al Ascociatiei Canadiene Pentru Cercetare Dentara, a facut niste declaratii uluitoare ziarului Tribune la finele anului 1999.

In acel interviu, Limeback isi schimba radical pozitia si explica:,,Copiii mai mici de trei ani nu trebuie sa foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet”.

Carui fapt se datoreaza aceasta schimbare de opinie atat de brusca ? Acelasi doctor declara intr-un interviu acordat anchetatorului David Icke:,, Au fost deversate floruri contaminate in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol. Majoritatea aditivilor de floruri provin din curatarea caminelor din Florida. Aditivii sunt un produs toxic secundar al industriei ,asta inseamna ca am administrat populatiei floruri toxice prin intermediul apei potabile, iar persoane fara nici o vina au fost expuse la substante cancerigene, cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de substante toxice din organism , repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi catastrofale.”

Din nefericire, un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile doctorului Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor din zonele in care nivelul florului din apa este mai ridicat decat in alte parti , riscul de producere al fracturilor de sold a crescut considerabil. Mai mult decat atat, s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a fiintei umane. Prezenta unei cantitati prea mari in componenta scheletului uman e periculoasa, deoarece oasele devin mult mai fragile.

Dar nu acesta este primul simptom al unui nivel prea mare de fluorin organism, ci fluoroza dentara, o boala care face dintii sa devina fragili si decolorati si care este azi in Canadacea mai tratata boala in clinicile dentare.Dupa cum vedem fluorul a devenit o problema prioritara.

La data de 22 martie1990, revista New Egland Jurnal of Medicine a publicat un studiu priviind crestera numarului de fracturi osoase la bolnavii de osteoporoza, fenomen legat de consumul de fluor.

In acelasi an,si pe parcursul urmatorilor doi, revista de specialitate a Asociatiei Medicale Americane a publicat trei articole, care vorbeau despre legatura dintre fracturile de sold si fluorul adaugat in apa. La putin timp dupa aceea, un studiu desfasurat de Procter&Gamble a demonstrat ca, adaugand doar o jumatate din cantitatea recomandata, creste semnificativ riscul de aparitie a defectelor genetice. In 1993,Institutul de Stiinta, Sanatate si Mediu Inconjurator al Statelor Unite a ajuns la acceasi concluzie. Ca si cum acest lucru n-ar fi fost suficient, in 1992, o cercetare intreprinsa de Universitatea din Arizona a demonstrat cum cresterea numarului de carii este direct proportionala cu cantitatea de fluor din apa potabila.

Conform estimarilor stiintifice, cantitatea de fluor in apa nu trebuie sa depaseasca 1 ppm. Cu toate acestea, in multe zone din SUA si in alte tari, nivelul depaseste 2 sau 3 ppm, fiind, in opinia doctorului James Patrick,om de stiinta din cadrul Institutului National de Sanatate, total inadecvat in sopuri terapeutice. De fapt, exista tari care considera chiar si 1 ppm o cantitate foarte mare. Este interesant de observat ca, in Japonia, de exemplu, se utilizeaza ca indice superior a 8-a parte din cantitatea recomandata de guvernul nord-american.

S-a dovedit ca fluorul nu mai actioneaza dupa varsta de 20 de ani,contrar afirmatiilor care sustin ca are efect toata viata. S-a demonstrat, de asemenea, ca poate produce grave afectiuni ale oaselor si ale dintilor. Totusi de ce continuam sa-l folosim? Cu siguranta, sunt multi bani la mijloc. Costurile de diminuare a acestei probleme aparute in timpul Revolutiei Industriale vor fi prea mari pentru ca guvernele si industriile sa si le poata permite; de vreme ce exista solutii mai putin costisitoare, de ce sa nu fie utilizate in continuare?! Sunt destui cei care afirma ca folosirea fluorului in apa nu aduce doar asa-zise beneficii pentru sanatatea bucala, ci are si nenumarate efecte nocive, multe necunoscute inca. pentru a intelege mai bine lucrurile, trebuie sa ne intoarcem in trecut,la cele mai nefericite episoade ale celui de-al doilea razboi mondial.
Fluorurile, lagarele de concentrare si controlul mental

Potrivit cercetatorului Ian E. Stephen, specialist in efectele nocive ale fluorului asupra sanatatii, in timpul mandatului prim-ministrului Margareth Thatcher, gradul de fluorizare a apei, in Irlanda de Nord, s-a triplat. Conform lui Stephen, acest lucru nu a fost facut in scop profilactic, pentru a se preveni aparitia cariilor, ci din dorinta de a calma o zona a tarii cu risc ridicat de conflict. Daca a fost asa, de unde stia prim-ministrul ca apa fluorizata avea proprietati de modificare a comportamentului individului?

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, au fost create o multime de lagare de concentrare unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi. Infometarea si imbolnavirile erau doar cateva dintre metode, la acestea adaugandu-se drogurile si experimentele, mult mai crude. Nivelul tensiunii din lagarele de concentrare era extrem si inorice moment s-ar fi putut isca revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si ieftina de a mentine prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor adaugate in apa drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.

Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite, pentru a mentine populatia “sub control”. Fabrica I.G.Farben urma sa produca aceste doze de fluor. Era o companie germana de produse chimice, una dintre cele mai mari din lume la vremea respectiva. Principala sa filiala se afla aproape de lagarul de la Auschwitz, dintr-un motiv foarte simplu: mana de lucru era “gratuita” si departe de zonele bombardate de aliati. Printre alte substante produse de aceasta fabrica se numara si Zyklon-B, un gaz utilizat in timpul conflictului armat pentru exterminarea masiva a prizonierilor din lagarele de concentrare.

La sfarsitul razboiului, aliatii controlau deja toate instalatiile si tehnologiile produse in laboratoarele Farben. A fost trimis aici un grup de cercetatori condusi de un om de stiinta numit Charles Elliot Perkins, expert in chimie, biochimie, fiziologie si patalogie. A fost informat despre metodele folosite de germani pentru supunerea prizonierilor, printre care figura si utilizarea fluorului.

Insa Perkins a comis o greseala fatala: a spus prea multe lucruri adevarate. Dupa cercetarile facute intre 1940 si 1950, el a declarat ca fluorura din apaa produs modificari majore la nivelul creierului, mai precis in hipocamp. Inainte de a muri(se presupune ca a fost asasinat), a declarat de multe ori ca trebuie evitata fluorizarea globala.

Surprinzator este faptul ca nu s-a putut demonstra legatura cu guvernul, citata de Perkins, dar exista alte probe care arata ca persoane din SUA, cu putere economica mare, erau implicate in ce se intampla la I.G.Farben.

Inainte de inceputul razboiului,prin anii ‘20, compania I.G. Farben a incheiat afaceri de milioane cu diverse companii si personalitati din SUA, ir in timpul conflictului armat aceste afaceri s-au mentinut (printre aceste firme si personaje s-au aflat si Henry Ford, General Motors Company sau Standard Oil, al familiei Rockefeller). Toate aceste firme si oameni de afaceri multimilionari au investit mari sume de bani pentru construirea de fabrici sub marca I.G. Farben, printre acestia detasandu-se extrem de bogata familie Mellon. In 1933 a fost creat Mellon Institute, o fundatie independenta care se ocupa de finantarea noilor descoperiri din domeniul stiintei si tehnologiei,printre ele aflandu-se, in mod curios, si “extraordinara substanta profilactica pentru carii”.

Relevant este faptul ca familia Mellon a fondat uriasa fabrica de aluminiu ALCO, cea mai mare producatoare de reziduuri toxice. Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asupra sanatatii? Au fost ascunse aceste informatii pnetru a proteja sinistra conspiratie financiara, care folosea fluorul ca moneda de schimb?  Mai mult decat atat, detinand aceste informatii, cu ce intentii au initiat cele mai puternice firme americane o campanie internationala pentru promovarea folosirii fluorului in afara tarii lor?

Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam ca mai mult de 60 de calmante care se vand astazi pe piata folosesc fluorul in compozitia lor, desi acesta intensifica efectul celorlalte substante. De exemplu, Diazepam, cunoscut si sub numele de Valium, are efecte mult mai puternice prin fluorizare, dand nastere unui alt calmant puternic, Rohypnolul, care este produs de Roche Products, o filiala a companiei I.G. Farben.

Dar acest caz nu este unic. Stelazine, puternicul tranchilizant fluorurat, ete folosit astazi in toate azilele de batrani si in ospiciile din toata lumea. De ce? Raspunsul ar putea fi simplu. Germanii care administrau fluor prizonierilor din lagarele de concentrara, urmareau acelasi lucru: linistire “fiarelor”, precum si supunerea si controlarea acestora.

Nu intentionam sa dovedim ca guvernele urmaresc sa ne controleze mintile si sa ne narcotizeze, dar dorim sa va prezentam un adevar pe care multe institutii de sanatate nu vor sa-l recunoasca, ascunzand, uneori, o parte din informatii. Dumneavoastra va revine sarcina de a decide ce medicamnete vi se administreaza si care este motivul acestei administrari, avand rija sa nu fiti tratati ca niste cobai. Cine stie, poate ca data viitoare, cand veti bea un pahar cu apa sau va veti spala pe dinti, va veti gandi si veti decide singuri daca va face sau nu bine o doza “mica” de fluorura de sodiu sau alte substante derivate din aceasta otrava invizibila?

David Heylen Campos ,, Minciuni Oficiale”
Iron Lung
sursa: http://manipularea.blogspot.com/2008/07/imaginati-va-ca-in-apa-care-curge-la.html

Published in: Fără categorie on 19/09/2009 at 7:10 AM  Lasă un comentariu  

Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001

Semnul asaltului final pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale a francmasoneriei

11 septembrie a fost un nou Pearl Harbor. Aceasta este ipoteza omului politic german Andreas von Bulow, fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane. Într-un interviu acordat revistei franţuzeşti Le Choc du Mois, acesta susţine că 11 septembrie a fost o operaţiune “sub acoperire” a serviciilor secrete. Scopul acestor evenimente îngrozitoare era de a creşte panica în sânul comunităţilor americane şi europene în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul.

De ce paralela cu Pearl Harbour? Pe 7 decembrie 1941 a avut loc atacul Japoniei asupra bazei americane de la Pearl Harbor, determinând astfel intrarea Statelor Unite în cel de al doilea război mondial. Mai puţin cunoscut este faptul că FBI-ul şi Serviciul de Informaţii al Marinei Americane cunoşteau cu exactitate momentul când va avea loc acest atac.

Traducere după un articol publicat în revista Le Choc du Mois, nr. 4, din septembrie 2006

Complotul din 11 septembrie

Interviu cu Andreas von Bulow, realizat de Bruno Larebiere

Andreas von Bulow a fost secretar de stat al apărării şi apoi al cercetării ştiinţifice din cadrul guvernului german al lui Helmut Schmidt. Timp de 25 de ani a fost deputat al stângii socialiste în camera superioară a Parlamentului german (Bundestag). În vârstă de 59 de ani, este astăzi avocat în Bonn. A fost membru al comisiei parlamentare de control al serviciilor secrete germane şi a publicat, în 2003, o carte documentată despre evenimentele din 11 septembrie 2001, asupra cărora conduce o anchetă în colaborare cu un grup de cercetători americani. După el, versiunea oficială nu stă în picioare nici un moment. Ipoteza sa: 11 sepembrie a fost un nou Pearl Harbor, confirmă zicala că “războaiele încep prin minciuni”.

Bruno Larebiere: După 11 septembrie 2001, se părea că nu există nici o îndoială că teroriştii islamici au deturnat avioanele care au lovit turnurile WTC şi Pentagonul. Ce v-a făcut să puneţi la îndoială această versiune a faptelor?

Andreas von Bulow: Ca primă reacţie, am fost şi eu îngrozit de aceste atentate. După ce a trecut primul şoc, mi-am pus imediat întrebarea “Cui bono?” (Cine beneficiază de acestea? – întrebare esenţială în investigaţiile criminalistice). M-am întrebat cui i-ar aduce profit această acţiune înspăimântătoare şi în acelaşi timp spectaculoasă. Răspunsul meu bine documentat şi argumentat este următorul: atentatele din 11 septembrie dăunează cauzei islamice, dar serveşte intereselor celor care fac propagandă pentru lupta împotriva lumii islamice de ani de zile. Un prim argument: aproape în acelaşi timp cu imaginile avioanelor lovind turnurile World Trade Center au fost difuzate de televiziuni imagini cu grupuri de palestinieni bucurându-se, chipurile, datorită loviturii date. Difuzarea acestor imagini a fost atât de bine sincronizată încat a ridicat întrebarea unei propagande bine organizate.

Şi de fapt, câteva zile mai tarziu, citeam într-un comunicat al fostului adjunct al primarului Ierusalimului că o echipă a Ministerului Apărării israeliene a filmat acele imagini după ce a distribuit în prealabil dulciuri persoanelor care se aflau într- o piaţă arabă. Râsul acestor oameni nu avea deci nimic de-a face cu înspăimântătorul atentat, dar, într-un interval de câteva secunde, a traversat Atlanticul, ajungând în studiourile de televiziune ale Statelor Unite. O performanţă de prim plan. Acest lucru m-a alertat şi după aceea nu am mai exclus ideea unei operaţiuni “sub acoperire” a unuia sau a mai multor servicii secrete.

Explozibil pentru a distruge turnurile gemene

BL: Ce elemente concrete aţi descoperit în urma investigaţiilor şi analizelor dumneavoastră, care vă permit să repuneţi în discuţie versiunea oficială?

AB: Constatăm, în lumina dovezilor descoperite între timp, că prezentarea oficială a evenimentelor din 11 septembrie, realizată de guvernul american este total insuficientă şi este pur şi simplu complet contrară adevărului. Noi am aflat, după numeroase cercetări incluzând poliţişti, pompieri, ocupanţi ai turnului, dar şi observatori exteriori, că prăbuşirea clădirilor a fost precedată de explozii puternice. Deşi majoritatea dovezilor aflate în scheletul metalic au dispărut sau s-au topit rapid, am reuşit să scoatem la lumină anumite probe care dovedesc utilizarea de termit (şi în plus de sulf), un explozibil care serveşte la demolarea clădirilor. Aceasta explică temperaturile foarte ridicate ale dărâmăturilor turnurilor, ca acelea pe care NSA (Agenţia de Securitate Naţională – în engleză: National Security Agency) le-a descoperit încă în aer cinci zile mai târziu.

Turnurile au avut o cădere liberă, adică au avut viteza de prăbuşire a unei sfere de oţel lansată de la o înălţime de 400 de metri. În 15 secunde, imensa clădire a fost complet dislocată în plan orizontal. “Teoria clătitei” nu poate explica acest fenomen. Din 236 de piloni externi din oţel ai turnului Nord, doar 39 au fost afectaţi. Restul era foarte bine susţinut, cu atât mai mult cu cât era legat la o reţea enormă din 47 de traverse imense din oţel special care se găseau în centrul clădirii. Temperaturile n-ar fi putut fi atât de ridicate pe cât s-a afirmat, pentru că pompierii au avansat până în punctul de impact al avioanelor şi s-au găsit în faţa unui foc uşor de stăpânit.

În cazul World Trade Center este vorba, deci, despre trei serii de evenimente criminale în legătură unele cu celelalte. Au fost exploziile, care au făcut să cadă trei dintre clădiri. Elementul cel mai important în explicaţie ar fi turnul World Trade Center 7, care nu a fost atins nici de avioane, nici de rămăşiţele turnurilor gemene, dar care s-a prăbuşit sub propria greutate în după-amiaza lui 11 septembrie, când incendiile erau de amploare redusă, şi asta într-o cădere liberă de câteva secunde. Proprietarul WTC, Larry Silverstein – un multimiliardar de origine israeliană – a asigurat clădirile cu câteva săptămâni mai devreme contra actelor teroriste. Ancheta oficială nu a îndrăznit să abordeze subiectul lui WTC 7. Acest turn găzduia serviciile CIA din New York şi un post central de comandament, protejat de bombe şi de actele teroriste, al primăriei New York-ului.

Apărarea aeriană a SUA nu a apărat ţara de avioanele aşa-zis deturnate

Listele de pasageri ale companiilor aeriene nu au descoperit nici unul dintre numele celor 19 islamişti despre care s-a spus că ar fi deturnat avioanele şi le-ar fi dirijat ulterior spre clădiri. În plus, conform unui comunicat BBC, doar şapte dintre pretinşii autori ai atentatelor au fost declaraţi în viaţă. În sfârşit, după şeful FBI, nici unul dintre autorii atacului citaţi pe 11 septembrie nu este clar identificabil. De altfel, conform FBI, Ossama Bin Laden – vechiul partener al CIA din vremurile luptelor împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan – nu este pe lista teroriştilor căutaţi după 11 septembrie. Nu există nici o înregistrare video a teroriştilor în momentul apropierii de avion. Iar valizele conţinând informaţii revelatoare despre terorişti, aparţinând unui bărbat pe nume Mohammed Atta, au căzut în mâinile FBI.

Toate acestea puse cap la cap, conţinutul valizei – testamentul aşa-zisului terorist, scrisori, directive pentru înmormântare şi uniforma Lufthansei, dar şi maşina, parcată la vedere, conţinând instrucţiunile de zbor pentru Boeing-uri, aduse ca probe ostentative, par să indice că avem de-a face cu o pistă falsă, trasată de serviciile secrete, cu “vrăbiuţe” şi ţapi ispăşitori meniţi să ascundă faptele.

Mai rămâne deturnarea şi pilotarea avioanelor. Timp de mai mult de o oră, un haos total a domnit în sânul apărării antiaeriene a coastei de Est a unicei superputeri mondiale. Până pe 11 septembrie, avioanele de vânătoare de intercepţie interveniseră de 67 de ori după o încălcare a regulilor. N-a fost şi cazul pentru 11 septembrie. Controlorii aerieni civili şi apărarea antiaeriană militară nu au fost informaţi sau au fost, dar mult prea târziu şi urmăritorii nu şi-au întreprins patrularea decât la o treime din viteza lor maximă. Toate au ratat cele patru obiective. Nu este surprinzător, pentru că guvernul avea în curs, în acea zi cel puţin patru manevre aeriene, care deplasau avioane în direcţia Polului Nord sau care trebuiau să servească la capturarea, sub formă de exerciţiu, a până la 20 de avioane deturnate. Manevrele au fost din aceasta cauză artificial introduse în calculatoarele şi ecranele controlorilor de la sol ai Agenţiei Federale de Aviaţie (FAA). Controlorii nu ştiau ce era considerat manevră şi ce era exerciţiu . Cu câteva luni înainte, responsabilitatea cooperării între FAA şi Norad (Comandamentul Apărării Aeriene a Americii de Nord) a fost transferată vicepreşedintelui Statelor Unite, Dick Cheney.
Lipseşte totuşi avionul despre care se presupune că ar fi lovit Pentagonul. Pagubele suferite de clădiri nu coincid cu profilul avionului deturnat. Ţine de un miracol faptul că avionul a traversat cinci cercuri ale clădirii Pentagonului fără a-şi pierde giganticele reactoare. Lipsesc resturile avionului. Tambururile pentru cabluri, din lemn, sunt încă intacte după impact, în linia de acces. Este foarte probabil să fie vorba despre un avion telecomandat sau despre o rachetă care a lovit acea parte a clădirii Pentagonului în care nu există de altfel niciodată personal. Fotografiile obiective ale camerelor de supraveghere aflate în jurul Pentagonului au fost confiscate şi nu au mai fost restituite.

Vinovatul trebuie căutat în cercul apropiat al lui Bush

BL: Care este, în concluzie, teza sau cel puţin ipoteza dumneavoastră cu privire la ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe 11 septembrie 2001?

AB: În timpul ultimilor cinci ani, guvernul Statelor Unite a făcut totul pentru a împiedica urgentarea unei explicaţii complete, de manieră calificată, a evenimentelor de pe 11 septembrie. Experţii au fost incomodaţi de necesitatea respectării secretului, de interdicţiile de a da declaraţii, de obligaţiile de confidenţialitate. Comportamentul Statelor Unite este suspect pentru că 11 septembrie ar fi revelat în mod simplu o listă de hibe în sistem, important de a fi depistate şi corectate ulterior. Nu doar că nu s-au explicat în mod riguros erorile autorităţilor şi conducătorii răspunzători nu au fost traşi la răspundere, ba chiar exact persoanele care au fost responsabile de erori în cazul 11 septembrie au fost promovate şi recompensate.

BL: Rămâne, în consecinţă, ipoteza conform căreia cercul cel mai intim al guvernului Bush a fost complicele, sau chiar autorul acestor fapte. Din punctul meu de vedere, pare plauzibilă ipoteza conform căreia aceste evenimente, bulversante pentru opinia mondială, şi anume deturnarea avioanelor, precum şi atacul care a urmat asupra turnurilor WTC, erau o operaţiune sub acoperire, efectuată de specialişti ai serviciilor secrete menită să fie pusă în cârca celor 19 arabi de identitate neclarificată şi a şefilor lor din munţii Afganistanului. Dovezile împotriva lor fiind la fel de vizibile ca urmele lăsate de o turmă de elefanţi, FBI trebuia în mod necesar să cadă în picioare.

AB: Foarte probabil piloţii au pierdut controlul avioanelor sub acţiunea unei comenzi la distanţă. Această tehnică este perfect funcţională şi implementată în Statele Unite pentru pilotajul avioanelor civile care fac obiectul unei deturnări de către piraţii aerului. Controlul avionului poate fi reluat de către aceştia din urmă de la sol sau din spaţiul aerian. Deconectarea transponderului, care permitea identificarea automată a celor patru avioane, susţine teoria unei astfel de operaţiuni. Cele aproximativ 30 de minute în timpul cărora avioanele au zburat către Vest, înainte de a fi orientate către ţintă, au servit la ştergerea automată a tuturor înregistrărilor vocilor şi comezilor celor 30 de minute precedente. Aceasta ar fi împiedicat, de asemenea, reconstituirea derulării deturnărilor în cazul în care cutiile negre ar fi fost regăsite. Ori, fie acestea nu au fost găsite, fie conţinutul lor nu a fost revelat din motive de confidenţialitate.

Cu un an înainte de atentate scenariul era deja scris

Scopul acestor evenimente abominabile era acela de a creşte panica în sânul comunităţii americane, dar şi al lumii europene, în faţa pericolului musulman şi de a obţine un pretext pentru a ataca Afghanistanul şi Irakul. După 24 de ore, administraţia americană începuse să vorbească despre un război mondial pe care nu mai puţin de 60 de ţări trebuiau să-l ducă alături de ea împotriva terorismului internaţional.

Făcând abstracţie de aceasta, autorii exploziilor trebuiau să cunoască în detaliu planurile turnurilor. Este chiar posibil ca o parte dintre acestea să fi fost identice. Au realizat prăbuşirea clădirilor, inclusiv pe cea a turnurilor WTC-7, extrem de dubios, ca “demolări controlate”. Cu câteva zile înainte de 11 septembrie, clădirile au fost de mai multe ori în pană de curent. În consecinţă, camerele video ale clădirii pline de azbest erau deconectate. Chiar şi câinii dresaţi să detecteze explozibil au fost temporar scoşi din sistemul de securizare înainte de 11 septembrie.

BL: 11 septembrie se înscrie, deci, ca “evenimentul catastrofic catalizator”, după exemplul Pearl Harbour, oarecum dorit în ”Project for the New American Century” (PNAC) publicat cu un an mai devreme de un grup de neo-conservatori, printre care Dick Cheney şi Paul Wolfowitz?

AB: Într-adevăr, cu un an înainte de 11 septembrie, cercul cel mai restrâns al guvernului Bush redactase un fel de scenariu al acestei zile. În acest document autorii pretind o creştere masivă a bugetului militar, în ciuda dispariţiei Uniunii Sovietice, pentru a putea garanta dominaţia mondială şi regională a Statelor Unite pe parcursul următorului secol. Ei cer împuşcarea lui Saddam Hussein, mai degrabă ca pretext pentru construirea unei gigantice baze militare în sânul teritoriilor petroliere ale Orientului Apropiat. Conform autorilor- domnii Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Perle şi Jeb Bush, fratele lui George W. Bush, era totuşi dificil să convingi electoratul american de necesitatea deblocării fondurilor necesare. Un nou Pearl Harbour, zguduind lumea, putea să remedieze acest lucru, permiţând aderarea marelui public, de pe o zi pe alta, la ceea ce se poate numi complexul militaro-industrial.

Ossama Ben Laden, o invenţie a serviciilor secrete

BL: Se poate deci vorbi de complot veritabil, intern până la complex militaro-industrial şi în slujba statului american, al cărui scop final era acela de a prelua conducerea ţării pentru a devia complet politica externă a Statelor Unite, ştiind că George W. Bush fusese ales cu mai puţin de un an înainte? Pentru a vorbi mai clar, ceea ce s-a produs pe 11 septembrie 2001 a fost o lovitură de stat?

AB: După cum am mai afirmat deja, concluzii definitive nu pot fi trase fără investigaţii din partea poliţiei judiciare, a ministerului public şi a judecătorilor. După părerea mea, în afară de aceasta, în Statele Unite domneşte un consens între diferitele părţi conform căruia această ţară, în calitate de unică putere mondială, are de acum înainte dreptul de a-şi însuşi rezervele de materie primă ale planetei, devenite cruciale, în special petrolul teritoriilor musulmane. Aceasta este de fapt punerea în practică a planului lui Zbigniew Brzezinski, unul dintre cei care au conceput geopolitica americană . După prăbuşirea Uniunii Sovietice, înlănţuirea actelor teroriste provenind din lumea musulmană ajută la amplificarea urii faţă de un nou inamic, islamismul. Profesorul Samuel P. Huntington, apropiat al CIA, a explicat că această ură este necesară pentru coeziunea “lumii occidentale”.

BL: Dacă teza pe care o susţineţi este adevarată, cine este atunci Ossama Ben Laden? Şi ce este Al Qaida?

AB: Al Qaida este aproape sigur o invenţie a serviciilor secrete. În lumea arabă Al Qaida semnifică “bază de date”. Sunt înscrişi în aceasta bază toţi tinerii musulmani, născuţi în mai mult de patruzeci de ţări musulmane, care luptau în Afghanistan pe timpul armatei sovietice sub egida serviciilor secrete din Pakistan, Statele Unite şi Arabia Saudită în scopul de a speria armata sovietică ca şi luptători ai libertăţii, cu ajutorul armelor provenind din arsenalul american.

După sfârşitul conflictului, aceşti soldaţi, formaţi în terorism în Uniunea Sovietică, au devenit disponibili pentru alte misiuni. Am putut astfel şi îi putem mereu regăsi pe aceşti “Afgani” în focare de criză ca Bosnia, Albania, Montenegro sau Cecenia, aproape de fiecare dată acolo unde interese americane sunt în joc. Şi, în sfârşit, Ossama Ben Laden a recrutat în jur de 10.000 de combatanţi pentru CIA în cadrul intervenţiilor în Afghanistan. El a fost un ofiţer al “Marii table de şah ” a CIA, imaginată de Zbigniew Brzezinski, consilier al securităţii preşedintelui Carter.

Colin Powell a minţit în faţa Adunării Generale a ONU

BL: Dacă pe 11 septembrie a fost complot, cum explicaţi faptul că nici un şef de stat sau de guvern, nici un ministru european în funcţie nu l-a denunţat, şi că toată lumea, în afara unor personalităţi izolate ca dumneavoastră, nu denunţă ceea ce ar fi una dintre cele mai impresionante manipulări din istoria umanităţii?

AB: Pearl Harbour era deja o gigantică manipulare a Casei Albe, una dintr-o lungă serie. Războaiele încep prin minciuni. Acestea nu devin credibile decât dacă mass-media este pregătită să le difuzeze şi să se opună demascării lor. Aşa se procedează aproape întotdeauna în Statele Unite şi practic la fel se petrece şi în Europa. Întrebările evidente, logice, nu sunt formulate. Aceasta permite guvernului să evite să dea un răspuns. Acela care abordează problema minciunilor evidente ale guvernului este calificat drept partizan al teoriei complotului. Atunci când Colin Powell, fostul secretar de stat (ministru al Afacerilor Externe) al Guvernului Bush a acuzat Irakul, în faţa Adunării Generale a Naţiunilor Unite, că dispune de arme de distrugere în masă , toată lumea ştia în sală, după spusele ambasadorului Germaniei, că era o urzeală de minciuni. Dar nu a îndrăznit nimeni să-l contrazică. Nu este simplu pentru nici un om de stat şi pentru nici un stat să se pună în calea unicei superputeri mondiale. Şi cu atât mai puţin în public.

BL: Aţi publicat în 2003 o carte despre acest subiect intitulată „Die CIA und der 11 September. Internationale Terror und die Rolle der Geheindienste ” (editura Piper). Cum a fost primită această lucare în Germania? Cum se face că nu a fost niciodată tradusă în Franţa? Care au fost urmările apariţiei ei în Statele Unite?

AB: Această carte a devenit imediat un best-seller. Câţiva jurnalişti neaparţinând cercului puterii, provenind din lumea radioului, a câtorva sectoare de televiziune şi a câtorva ziare au emis o critică foarte pozitivă a lucrării prin care mi-au dat ocazia de a vorbi despre aceste fapte, cât se poate de complexe şi de puţin comprehensibile pentru cetăţeanul de rând. Ori, în momentul în care succesul a devenit vizibil, o contra-ofensivă perfidă a fost lansată, din iniţiativa câtorva reviste printre care şi Der Spiegel. Afirmaţiile mele au fost mai întâi deformate în aceste publicaţii şi tratate ca o teorie a complotului ciudată şi absurdă. Argumentele erau la fel de primare ca şi cele pe care am văzut că le folosea media americană. În mod vizibil, maşina de propagandă a administraţiei americane nici măcar nu şi-a dat silinţa să avanseze argumente câtuşi de puţin diferite pentru publicul european.

Mass-media, noul “idiot util”

BL: Cum explicaţi dumneavoastră lipsa de curiozitate a mass-mediei europene în privinţa evenimentelor din 11 septembrie, care îi tratează sistematic drept “paranoici” şi îi cataloghează drept “revizionişti” pe toţi cei care ajung să se îndoiască de versiunea oficială?

AB: După cum v-am spus, procesul este acelaşi ca şi în Statele Unite. Cu câteva mici excepţii, tot ce ar putea repune în discuţie versiunea falsificată a administraţiei este înăbuşit. Dan Rather, celebrul prezentator de televiziune, a răspuns BBC-ului, care îl întreba de ce nu pune întrebări critice, prin cuvinte frumoase invocând sentimentele sale patriotice. După el, un jurnalist critic îşi asumă riscul, aşa cum s-a petrecut în Africa de Sud, de a se trezi cu un pneu încins în jurul gâtului. De atunci, mass-media face în mod complet dovada unei ruşinoase laşităţi care o împiedică să abordeze subiectele în mod independent şi critic. Este necesar să ne amintim că la sfârşitul războiului din Vietnam, CIA a fost constrânsă să remunereze mai multe sute de jurnalişti din întreaga lume.

BL: Am putea spune că există două istorii: istoria oficială, propagată de mass-media – noul “idiot util” şi istoria care se derulează în mod real, care este de multe ori fructul acţiunii subterane a serviciilor de informaţii?

AB: Într-adevăr, aceasta este tehnica folosită. CIA, dar şi alte servicii secrete, au drept sarcină realizarea unor operaţii secrete, adică opera ţiuni care nu pot fi identificate ca atare, în numele raţiunilor statului. Actele de terorism, insurecţiile şi loviturile militare de stat fac parte din aceasta. Fireşte, alături de orientarea opiniei publice în cadrul războiului psihologic.

BL: Ce credeţi despre teza conform căreia “tranziţia democratică” sau “revoluţiile de catifea”, aşa cum au fost în Ukraina sau în România, ar fi astăzi formele cele mai rafinate de complot? Ar fi vorba de acum înainte, pentru a prelua puterea, nu de a organiza un puci, ci de a manipula opinia publică?

AB: Pentru a declanşa revoluţia portocalie în Ucraina au fost folosite nu mai puţin de 30 de milioane de dolari, conform surselor oficiale ale Bugetului Federal American. Ori aceasta nu reprezintă, în general, decât o parte din cheltuielile implicate la modul real, care sunt de foarte multe ori fonduri ce provin din lumea drogurilor. Campania de publicitate împotriva unui guvern şi în favoarea unui guvern nou, convenind Statelor Unite, face parte din rutina CIA.

Jurnalişti aparţinând CIA sunt de aceea membri ai principalelor redacţii şi ai principalelor servicii de informaţii. Ţări şi oameni politici pot, în această manieră, să fie discreditaţi de propriul popor. Sau se produc crime spectaculoase înaintea alegerilor, a căror neprevenire sau neelucidare poate fi imputată unei personalităţi conducătoare.

Între KGB şi CIA

BL: Nu este prima dată când puneţi în lumină manipulări de mare anvergură orchestrate de serviciile de informaţii. Puteţi să ne daţi exemple despre ceea ce aţi descoperit atunci când eraţi membru al Comisiei Parlamentare a Serviciilor Secrete Germane?

AB: Nu era mare lucru de descoperit. Serviciul de Informaţii al Guvernului Federal German provenea din secţiunea Armate Străine de Est ale Wehrmacht. A fost în întregime încorporat în CIA şi ulterior adus în componenţa noii Republici Federale Germane în calitate de nou serviciu secret străin. În cursul anilor în care aparţinea de CIA, transmitea americanilor date pentru a favoriza un comportament isteric în faţa uriaşului rus. De-a lungul anilor, a devenit serviciul secret al unei democraţii parlamentare. Marile jocuri jucate cu minorităţile Uniunii Sovietice au luat sfârşit. Mai multe alianţe născute în această epocă s-au dovedit a fi foarte problematice pe o perioadă lungă de timp. Se poate de altfel ca aceste alianţe să fi jucat un rol inadecvat după dezmembrarea Iugoslaviei. Nu mai era atunci loc pentru manipulare.

BL: De-a lungul deceniilor exista în Europa de Vest tendinţa de a vedea pretutindeni în Europa mâna KGB-ului. Nu există o tendinţă exagerată astăzi de a se vedea pretutindeni mâna CIA sau a altui serviciu de informaţii american? Dar ce fac serviciile ruse, chineze, germane, franceze, italiene etc.?

AB: CIA este un serviciu secret al unei puteri mondiale care intervine în lume de decenii. Serviciile ruse şi chineze vor să se înarmeze contra operaţiilor secrete ale CIA. Ele cunosc tehnicile, ştiu cum să le utilizeze şi să le combată. Pentru a da ocazii de intervenţie trebuie să fie create tensiuni. Este posibil ca în cea mai mare parte a timpului, să se păstreze pacea în sânul minorităţilor etnice sau religioase prin negocierea compromisului, concesiunii de libertăţi sau de autonomie. Cu toate acestea, conducătorii ajung deseori la capătul resurselor atunci când serviciile secrete încep să recompenseze eventualele elemente agresive pentru agitaţia lor continuă.

Europenii trebuie să se emancipeze de sub “Fratele cel Mare”
Serviciile secrete ale puterilor mijlocii ale Europei nu pot decât să creeze, în mijlocul evenimentelor, o situaţie independentă de “Fratele cel Mare”. Acest lucru devine cu atât mai important cu cât Ministerul American al Apărării a creat un alt department pe lângă CIA, experimentat în acest domeniu, care trebuie să simuleze perpetuarea actelor teroriste pentru a justifica intervenţii militare.

Sarcina serviciilor secrete, ca şi aceea a autorităţilor de represie, ar fi deci, de a distinge veritabilele acte teroriste de operaţiunile sub acoperire. Musulmanii disperaţi, înrolaţi ca fraierii sunt acolo pentru a orienta serviciile secrete şi poliţia criminalistă pe o pistă greşită.

BL: Aveţi vreo legătură cu Scholars for 9/11 Truth, o asociaţie de oameni de ştiinţă, universitari şi militari americani care caută adevărul despre 11 septembrie? Au ei în mod real credibilitate în Statele Unite? Şi ne puteţi spune unde găsim lucrările lor?

AB: Europenii care critică falsificările americane ale istoriei sunt cu toţii extrem de îndatoraţi cercetătorilor americani izolaţi, perseverenţi şi plini de energie, care s-au reunit pentru a forma mişcarea Truth. Dacă eu am dobândit credibilitate în ochii lor, aceasta se datorează faptului că am fost unul dintre primii oameni politici suficient de importanţi care a îndrăznit să facă legătura între enormele absurdităţi prezentate şi ideea operaţiunilor sub acoperire efectuate de serviciile secrete. Nu găsim cheia enigmei decât dacă acceptăm ca ipoteză o operaţie de acest tip.

BL: Dumneavoastră înşivă aţi fost, timp de patru ani, secretar de stat pe lângă Ministerul Apărării. Ne puteţi asigura că nu aţi ascuns niciodată manipulări în acelaşi stil?

AB: Absolut. Deja în calitate de secretar de stat, am început foarte rapid să mă îndoiesc de frica inspirată de gigantul rus, la care NATO ţinea atât de mult. Mai târziu, m-am interesat de eliminarea conflictului Est-Vest şi de contribuţia pe care o puteau aduce din acest punct de vedere structurile militare din cele două tabere. Preocuparea mea era de a dezvălui manipulările şi nu de a le ascunde.

DOSAR: Atentatele din 11 septembrie 2001 – un pas către instaurarea noii ordini mondiale

de Emilia Kareva

Motto: „Nimeni nu este iremediabil mai înlănţuit decât cel care crede în mod greşit că este liber.” – Goethe

În 11 septembrie 2001 a avut loc, în realitate, un auto-atentat organizat de către CIA împreună cu preşedintele mason George W. Bush împotriva statului şi poporului american * O serie de investigaţii demonstrează că în spatele acestor atentate se află secta malefică a francmasoneriei * 3.000 de americani au fost ucişi pentru atingerea unui obiectiv clar de pe agenda politicii mondiale * Politica americană a ucis zeci de mii de persoane nevinovate din Afghanistan şi Irak

11 septembrie 2001. Aceasta dată nu mai are nevoie de prezentare. Cu toţii ştim că atunci au avut loc atentatele de la World Trade Center din New York. Câţi dintre noi, însă, au înţeles ce s-a întâmplat atunci? Ce veţi spune dacă veţi afla că realitatea se află departe de varianta oficială prezentată atunci de către Guvernul SUA sau de către presă?

Ce spun oficialii şi mass-media?
Iată care este povestea oficialilor şi a mass-mediei privind ceea ce s-a întâmplat pe 11 septembrie 2001: În dimineaţa zilei de 11 septembrie, 19 fundamentalişti musulmani au deturnat patru avioane de pasageri. Teroriştii au folosit cuţite pentru hârtie (cutter-e) pentru a se impune şi a-i ucide pe cei opt piloţi, precum şi pentru a-i controla pe cei 266 de pasageri şi pe însoţitorii de zbor. Cele două zboruri care au decolat din Boston, cu numerele 11 şi 175, au fost redirecţionate spre New York, unde s-au lovit de turnurile World Trade Center. Acestea au luat foc, producând topirea armăturii şi extinderea pagubelor, iar ambele turnuri WTC, 1 şi 2, s-au prăbuşit.

Avionul care a decolat din Newark, zborul 93, şi-a menţinut cursul către Ohio, şi apoi s-a întors către Washington D.C. În timpul acestui zbor, mai mulţi pasageri au telefonat din avion. Mai mulţi pasageri au încercat fără succes să preia controlul asupra avionului, şi în timpul luptei avionul s-a prăbuşit în centrul Pennsylvaniei. Cel de-al patrulea zbor, numărul 77, a decolat din Washington, a survolat partea de vest a Virginiei, a ajuns deasupra oraşului Ohio, de unde s-a întors la Washington DC, unde s-a izbit de clădirea Pentagonului. Aproximativ 3.000 de persoane au fost ucise.

Această variantă a evenimentelor a născut, însă, multe întrebări care au fost lăsate şi până în ziua de azi de către autorităţi fără răspuns.

Atentat necesar pentru atingerea unor obiective din politica mondială
Din 11 septembrie 2001 multe persoane curajoase şi dornice să afle adevărul despre acele zile au făcut ample investigaţii. Zeci de articole, cărţi sau filme vorbesc despre conspiraţia atentatelor de la World Trade Center. Concluzia comună la care ajung cei mai mulţi dintre cei care realizează acest gen de investigaţii este că atacul din 11 septembrie a fost realizat pentru a se atinge obiectivul clar de pe agenda politicii mondiale, prestabilită de către cei care conduc lumea din umbră şi vor să instaureze Noua Ordine Mondială. Mai exact, la puţin timp după atacuri, Statele Unite au acuzat gruparea fundamentalistă islamistă Al-Qaeda de contribuirea la atentate. Acest lucru a declanşat aşa-numitul „Război contra terorismului”, care a justificat intervenţiile militare din Afganisthan şi Iraq, invazii care, însă, erau de mult timp plănuite. De asemenea în urma atentatelor, opinia publică s-a centrat mai ales pe securitatea naţională, creându-se astfel o serie de legi noi, în urma cărora s-a îngrădit de fapt extrem de mult libertatea individului, sub pretextul de a-i oferi o aparentă securitate.
Michael Moore a realizat un film despre evenimentele din 11 septembrie – fiind şi singurul film care a făcut ocolul lumii şi care a fost propulsat în cinematografe – în care a prezentat de fapt doar legăturile lui Bush cu familia Bin Laden, distrăgând atenţia în mod voit de la lucrurile esenţiale. Michael Moore, fiind întrebat de ce nu vorbeşte despre faptul că NORAD (North American Aerospace Defense Command) nu a reacţionat în nici un fel, sau despre problemele importante ale 9/11, a răspuns: „pentru că ar fi neamerican”.

Atacul criminal împotriva Irakului
Iată cum analizează Valentin Manoliu acest subiect în cartea sa “Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale”. “În ceea ce priveşte atentatul din 11 septembrie 2001 împotriva statului şi poporului american, acesta a fost în realitate un auto-atentat organizat de către CIA, pentru ca Statele Unite să aibă un pretext pentru a ataca Irakul şi a intra cu forţa în posesia petrolului irakian.
Petrolul este necesar pentru asigurarea consumului de energie al Statelor Unite şi pentru dezvoltarea programelor militare şi spaţiale, în vederea manipulării şi controlului de către francmasonerie a tuturor fiinţelor umane de pe suprafaţa globului. Astfel, după 11 septembrie 2001, americanii au ajuns să aibă baze militare chiar şi în Rusia.
Atacul SUA împotriva Irakului a fost plănuit cu mult timp înainte, lucru precizat de agentul William Cooper din cadrul serviciului de informaţii al marinei americane, Naval Intelligence of Navy, în cartea „Behold a Pale Horse“. În această carte, el dezvăluie documente ale unui plan de operaţiuni împotriva ţărilor arabe, care preconiza folosirea trucului lui Roosvelt cu Pearl Harbour sau al lui Churchill cu oraşul Coventry (din al doilea război mondial), amândoi cunoscând ziua şi ora atacului japonez, respectiv german. Din aceste documente reiese că într-unul dintre marile oraşe ale Statelor Unite urma să fie declanşată o explozie puternică, un auto-atentat care să fie pus pe seama fundamentaliştilor iranieni, irakieni sau libieni şi să constituie un pretext pentru dezlănţuirea unui război de coaliţie, care să primească girul Consiliului de Securitate şi al ONU.
Blocurile-turn gemene ale World Trade Center au fost, în realitate, demolate prin implozie cu dinamită, plasată de experţii CIA în punctele cheie ale structurii clădirilor, iar Pentagonul a fost lovit de un avion uşor doar într-o aripă dezafectată, aflată în curs de reamenajare, care nu adăpostea personal, birouri şi calculatoare. Ambele acţiuni au fost puse la cale de CIA în cârdăşie cu preşedintele mason George Bush”.

„Iluminaţii” se folosesc de sute de ani de procesul hegelian
Privind cu obiectivitate din perspectiva istorică, putem observa că evenimentele din 11 septembrie au fost o înscenare clasică bazată pe principiul hegelian. George Wilhelm Hegel (1770-1831) a fost un filosof german considerat astăzi drept unul dintre cei mai influenţi gânditori ai timpurilor moderne. Accentul pus de Hegel în învăţăturile sale privind fazele succesive ale conştiinţei şi conştienţei omului reprezintă, încă, piatra de temelie în teoriile filosofice actuale. Hegel este cunoscut pentru teoria sa referitoare la teză, antiteză şi sinteză. O traducere simplificată ar fi problemă, reacţie şi soluţie.

De sute de ani cei care conduc lumea din umbră, Iluminaţii, s-au folosit de procesul hegelian pentru a-şi urmări scopul: creează în secret o problemă la care populaţia reacţionează în general prin teamă, iar aceasta la rândul ei va cere ajutorul pentru rezolvare tot iniţiatorilor problemei. Este eficient şi diabolic. Un exemplu al acestui proces este ceea ce s-a petrecut în realitate la Pearl Harbour. Agenţii lui Roosevelt au spart codul secret al japonezilor aflând cu luni înainte de eveniment că Pearl Harbour va fi atacat. Oricum, în mod intenţionat FBI nu a făcut cunoscută această informaţie comandantului bazei navale, deoarece aveau nevoie de un motiv pentru a intra în război. Înaintea atacului, populaţia Americii s-a opus ferm ideii de acţiune a statului în vreunul dintre conflictele europene sau asiatice. După aşa zisul „atac surpriză”, Congresul a reacţionat şi a declarat război în următoarele zile, în timp ce marea majoritate a cetăţenilor care, evident, au crezut povestea, s-au adunat din spirit patriotic pentru a lupta.

Chiar dacă poate părea greu de crezut că agenţii federali iniţiază acţiuni deosebit de violente şi grave contra cetăţenilor americani, există sute de dovezi care demonstrează aceasta. În ceea ce priveşte evenimentele din 11 septembrie 2001, analizaţi singuri lista de fapte obiective pe care vi le prezentăm, esenţială pentru a trage concluzii juste în legătură cu ceea ce s-a petrecut în realitate.

World Trade Center, ţinta atacurilor teroriste în manuale
• Manualul FEMA de răspuns în caz de terorism, din 1997, are ca ţintă turnurile World Trade Center, turnuri care au mai fost ţinta unor operaţiuni FBI de tip „steag fals” în 1993.
• NORAD (North American Aerospace Defense Command) a condus în 1999 exerciţii militare ce implică scenarii cu avioane civile deturnate şi care aveau ţintă turnurile World Trade Center şi Pentagonul.
• În iunie 2000, Departamentul Justiţiei publică un manual de terorism, iar ţinta de pe copertă este chiar World Trade Center.
• În septembrie 2000, proiectul pentru un nou secol American (PNAC – The Project for a New American Century), o organizaţie din care făceau parte masonii de grad înalt Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Jeb Bush şi Paul Wolfowitz, fac un raport cu numele “Reconstruirea Apărării Americii”. În el se specifică că procesul transformării este probabil unul lung, dacă sunt absente evenimente catastrofice şi catalizatoare, cum ar fi un nou Peal Harbor.
• În 24 octombrie 2000 la Pentagon se execută primul din cele două exerciţii de antrenament ce presupune simularea prăbuşirii unui Boeing 757 în clădire.
• În iunie 2001 – Departamentul Apărării iniţiază noi instrucţiuni pentru intervenţie militară în caz de deturnare a liniilor aeriene. În ele se specifică că Departamentul Apărării are nevoie de autorizaţie directă din partea Secretarului Apărării înainte de orice intervenţie. Dick Cheney nu a autorizat nici o astfel de interceptare a avioanelor deturnate.

Câştiguri financiare fabuloase a celor informaţi de viitoarele atentate
• În 24 iulie 2001, Larry A. Silverstein care deja deţinea clădirea numărul 7 din complexul World Trade Center semnează un contract de 3.2 miliarde dolari, un contract de leasing pe o perioadă de 99 de ani, cu şase săptămâni înainte de 11 septembrie. În leasing a fost inclusă şi o asigurare ce includea actele de terorism, pentru o valoare asigurată de 3.5 miliarde de dolari.
• În săptămâna de dinainte de 11 septembrie s-a înregistrat o creştere de 1.200% a acţiunilor la bursă a companiilor aeriene United Airlines şi American Airlines, conform raportului Agenţiei de Bursă din Chicago. Un investitor vinde acţiuni atunci când se aşteaptă la o scădere a valorii acţiunilor. Zeci de milioane de dolari au fost câştigaţi de cei care se pare că au fost avertizaţi despre acest eveniment. După cotidianul New York Times, cotidianul Wall Street Journal şi după London Independent, un procent ridicat al acestei activităţi a provenit de la un singur investitor, Banca germană, Deutsche Bank. David Brown, cel care a fost managerul principal al acestei firme până în 1988 este actualul director al CIA şi mason „de vază”. Nu s-a realizat nici o investigaţie oficială.
• Mai mulţi oficiali de la Pentagon primesc avertizări să anuleze planurile de deplasare.
• Primarul oraşului San Francisco, Willie Brown, primeşte un telefon de avertizare să nu zboare în dimineaţa respectivă. Ulterior Radio Pacifica a raportat că telefonul a venit direct din partea Consilierului de Securitate Naţională, Condoleeza Rice.
• Procurorul general John Ashcroft a declarat public că a primit avertizări de la FBI referitor la evenimentele ce urmau să se petreacă, pentru a evita zborul cu avioane în acea perioadă.
• Marvin Bush, fratele lui George W. Bush, a fost din 1993 până în anul 2000, în consiliul director al companiei Securacom, ulterior cunoscută ca Stratesec, o companie americană-kuveitiană ce a furnizat servicii de securitate pentru United Airlines, Aeroportul Internation Dulles, şi, începand din 1990 până în 11 septembrie 2001, securitatea la World Trade Center.

CIA şi NORAD, implicate în atentate
• În 11 septembrie 2001, o serie de exerciţii militare fac ca SUA să rămână apărată de doar 14 avioane militare jet care nu au reuşit să oprească patru avioane deturnate în două ore. Controlorii de trafic aerian şi cei de la centrul de comandament NORAD nu ştiau care ţinte sunt reale şi care fac parte din exerciţiu. NORAD nu a reacţionat pentru prima oară în 50 de ani, motivul fiind că în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001 CIA conducea exerciţii militare identice cu atacurile, care prevedeau atacul clădirilor WTC de către avioane deturnate de către terorişti. Acest fapt a fost raportat de Agenţia de ştiri AP şi recunoscut pe site-ul CIA.
• Cu câţiva ani înainte de 11 septembrie jucătorul profesionist de golf Payne Steward zbura cu prietenii lui din Florida, într-un mic avion personal spre Dallas. La o scurtă perioadă după decolare au apărut nişte nereguli la avion şi pilotul împreună cu pasagerii au leşinat şi apoi au pierdut contactul cu FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei). În 18 minute NORAD a reuşit să facă rost de un avion F18. În 22 minute, 4 avioane F18 zburau în tandem cu avionul dereglat, conform procedurii standard de acţiune.
• Sediul NORAD este localizat în muntele Cheyenne din Colorado. Aceştia au cea mai sofisticată aparatură de urmărire din lume şi este responsabilitatea lor să monitorizeze spaţiul aerian american şi să protejeze America de rachete şi avioane. Aceasta este îndatorirea lor. În opoziţie cu aceste întâmplări nici un F16 nu a apărut la timp pentru zborurile 11 şi 175 care au decolat din Boston, cu toate că au trecut 36 de minute de când FAA a aflat de deturnarea avioanelor şi până când zborul 125 s-a prăbuşit în turnul de sud.
• Situaţia zborului 77 este mult mai gravă deoarece timp de 43 minute nu s-a ştiut dacă zborul era dirijat spre Washington şi Casa Albă sau spre Pentagon. Baza aeriană Andrews a forţelor militare aflată la distanţă de doar câteva minute nu a trimis nici un avion. Nici de la Baza din Langlay nu a fost trimis nici un avion decât după atac. Există câteva baze militare aeriene în zonă care au capacitatea şi responsabilitatea de a proteja capitala – totuşi nici una dintre acestea nu a reacţionat şi se pare că ordinul a venit de la NORAD, şi acesta era: „Rămâneţi la sol!”
• Puţină lume este conştientă de existenţa tehnologiei „Global Hawk”. Cu această tehnologie anumite avioane pot fi conduse cu o extrem de mare dexteritate şi comenzile avioanelor, atât cele manuale cât şi cele automate, pot fi preluate de la sol.

4.000 de dosare ale neregulilor de pe Wall Street, îngropate sub dărâmături
• Primul turn WTC cade la 9:59, acesta fiind turnul sudic, cel care a fost lovit al doilea. După 29 de minute turnul nordic cade şi el, durata de prăbuşire a ambelor clădiri fiind de aproximativ 10 secunde. E greu de explicat că bucăţi imense din cele două turnuri au fost catapultate până la aproximativ 130 de metri, că turnurile s-au prăbuşit, rămânând o mare de moloz. Singura explicaţie este că turnurile au explodat.
• Legea căderii corpurilor formulată de Galilei şi acceptată astăzi de către toţi oamenii de ştiinţă, afirmă că distanţa totală parcursă de orice obiect în orice interval de timp în vid este: distanţa (D) = (32,16/2) x timpul în secunde. Dacă există o rezistenţă oricât de mică, atunci viteza şi timpul se reduc în corelaţie cu această rezistenţă. În cazul WTC – turnul nord şi turnul sud, ştiind că turnurile erau de 1.350 picioare înălţime, vom avea această ecuaţie pentru cel mai rapid timp de cădere totală, astfel: 1.350 = (32,16/2) x timpul în secunde. Această ecuaţie are rezultatul de 9,1627 sec, ca fiind timpul cel mai rapid în care aceste clădiri ar putea cădea. Acest lucru ridică nişte probleme foarte interesante, pentru că turnul de sud al WTC a căzut în 10,4 sec, iar cel din nord în 8,1 sec. Adiţional faţă de acest timp calculat în vid, a existat şi o anumită rezistenţă la cădere. Aceste fapte sfidează legile gravitaţiei şi arată că ceva a tras mai repede acele clădiri în jos.
• Explicaţia oficială a prăbuşirii celor două turnuri gemene a fost aceea că focul creat intern a aprins câteva tancuri de combustibil din clădire.
• În 11 septembrie 2001, la ora 17:20, clădirea nr. 7 a complexului World Trade Center – clădirea închiriată şi asigurată de Larry A. Silverstein pe o sumă de aproximativ 7 miliarde de dolari – un imobil de 47 de etaje aflat la peste 100 de metri distanţă de turnul nordic, s-a prăbuşit. Căderea WTC7 este identică cu o implozie clasică a clădirilor, unde coloana centrală a clădirii este distrusă iniţial, pentru ca întreaga clădire să cadă în interior, şi nu în exterior, fără să producă pagube altor clădiri. Timpul de cădere a clădirii este de aproximativ de 6 secunde. Aproape nici o televiziune nu a mai reluat sau nu a mai transmis deloc aceste imagini. Clădirea nr. 7 a complexului WTC adăpostea birouri pentru CIA, Departamentului Apărării, IRS, Servicii Secrete şi buncărul primarului New York-ului, Rudy Giuliani, care fusese ramforsat în anii precedenţi pentru a rezista oricăror incendii sau catastrofe. Deasemenea, imobilul adăpostea între 3.000 şi 4.000 de dosare de investigaţie asupra neregulilor de pe Wall Street.

Nu există în istorie clădiri cu structură de oţel care s-au prăbuşit din cauza focului
• Înainte de 11 septembrie, timp de două săptămâni, la World Trade Center au fost trimise echipe cu câini sensibili la explozibili şi gărzi de securitate cu program extins, aparent ca răspuns la ameninţările primite prin telefon.
• După ce clădirile sunt lovite de avioane, numeroşi reporteri au afirmat că în World Trace Center au avut loc numeroase explozii înainte de prăbuşirea clădirilor.
• Cele mai multe relatări ale martorilor, includeau: explozii, prăbuşirea iniţială sub zona lovită de avion, inele de demolare şi sclipiri, ejecţii orizontale, explozii sincronizate.
• În foarte multe imagini video se pot vedea jeturi de praf ieşind cu mare viteză din cele două turnuri, imagini asemănătoare cu cele ale unor clădiri demolate de experţi. O analiză rapidă a acestor imagini arată că aceste evenimente nu puteau fi provocate de colapsul gravitaţional.
• În istorie au existat doar 3 clădiri moderne, cu structură solidă de oţel, care s-au prăbuşit complet dând vina pe foc. Acestea sunt Worl Trade Center 1, 2 şi 7.
• În 4 mai 1988, un zgârie nori din Los Angeles a ars pentru 3 ore, fiind afectate 4 etaje şi nu s-a prăbuşit. În 23 februarie 1991, într-o clădire de 38 de etaje din Philadelphia, construită în 1973, 8 etaje au ars pentru mai bine de 19 ore fără să se prăbuşească. În 17 octombrie 2004 o clădire de 56 etaje din Venezuela, construită în 1976, a ars pentru mai bine de 17 ore, 26 etaje, fără să se prăbuşească, incendiul ajungând până la acoperiş.
• În 12 februarie 2005, clădirea Windsor din Madrid, de 32 etaje, deşi din beton armat, a ars pentru mai bine de 24 de ore, peste 10 etaje. Ultimele 10 etaje ale clădirii au căzut, dar clădirea însăşi nu s-a prăbuşit.
• Cele două turnuri au ars pentru 56, respectiv 103 minute, aproximativ 4 etaje au fost afectate după care au căzut efectiv la sol. A existat o mare dezbatere pe această temă, mulţi oameni de ştiinţă au venit cu explicaţii concludente, exprimându-şi dezaprobarea faţă de varianta oficială.
• Probele fizice, oţelul topit, şi orice altă probă necesară pentru a determina ceea ce s-a întâmplat pe 11 septembrie la World Trade Center au fost expediate de către primarul New York-ului, Giulliani, pentru reciclare în India, fără a fi examinate de investigatori.

Clădirile au fost proiectate să reziste unor coliziuni cu avioane
• Profesorul Steven E. Jones, care a făcut una dintre cele mai bune investigaţii în acest sens, a concluzionat, bazându-se pe probe luate de la faţa locului, pe imaginile audio-video furnizate, a simulărilor efectuate şi pe baza experienţei sale în domeniu, că în demolarea celor două turnurilor s-a folosit termit (amestec de pulbere de aluminiu şi oxizi de metale care degajă la ardere o temperatură înaltă, folosit la producerea aliajelor de fier şi în sudură, ca substanţă incendiară).
• În ciuda faptului că al doilea avion a lovit turnul sudic între etajele 78 şi 82 la ora 9:03 a.m. şi combustibilul avionului a explodat într-o mare minge de foc, acesta s-a prăbuşit primul. Analiza traiectoriei arată că acest al doilea avion aproape a ratat structura centrală a turnului sudic.
• Van Romero, cercetător şi vicepreşedinte la Institutul de Minerit şi Tehnologie din New Mexico, a declarat iniţial că prăbuşirea clădirilor a fost prea metodică să fie rezultatul unei coliziuni a structurii cu avioane. După 10 zile şi-a schimbat declaraţia spunând că în mod cert focul este cel care a determinat clădirile să se prăbuşească.
• Hyman Brown – profesor de inginerie civilă şi directorul construcţiei World Trade Center a declarat că WTC a fost proiectată să reziste oricăror uragane, vânturi puternice, bombe şi avioane care ar putea să-l lovească. Deşi proiectat să reziste la toate acestea, combustibilul de avion ce a ars la 1000 de grade Celsius a slăbit oţelul, oţel care se topeşte doar la 1.600 de grade Celsius.
• Kevin Ryan, de la Underwriters Laboratories, compania care a certificat oţelul folosit în World Trade Center, într-o scrisoare adresată lui dr. Frank Gayle (frank.gayle@nist.gov), specialist în metalurgie al Institutului Naţional de Standarde şi Tehnologie (NIST) şi şeful echipei de experţi care a realizat investigaţiile la WTC, scrie că metalul era certificat ASTM E119 şi temperatura necesară la care mostrele trebuiau expuse a fost de peste 1.000 de grade, timp de câteva ore, ca să cedeze. De asemenea el declară că ar fi fost nevoie de temperaturi de peste 1.600 grade Celsius ca oţelul să se topească. La câteva zile după declaraţia lui, el a fost concediat.
• Trebuie să notificăm că FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei) nu a dezvăluit informaţii despre traiectoria avioanelor şi nu a pus la dispoziţie înregistrarea conversaţiilor dintre pilot şi FAA. Există două cutii negre în fiecare dintre aceste avioane mari şi sunt făcute amândouă să reziste la accidente majore. Cu toate acestea este ciudat faptul că FAA a declarat că aceste opt cutii negre au fost în mare măsură distruse!

Cursa 93 nu s-a prăbuşit, ci a fost doborâtă de avioane militare
• Cel de-al treilea avion deturnat, cursa United 93, a decolat din New Jersey s-a îndreptat spre Ohio, apoi a virat şi s-a întors către Washington DC. Se presupune că pasagerii au dat nişte telefoane celor dragi şi chiar la un moment dat, persoane precum Scott Beamer şi alţii au încercat să preia controlul avionului. Varianta oficialilor susţine că în timpul zborului avionul s-a prăbuşit din cauza luptei dintre pasageri şi terorişti.
• Dacă analizăm, însă, trei aspecte esenţiale, concluzia la care ajungem este că de fapt avionul a fost doborât, nu s-a prăbuşit. Acestea sunt faptele: a. Resturile au fost împrăştiate pe o rază de 8 mile; b. Resturile au fost distruse în bucăţi foarte mici; c. Martorii din zonă relatează că au auzit o explozie puternică în timp ce avionul era încă în aer şi că au văzut avioane militare în zonă.
• Imaginile de la locul prăbuşirii zborului United 93 nu sunt conforme cu alte prăbuşiri de avioane. Nu au putut fi identificate resturi semnificative.
• Proiectul Achilles a demonstrat că posibilitatea de a telefona folosind telefoanele celulare la altitudinea la care se presupunea că zburau avioanele este foarte mică. Astfel, probabilitatea de a telefona de la o altitudine de 10 km este de 0.006%. La o altitudine de 1.2 km probabilitatea de a efectua o convorbire telefonică este de 0.4%.

Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, nu de un Boeing 757 de 16 tone
• Cel de-al patrulea avion deturnat, zborul 77 se spune că a lovit Pentagonul.
• Pentagonul este una dintre cele mai mari clădiri de birouri din lume şi găzduieşte Departamentul de Apărare. Este situat de-a lungul râului Potomac din Virginia, Arlington, în dreptul oraşului Washington DC. Clădirea este un pentagon tradiţional cu cinci laturi şi are cinci inele concentrice interconectate de pasaje. Construcţia clădirii Pentagonului a început în septembrie 1941 şi a fost terminată in 1942. Acum, mai mult de 25.000 de civili şi militari lucrează acolo. Mulţi istorici consideră simbolul pentagonului, un simbol magic ocult, esenţial metodologiei Iluminaţilor. De asemenea, este interesant de ştiut că Washington DC a fost construit pe o reţea de străzi care reprezintă un simbol masonic dacă este privit de sus.
• Pentagonul este cea mai protejată clădire dintre toate clădirile armatei. Deci, atunci când ni se spune că un avion despre care se ştie că este capturat şi care este la 3 state spre vest, face o întoarcere de 180 grade şi se întoarce înapoi spre capitală, fiindu-i permis să atace Centrul de Comandă Militar al întregii Americi fără a fi contraatacat, ceva pare a fi de necrezut.
• Deşi există mai multe camere video şi echipament de supraveghere în jurul zonei Washington DC decât oriunde în lume, armata arată doar 2 imagini ale atacului care nici măcar nu arată avionul care atacă.
• Casetele de securitate de la clădirile din jur (hoteluri, benzinării etc.) au fost ridicate de FBI şi s-a impus un ordin de securitate naţională de a nu vorbi despre aceste evenimente.
• Pentagonul a fost lovit într-o aripă dezafectată, aflată în curs de reamenajare, care nu adăpostea personal, birouri şi calculatoare. În imaginile filmate imediat după impact, se poate observa că în gaura făcută în zid lipsesc cu desăvârşire urmele pe care ar fi trebuit să le lase aripile unui avion Boeing 757. Mai mult, geamurile clădirii erau intacte după impact.
• Un Boeing 757 de 16 tone, lasă multe indicii după un accident grav soldat cu incendii. Conform rapoartelor armatei există doar două piese de resturi care se presupun a proveni de la avion, o piesă foarte mică şi nedefinită de metal şi o piesă de aluminiu care este vopsită. Întrebarea evidentă este unde sunt motoarele, care cântăresc câte patru tone fiecare? Unde sunt terenurile de aterizare şi alte indicii ale prăbuşirii unui avion?
• Toate acestea conduc la concluzia că, de fapt, Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, probabil un avion militar, nu de un Boeing 757 aşa cum s-a declarat.
• Zborul 77 a dispărut în totalitate de pe radar în timp ce se îndrepta către vest spre Ohio; nimeni nu a declarat că l-ar fi văzut la întoarcerea sa spre Washington. Se pare că NORAD nu a trimis nici un avion să investigheze această cursă decât după prăbuşire.

Invazia Afganistanului realizată pentru deţinerea forţată a resurselor petroliere
• Pe 15 august 2001 o serie de lideri talibani se aflau în Houston, pentru a negocia cu societatea Unocal drepturile de a construi o conductă de gaz din câmpurile afgane petroliere şi de gaz, cunoscute drept unele dintre cele mai mari rezerve de combustibil din lume. Societatea Unocal are legături strânse cu Corporaţia Halliburton, al cărui manager a fost vice-preşedintele Dick Cheyney. Este interesant că după ce talibanii au rupt legăturile cu Unocal, s-au constatat următoarele:
a. Preşedintele Bush a semnat un ordin, datat înainte de 11 septembrie, de organizare a unui atac asupra Afghanistan-ului;
b. Noul preşedinte al Afghanistan-ului este un vechi angajat al Societăţii Unocal;
c. Prima dintre afacerile realizate de conducătorii Alianţei Nordice, instalată la putere după invazia americană în Afganistan, a fost acordul dintre Halliburton şi Unocal de a construi conducta.
• În timpul invaziei, Forţele Americane Aeriene au trimis mii de avioane pentru a lansa rachete de înaltă tehnologie în Afghanistan asupra câtorva birouri, magazine, şcoli, spitale şi locuinţe. Mii de soldaţi au fost trimişi pentru a invada Afganistanul, pentru a le distruge armata modestă şi pentru a le destitui guvernul. Congresul american şi-a dat votul preşedintelui pentru a acţiona. Totuşi, Congresul nu a declarat niciodată război, aşa cum este clar specificat în Constituţia americană.
• În orice caz, nici unul dintre cei care s-a spus că ar fi deturnători nu era din Afghanistan. Ben Laden a spus că nu el este autorul, iar talibanii afirmă că-l vor preda pe Ben Laden dacă SUA le dă vreo dovadă că el a fost implicat.
• Forţele speciale americane au dirijat şi susţinut Alianţa Nord-Atlantică pentru a învinge forţele talibanilor. Nu a fost o adevărată bătălie. Americanii, cu arme avansate, din secolul 21, din programul Războiul Stelelor, contra unor crescători de capre, cu carabine din secolele 19 sau 20. Una dintre strategiile favorite ale armatei americane în această vânătoare de raţe era de a lansa bombe incendiare din avioane care zburau la altitudini cu mult în afara razei de acţiune a tunurilor rudimentare ale talibanilor. Aceste bombe împrăştiau o substanţă derivată din petrol pe o zonă de mărimea unui teren de fotbal. În timp ce această substanţă era împrăştiată asupra solului, ea lua foc, provocând atât o deosebit de puternică combustie termică, cât şi absorbţia aerului respirabil din acel perimetru. Nici o fiinţă nu putea supravieţui acestui holocaust. După o asemenea confruntare în nordul Afghanistan-ului, aproximativ 2.000 de talibani au fost luaţi prizonieri. Învingătorii Alianţei Nord-Atlantice i-au îndesat pe prizonieri în camioane lăsate pe străzi, lăsându-i să se coacă sub soarele puternic, fără a le da hrană sau apă. După mai multe zile, cei care mai erau în viaţă, mulţi dintre ei doar nişte băieţandri, au fost scoşi din maşini, împuşcaţi în cap şi îngropaţi în nişte morminte săpate superficial.
• Care este rezultatul războiului din Afghanistan? Constituţia americană a fost încălcată, mii de membri nevinovaţi ai unor triburi au fost ucişi. A fost instalat un guvern-marionetă, condus de un fost angajat al Corporaţiei Unocal. Conducta de petrol pentru Unocal şi Halliburn a fost asigurată. Nivelul de viaţă al populaţiei din Afghanistan a scăzut vertiginos. Banca Mondială şi FMI controlează acum economia Afghanistanului. Producţia de opiu a crescut cu peste 900%. Pe scurt, Iluminaţii au obţinut controlul asupra unei noi ţări.

Zeci de mii de victime ucise de politica americană
• Pe 11 septembrie 2001, 2.998 de persoane au fost ucise în New York, Pennsylvania şi la Pentagon. Acesta a fost numit cel mai cumplit atac terorist din istorie.
• Conform profesorului Mark Harold de la Universitatea New Hampshire, între 7 octombrie şi 7 decembrie 2001 forţele speciale americane au ucis minim 3.800 de oameni nevinovaţi din triburile afgane, majoritatea bătrâni, femei şi copii. Profesorul Harold spune că acest număr reflectă doar rapoartele mass-media. Numărul real al non-combatanţilor măcelăriţi se apropie probabil de 5.000. Ziarele din India au raportat mai mult de 20.000 de persoane ucise. Toate acestea s-au săvârşit în numele poporului SUA, sub titlul „Operaţiunea – Dreptate infinită”.
• Masonii Bush şi Cheyney împreună cu restul conducerii militare au utilizat toate strategiile posibile pentru a primi susţinere să atace Irakul. Versiunea lor este că Sadam a creat un imens arsenal de arme de distrugere în masă, precum şi un program secret de înarmare cu rachete. Această versiune are însă o problemă majoră: chiar americanii au distrus în 1991 toată dotarea militară şi infrastructura Irakului, iar de atunci au pus embargo şi au adus observatori americani. Conform rapoartelor Naţiunilor Unite, aproximativ jumătate de milion de copii irakieni au murit de foame şi din cauza lipsei asistenţei medicale, datorate embargo-ului.
• Fără să discutăm crimele de care se face sau nu vinovat Sadam, este important să ştiţi că acesta a spus în repetate rânduri că ţara lor este deschisă oricărei inspecţii. Conform inspectorului ONU Scott Ritter, puşcaş marin şi republican până-n vârful unghiilor, susţinător al lui Bush, Irakul nu are nici una dintre aceste arme.
• În prezent, armata SUA se află în Irak. Până acum, 1.000 de soldaţi americani au fost ucişi. Peste 9.000 au fost trimişi acasă răniţi. America a cheltuit peste 250 de miliarde de dolari. Estimările făcute afirmă că au fost ucişi peste 15.000 de irakieni. A fost schilodită societatea lor, iar centrul Irakului a devenit un deşert pustiu datorită utilizării uraniului îmbogăţit. Şi asta fără să existe nici o armă de distrugere în masă.

Prin aceste atentate secta malefică a francmasoneriei a realizat încă un pas spre împlinirea obiectivelor prestabilite ale politicii mondiale şi ale instaurării Noii Ordini Mondiale. Rămâne să hotărâţi singuri dacă lista lungă şi consistentă de fapte care dovedesc acest trist adevăr atârnă în balanţă mai greu decât povestea care a fost repetată la nesfârşit de o mass-media servilă celor ce deţin puterea.

După cele mai recente date ale analiştilor celebrului „atentat terorist“ din 11 septembrie 2001 rezultă că, în realitate, el a fost organizat şi dus la îndeplinire chiar din interiorul administraţiei americane, prin intermediul francmasonilor infiltraţi în funcţii înalte în armată, poliţie etc. şi cu sprijinul nemijlocit al Preşedintelui satanist (membru Skull & Bones) George W. Bush, la porunca stăpânilor lor bancheri de la vârful francmasoneriei mondiale, împotriva statului şi poporului american şi a lumii arabe. O serie de investigaţii conduse în mod independent de oameni de ştiinţă integri şi oneşti din SUA au stabilit că îngrozitoarele atentate au fost realizate, de fapt, pentru atingerea unor obiective clare de pe agenda politicii masonice mondialiste. Astfel, conform devizei „prin haos la ordine“ şi „doctrinei dualităţii“, a fost înscenat chiar de către francmasoni un eveniment cumplit, o situaţie conflictuală („teroriştii arabi ne-au atacat şi vor să ne distrugă“), după care s-a oferit populaţiei îngrozite „soluţia“ dinainte pregătită şi dorită de aceşti conspiratori: „războiul împotriva terorismului“, prin care puteau să folosească fără restricţii resursele militare americane şi ale NATO pentru confiscarea resurselor petroliere ale ţărilor arabe şi impunerea „ordinii“ satanice dorite de ei. Au fost sacrificaţi cu o cruzime incredibilă peste 3.000 de americani, a fost terorizată o ţară întreagă, înşelată aproape toată lumea şi ucişi sute de mii de oameni nevinovaţi din Afganistan şi Irak.

Înainte de catastrofă, două „turnuri“ se înălţau semeţe în New York…

Data de 11 septembrie 2001 nu mai are nevoie de prezentare. Cu toţii ştim că atunci au avut loc „atentatele teroriste“ de la World Trade Center din New York. Câţi dintre noi, însă, au înţeles ce s-a petrecut de fapt? Se ştie astăzi cu certitudine că realitatea este departe de varianta oficială, prezentată de Guvernul SUA şi răspândită cu un zel complice de mass-media.

Ce spun oficialii şi mass-media?
Iată care este povestea oficialilor şi a mass-mediei despre ceea ce s-a petrecut: în dimineaţa zilei de 11 septembrie, 19 fundamentalişti musulmani au deturnat patru avioane de pasageri; teroriştii s-au folosit, nici mai mult, nici mai puţin, de cutter-e pentru hârtie ca să îi ameninţe şi în final să îi ucidă pe cei opt piloţi, precum şi ca să îi controleze pe cei 266 de pasageri şi pe însoţitorii de zbor. Cele două zboruri din Boston, cu numerele 11 şi 175, au fost redirecţionate spre New York, unde avioanele au fost manevrate astfel încât să intre în coliziune cu turnurile World Trade Center. Acestea au luat foc, incendiul uriaş producând topirea armăturilor metalice ale structurii de rezistenţă şi ambele turnuri, 1 şi 2, s-au prăbuşit. Aproximativ 3.000 de persoane au fost ucise.

Avionul care a decolat din Newark, zborul 93, şi-a menţinut cursul către Ohio şi apoi s-a întors către Washington D.C. În timpul acestui zbor, mai mulţi pasageri au telefonat din avion. Unii dintre ei au încercat, fără succes, să preia controlul asupra avionului, iar în timpul încleştării acesta s-a prăbuşit în centrul Pennsylvaniei. Cel de-al patrulea zbor, numărul 77, a decolat din Washington, a survolat partea de vest a Virginiei, a ajuns deasupra oraşului Ohio, de unde s-a întors la Washington DC, intrând în coliziune cu clădirea Pentagonului. Această variantă oficială a evenimentelor a născut, însă, multe întrebări, care au fost lăsate până în ziua de azi fără răspuns de către autorităţi.

Serie de şase fotografii ilustrând colapsarea turnului sudic, WTC 2. Fotografiile au fost luate de la aproximativ 1,5 km distanţă.

Serie de patru fotografii ilustrând prăbuşirea turnului sudic, WTC 1. Instantaneele au fost făcute de la aproximativ 1,5 km nord-est.

Atentat plănuit pentru atingerea unor obiective ale politicii mondialiste
După 11 septembrie 2001, multe persoane cu iniţiativă, intrigate de stranietatea anumitor aspecte ale evenimentelor şi de modul denaturat în care au fost prezentate de către oficialităţi, au făcut, pe cont propriu, ample investigaţii pentru aflarea adevărului. Ca urmare, au apărut sute şi sute de articole, cărţi şi filme despre „atentatele teroriste“ de la World Trade Center.
Concluzia la care au ajuns cei mai mulţi dintre cei care au realizat aceste investigaţii este că atacul din 11 septembrie a fost parte a unui plan foarte bine pus la punct de către liderii satanici ai francmasoneriei pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale. Astfel, imediat după atacuri, Preşedintele George Bush a acuzat gruparea fundamentalistă islamică Al Qaeda că a comis aceste atentate.

Imagine a WTC7 cu câteva ore înainte de prăbuşirea turnurilor gemene. Sunt vizibile incendii mari, izbucnite în clădire la etajele marcate pe fotografie, precum şi nori de fum ieşind din aceasta. Teroriştii încă nu îşi făcuseră apariţia… Cine să fi fost, oare, făptaşii?

Sub acest pretext cusut cu aţă albă, administraţia americană a declanşat, fără să dea socoteală nimănui, cu o grabă suspectă, aşa-numitul război contra terorismului, prin care a urmărit să justifice inumanele intervenţii militare din Afganistan şi Irak. Aceste adevărate invazii erau, de fapt, de mult timp plănuite.

WTC7 s-a prăbuşit la ora 17:20, ora New York-ului, ceea ce corespunde cu 22:20, ora Londrei. Şocant, dar ştirile de la BBC au anunţat încă de la ora 21:54 că WTC7 s-a prăbuşit, deci CU 26 DE MINUTE ÎNAINTE DE A SE PETRECE EVENIMENTUL! Ulterior, când postului TV BBC i s-a cerut să confirme faptul, oficialii săi s-au eschivat, motivând în mod penibil că s-a pierdut caseta cu ştirea… Totuşi, evenimentul a fost înregistrat de alţii. Vedeţi în imaginea de mai sus o captură de ecran în care este evidenţiată, în stânga jos, ora la care a fost difuzată ştirea.

De asemenea, în urma atentatelor, opinia publică americană a fost manipulată prin teroare, impunându-i-se, sub pretextul asigurării unei securităţi sporite, o serie de legi noi (cum ar fi, de exemplu, renunţarea la secretul corespondenţei), prin care libertatea individului este extrem de mult îngrădită, ca să nu spunem anulată. Acum telefoanele cetăţenilor americani pot fi ascultate fără restricţii, scrisorile pot fi deschise de către oamenii serviciilor secrete, iar cei care ridică glasul să protesteze riscă să fie imediat calificaţi drept conspiraţionişti, complici la terorism, nebuni etc., să fie daţi afară din slujbă şi defăimaţi, terfeliţi public.

Regizorul Michael Moore a realizat un film despre evenimentele din 11 septembrie – singurul de acest tip care a fost intens mediatizat, premiat şi aclamat în toată lumea – în care a prezentat, sub aparenţa de revelare a unor secrete teribile, doar legăturile lui Bush cu familia Bin Laden, distrăgând, în mod voit, atenţia publicului de la alte lucruri, mult mai grave. Întrebat fiind de ce nu a pomenit în filmul său despre faptul că NORAD (North American Aerospace Defense Command – Centrul Nord-American de Apărare Aerospaţială) nu a reacţionat în niciun fel la „atacurile“ aeriene sau despre alte aspecte extrem de importante ale evenimentelor, cum ar fi prăbuşirea ca într-o demolare controlată a Turnurilor gemene, Michael Moore a răspuns cu abilitate: „pentru că ar fi nepatriotic, neamerican“.

Criminalul atac împotriva Irakului

Iată cum analizează fostul ofiţer român de securitate Valentin Manoliu acest subiect în cartea sa Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de colosala conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale.

„În ceea ce priveşte atentatul din 11 septembrie 2001 împotriva statului şi poporului american, acesta a fost, în realitate, un auto atentat organizat de către CIA, pentru ca Statele Unite să aibă un pretext pentru a ataca Irakul şi a intra cu forţa în posesia petrolului irakian.

Petrolul este necesar pentru asigurarea consumului de energie al Statelor Unite şi pentru dezvoltarea programelor militare şi spaţiale, în vederea manipulării şi controlului de către francmasonerie a tuturor fiinţelor umane de pe suprafaţa globului. Astfel, după 11 septembrie 2001, americanii au ajuns să aibă baze militare chiar şi în Rusia.

Atacul SUA împotriva Irakului a fost plănuit cu mult timp înainte, lucru precizat de agentul William Cooper din cadrul serviciului de informaţii al marinei americane, Naval Intelligence of Navy, în cartea „Behold a Pale Horse“. În această carte, el dezvăluie documente ale unui plan de operaţiuni împotriva ţărilor arabe, care preconiza folosirea înşelătoriei lui Roosvelt cu Pearl Harbour sau a trucului lui Churchill cu oraşul Coventry (din al Doilea Război Mondial), amândoi cunoscând dinainte ziua şi ora atacului plănuit de japonezi, respectiv de germani.

Din aceste documente reiese că într-unul dintre marile oraşe ale Statelor Unite urma să fie declanşată o explozie puternică, un auto atentat care să fie pus pe seama fundamentaliştilor iranieni, irakieni sau libieni şi să constituie un pretext pentru dezlănţuirea unui război de coaliţie, care să primească girul Consiliului de Securitate şi al ONU.

Blocurile-turn gemene ale World Trade Center au fost, în realitate, demolate cu dinamită, plasată de experţii CIA în punctele cheie ale structurii clădirilor, iar Pentagonul a fost lovit de un avion uşor, doar într-o aripă dezafectată, aflată în curs de reamenajare, care nu adăpostea personal, birouri şi calculatoare. Ambele acţiuni au fost puse la cale de CIA în cârdăşie cu preşedintele mason George Bush“.

Imagini de coşmar ale unor bebeluşi din Irak şi Afganistan, născuţi morţi, cu înfiorătoare malformaţii congenitale, cauzate de inumanele, satanicele bombardamente americane cu proiectile conţinând reziduuri de uraniu.

Francmasonii şi „doctrina dualităţilor“
Privind cu obiectivitate evenimentele din 11 septembrie, putem observa că totul a fost o înscenare clasică a francmasonilor, bazată pe deviza „prin haos la ordine“ care sintetizează doctrina „dualităţilor“ artificial create de către aceştia. Este vorba despre teoria filozofică a fazelor oricărui proces: teză, antiteză şi sinteză, utilizată într-un mod pervers de masoni, pentru obţinerea puterii de control a întregii planete.

Cei care conduc lumea din umbră se folosesc de doctrina dualităţilor pentru a-şi atinge scopurile: ei creează în mod artificial un conflict, o „problemă“ majoră, după care oferă publicului o „soluţie“ dinainte gândită, care coincide, de fapt, chiar cu scopul urmărit de ei, în ascuns. Este o modalitate pe cât de eficientă, pe atât de diabolică, datorită intenţiei cu care este pusă în aplicare. Un exemplu al acestei modalităţi satanice de impunere a propriilor scopuri este ceea ce s-a petrecut, în realitate, la Pearl Harbour. Agenţii lui Roosevelt au spart codul secret al japonezilor, aflând cu luni de zile înainte că baza navală de la Pearl Harbour va fi atacată. În mod intenţionat, FBI nu a făcut cunoscută această informaţie comandantului bazei navale, deoarece aveau nevoie de un pretext pentru a intra în război. Înaintea atacului, populaţia Americii era potrivnică ideii de implicare a Statelor Unite în vreunul dintre conflictele europene sau asiatice.

După aşa-zisul „atac surpriză“, manipulaţi, membrii Congresului au reacţionat şi au declarat război Japoniei în următoarele zile, în timp ce marea majoritate a cetăţenilor americani a crezut povestea şi nu a mai avut nimic împotriva intrării în război.
Chiar dacă poate părea greu de crezut că agenţii federali iniţiază acţiuni deosebit de violente şi de grave împotriva cetăţenilor americani, există sute de dovezi care demonstrează aceasta. În ceea ce priveşte evenimentele din 11 septembrie 2001, analizaţi singuri lista de fapte obiective pe care vi le prezentăm, care este de mare ajutor pentru a trage concluzii juste în legătură cu ceea ce s-a petrecut în realitate.

Un şocant gest obscen din partea Preşedintelui unei ţări care se pretinde „stindardul democraţiei“. G. Bush îşi arată, o dată în plus, adevărata faţă anticristică.

World Trade Center a fost, adesea, ţinta „atacurilor teroriste“ în cadrul simulărilor din aplicaţiile militare

• Manualul FEMA de răspuns în caz de terorism, din 1997, are ca ţintă turnurile World Trade Center, turnuri care au mai fost ţinta unor operaţiuni FBI de tip „steag fals“ în 1993.
• NORAD (North American Aerospace Defense Command) a condus în 1999 exerciţii militare care implicau scenarii cu avioane civile deturnate şi care aveau ţintă turnurile World Trade Center şi Pentagonul.
• În iunie 2000, Departamentul Justiţiei publică un manual de terorism, iar ţinta de pe copertă este chiar World Trade Center.
• În septembrie 2000, PNAC (Proiectul pentru un Nou Secol American (The Project for a New American Century – sesizaţi consonanţa semnificativă cu deviza de pe bancnota de 1 dolar, Novus Ordo Seclorum), o organizaţie din care fac parte masonii de rang înalt Dick Cheney, Donald Rumsfeld, Jeb Bush şi Paul Wolfowitz, face un raport cu numele „Reconstruirea Apărării Americii“. În el se afirmă, în mod deschis, că procesul transformării este, probabil, unul lung, în absenţa unor evenimente catastrofice şi catalizatoare, cum ar fi un nou Peal Harbor.
• În 24 octombrie 2000, la Pentagon se execută primul dintre cele două exerciţii de antrenament ce presupun simularea coliziunii unui Boeing 757 cu clădirea.
• În iunie 2001, Departamentul Apărării stabileşte noi instrucţiuni de intervenţie militară în caz de deturnare pe liniile aeriene. În ele se precizează că Departamentul Apărării are nevoie de autorizaţie directă din partea Secretarului Apărării înainte de orice intervenţie. Ori, atunci când evenimentele din septembrie 2001 au avut loc, Dick Cheney nu a autorizat nicio astfel de interceptare a avioanelor deturnate, care ar fi putut da peste cap planurile conspiraţiei francmasonice din care făcea parte.

Foaie volantă „comemorativă“ care satirizează evenimentul din 11 septembrie 2001 şi înşelătoria criminală a „terorismului mondial“. Tipărită sub forma unei bancnote, aceasta ia în derâdere toate simbolurile şi instituţiile importante ale francmasoneriei: piramida cu ochiul „atotvăzător“, vulturul, craniul şi oasele, Noua Ordine Mondială, Preşedintele american etc.

Câştiguri frauduloase, persoane prevenite despre viitoarele atentate şi mii de dosare nedorite îngropate sub dărâmături


În 24 iulie 2001, Larry A. Silverstein, care deja deţinea clădirea numărul 7 din complexul World Trade Center, semnează, cu şase săptămâni înainte de 11 septembrie, un contract de leasing pentru WTC 1, 2, 4 şi 5, în valoare de 3,2 miliarde dolari, pe o perioadă de 99 de ani. În contractul de leasing a fost inclusă şi o clauză prin care Silverstein avea drept de reconstrucţie a clădirilor în cazul distrugerii lor, precum şi o asigurare împotriva eventualelor acte de terorism, în valoare de 3,55 miliarde de dolari. Lacom de câştig, Silverstein a considerat distrugerea turnurilor drept două incidente teroriste separate, în vreme ce asiguratorii o priveau ca pe unul singur. Disputa este lesne de înţeles: în cazul în care justiţia decidea că au fost două incidente, Larry primea 7,1 miliarde de dolari, şi nu doar 3,55 miliarde, cât i s-ar fi cuvenit în cazul unui singur incident. Silverstein a dat în judecată 20 de companii de asigurări, din totalul de 22 cu care încheiase contracte (cu 2 asiguratori ajunsese la o înţelegere). Primul verdict, dat de instanţă în aprilie 2004, a avantajat, în mare parte, asiguratorii, dar pe 6 decembrie 2004, un al doilea juriu federal a decis în favoarea lui Silverstein. Acesta a primit alte 1,1 miliarde de dolari de la 9 companii de asigurări. În total, asigurarea clădirilor complexului WTC i-a adus lui Silverstein aproape 5 miliarde de dolari. Semnificativ este că afaceristul a amânat, deloc întâmplător, pentru o altă zi o şedinţă de consiliu care trebuia să se desfăşoare pe 11 septembrie în clădirea WTC 1.

Revista Time îl prezintă pe Silverstein făcând un semn masonic, calificându-l drept „cioban“ la „stâna de oi“ a credulilor americani, cu trimitere la gigantica asigurare încasată de el cu ocazia înscenării atacului terorist asupra turnurilor gemene.

La 7 ore după prăbuşirea turnurilor gemene, a căzut şi WTC 7, un imobil de 47 de etaje aflat la peste 100 de metri distanţă de turnul nordic, fără ca cineva să fie rănit, pentru că pompierii apucaseră să evacueze clădirea. Timpul de cădere a clădirii a fost de aproximativ 6 secunde. Straniu este că au fost fotografiate incendii la etajele inferioare ale WTC 7 cu câteva ore înainte de prăbuşirea turnurilor, iar Silverstein a fost auzit atunci cerându-i şefului pompierilor, într-o convorbire telefonică, să demoleze clădirea („Pull it!“), deşi versiunea oficială susţine că focul din WTC 7 a fost provocat de incendiul de la unul dintre turnurile gemene. Acest nou „atentat terorist“ i-a adus lui Silverstein încă aproximativ 500 de milioane de dolari. Clădirea nr. 7 a complexului WTC adăpostea birouri ale CIA, Departamentului Apărării, IRS, Serviciilor Secrete şi buncărul primarului New York-ului, Rudy Giuliani, care fusese consolidat în anii precedenţi pentru a rezista oricăror incendii sau catastrofe. De asemenea, imobilul depozita între 3.000 şi 4.000 de dosare incomode ce conţineau investigaţii asupra neregulilor de pe Wall Street, care astfel au fost distruse.

În săptămâna de dinainte de 11 septembrie, s-a înregistrat o stranie creştere, de 1.200%, a tranzacţiilor la bursă cu acţiunile companiilor aeriene United Airlines şi American Airlines, conform raportului Agenţiei de Bursă din Chicago. Un investitor vinde acţiuni atunci când se aşteaptă la o scădere a valorii acţiunilor, iar ca să vinzi atât de masiv, trebuie să fii sigur că urmează un eveniment în urma căruia valoarea acţiunilor va scădea. Zeci de milioane de dolari au fost câştigaţi de cei care, se pare, au fost avertizaţi despre „atacul terorist“. După cotidianele New York Times, Wall Street Journal şi London Independent, un procent mare dintre aceste tranzacţii a fost realizat de un singur investitor, Deutsche Bank. David Brown, cel care a fost managerul principal al acestei bănci până în 1988, este actualul director al CIA şi mason „de vază“. Nu s-a declanşat nicio investigaţie oficială în acest caz, deşi totul este cusut cu aţă albă.

Mai mulţi oficiali de la Pentagon au fost avertizaţi şi şi-au anulat imediat planurile de deplasare.
Primarul oraşului San Francisco, Willie Brown, a primit un telefon de avertizare să nu ia avionul în dimineaţa respectivă. Ulterior, Radio Pacifica a informat că telefonul a venit direct din partea Consilierului de Securitate Naţională, Condoleeza Rice.

Procurorul general John Ashcroft a declarat public că a primit avertizări de la FBI referitor la evenimentele ce urmau să se petreacă, indicându-i-se evitarea zborului cu avionul în acea perioadă.

Foarte semnificativ este că Marvin Bush, fratele lui George W. Bush, a fost, începând din 1990 şi până în 11 septembrie 2001, membru în consiliul director al companiei americano-kuweitiene Stratesec, ce furniza servicii de securitate pentru United Airlines, Aeroportul International Dulles şi… World Trade Center.

CIA şi NORAD, implicate în atentate

În data de 11 septembrie 2001, o serie de exerciţii militare fac ca întregul teritoriu al SUA să rămână apărat de doar 14 avioane militare cu reacţie, care nu au reuşit să oprească cele patru avioane deturnate în interval de două ore. Controlorii de trafic aerian şi cei de la comandamentul NORAD nu ştiau care ţinte sunt reale şi care fac parte din exerciţiu. Pentru prima oară în 50 de ani, NORAD nu a reacţionat, motivul fiind că în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001 CIA conducea exerciţii militare care, ca din întâmplare, prevedeau simularea unui atac al clădirilor WTC de către avioane deturnate de terorişti. Acest fapt a fost raportat de Agenţia de Ştiri AP şi recunoscut pe site-ul CIA.

Cu câţiva ani înainte de 11 septembrie, jucătorul profesionist de golf Payne Steward zbura spre Dallas, cu prietenii lui din Florida, într-un mic avion personal. La o scurtă perioadă după decolare, au apărut nişte nereguli funcţionale la avion şi pilotul, împreună cu pasagerii, au leşinat şi apoi au pierdut temporar contactul cu FAA (Administraţia Federală a Aviaţiei). În 18 minute, NORAD a reuşit să trimită în zonă un avion F18. În 22 de minute, 4 avioane F18 zburau în tandem cu avionul afectat de defecţiunile tehnice, conform procedurii standard de acţiune.

În ciuda unei dotări tehnologice de vârf, care permite detectarea oricărui atac aerian asupra SUA şi intervenţia într-un interval de timp foarte scurt, NORAD a fost incapabil să intercepteze vreunul dintre avioanele „deturnate“. Oficialii NORAD pretind că s-a dat, la un moment dat, alertă că va fi atacată Casa Albă, iar avioanele forţelor aeriene au fost, în mod incredibil, incapabile să localizeze Casa Albă.

Sediul NORAD este localizat pe muntele Cheyenne din Colorado. Are la dispoziţie cea mai sofisticată aparatură de urmărire din lume şi responsabilitatea de a monitoriza spaţiul aerian american, pentru a-l proteja de rachete şi avioane. Aceasta este îndatorirea NORAD. Totuşi, niciun F16 nu a apărut la timp pentru zborurile 11 şi 175 care au decolat din Boston, cu toate că au trecut 36 de minute din momentul în care FAA a aflat de deturnarea avioanelor şi până când avionul corespunzător „zborului 125“ s-a izbit de turnul sudic. Nu-i aşa că e ciudat?

Situaţia zborului 77 era mult mai gravă, deoarece timp de 43 minute nu s-a ştiut dacă aparatul era dirijat spre Washington şi Casa Albă sau spre Pentagon. Baza aeriană Andrews a forţelor militare, aflată la distanţă de doar câteva minute, nu a trimis niciun avion. Nici de la baza din Langlay nu a fost trimis niciun avion, decât după atac. Există câteva baze militare aeriene în zonă care au capacitatea şi responsabilitatea de a proteja capitala – şi totuşi, niciuna dintre acestea nu a reacţionat, ascultând, se pare, de ordinul venit de la NORAD, care era, în mod foarte straniu: „Rămâneţi la sol!“

Puţină lume ştie de existenţa tehnologiei „Global Hawk“. Aceasta permite preluarea de la distanţă a comenzilor manuale şi automate ale avionului şi dirijarea cu o extrem de mare precizie a acestuia. Să ne imaginăm câte se pot realiza cu această tehnologie…

Bibliografie:
Cărţi:
• “Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale”, de Valentin Manoliu
• “9/11: The Big Lie”, de Thierry Meyssan
• “9/11 Revealed : The Unanswered Questions” de Rowland Morgan şi Ian Henshall
• “9/11 Synthetic Terror: Made in USA” de Webster Griffin Tarpley
• “A Culture of Conspiracy: Apocalyptic Visions in Contemporary America”, de Michael Barkun.
• “Conspiracies, Conspiracy Theories, and the Secrets of 9/11”, de Mathias Brockers
• “Crossing the Rubicon”, de Michael Ruppert
• “The New Pearl Harbor” de David Ray Griffin
• “The 9/11 Commission Report: Omissions And Distortions”, de David Ray Griffin
• “The Five Unanswered Questions About 9/11” de James Ridgeway
• “Pentagate”, de Thierry Meyssan
Filme
• Loose Change
• 9/11 – The Great Illusion
• The Great Conspiracy: The 9/11 News Special You Never Saw

Site-uri:
http://www.911research.wtc7.net/index.html
http://www.infowars.com/
http://www.ratical.org/ratville/CAH/VonBuelow.html
http://bogusstory.com/9-11
http://www.gordonthomas.ie/104.html
http://www.letsroll911.org/phpwebsite/
http://911blimp.net/prf_FreeFallPhysics.shtml
http://www.911investigations.net/
http://www.question911.com/
http://www.911weknow.com/911-mysteries-movie.html
http://www.commondreams.org/views06/0427-29.htm
http://www.laughingpond.com/
http://www.911research.wtc7.net/essays/commondreams/partridge.html
http://911u.org/Physics/
http://rense.com/general32/phot.htm
http://video.google.com/videoplay?docid=718236659434732032&q=kevin+ryan&hl=en
http://www.metallurgy.nist.gov/personnel/FGayle.html
http://truth911.net/
http://wtc.nist.gov/NISTNCSTAR1-6.pdf
http://fema.gov/pdf/library/fema403_ch2.pdf

Published in: Fără categorie on 12/09/2009 at 1:16 PM  Comments (2)  

Nu există terorism internaţional! Atentatele din 11 septembrie au fost înscenate Analiză realizată de către generalul Leonid Ivashov

Citaul zilei:

„Degeaba a venit libertatea daca fratii nu se cunosc intre ei.”

text de Violeta Bucur

Generalul Leonid Ivashov este vicepreşedinte al Academiei de geopolitică. Fost şef al Departamentului pentru Afaceri Generale al Ministerului Apărării din Uniunea Sovietică, secretar al Consiliului de Miniştri ai Apărării pentru Comunitatea Statelor Independente (CEI), şef al Departamentului pentru Cooperare Militară al Apărării din Federaţia Rusă, la 11 septembrie 2001 era şef de stat major al armatelor ruseşti.

Şef al armatelor ruseşti la vremea atentatelor de la World Trade Center, 11 septembrie 2001, generalul Ivashov iese din ,,rezervă”. Cu ocazia conferinţei Axis for Peace organizată în 2006 de către organizaţia Voltaire, generalul Ivashov a prezentat situaţia geopolitică actuală astfel:

Nu există terorism internaţional! Atentatele din 11 septembrie au fost înscenate. Ceea ce vedem nu este decât terorism instrumentalizat de către marile puteri, terorism care nu ar exista fără acestea. Mai degrabă decât să simuleze o ,,luptă împotriva terorismului”, cea mai bună manieră pentru a diminua numărul atentatelor constă în restabilirea drepturilor internaţionale şi a cooperării pacifiste între state precum şi între cetăţenii lor. Terorismul apare acolo unde contradicţiile sunt exacerbate, unde intervine o schimbare a regimului politic sau la nivel social, unde se ajunge la o instabilitate politică, economică sau socială, unde se pun în liberatate potenţialităţi agresive, unde intervine decadenţa morală, unde triumfă cinismul şi nihilismul, unde viciul este legalizat, iar criminalitatea ia amploare.

Globalizarea este cea care a creat condiţiile pentru ca aceste fenomene extrem de periculoase să se manifeste. În cadrul ei intervin noua structurare a hărţii geostrategice mondiale, redistribuirea resurselor planetare, desfiinţarea graniţelor statelor, distrugerea sistemului legislativ internaţional, estomparea particularităţilor culturale, sărăcirea vieţii spirituale.

Terorismul contribuie la realizarea unei dominaţii mondiale şi la supunerea statelor unei oligarhii mondializate. Aceasta semnifică faptul că terorismul nu este un subiect independent de politică mondială, ci un simplu instrument, o modalitate de a instaura o lume unipolară cu un singur centru de direcţie globală, un truc pentru a elimina graniţele naţionale ale statelor şi de a instaura dominaţia unei noi elite mondiale. Această elită este singurul subiect-cheie al terorismului inernaţional, ideologul şi ,,naşul” lui.

Terorismul internaţional actual este un fenomen care combină folosirea terorii prin intermediul structurilor politice de stat şi private ca mijloc de a-şi atinge obiectivele politice pe calea intimidării, a destabilizării sociale şi psihologice a populaţiei, prin anihilarea voinţei de a rezista împotriva organelor puterii şi crearea de condiţii propice manipulării politice a statului şi a comportamentului cetăţenilor.

Terorismul este instrumentul unui nou tip de război. Simultan, terorismul internaţional, în acord cu mass-media, devine sistemul de gestiune al proceselor globale. În mod categoric, simbioza dintre mass-media şi teroare este cea care creează modificările în realitatea existentă şi în cadrul politicii internaţionale.

Dacă analizăm în acest context evenimentele care au avut loc în Statele Unite la 11 septembrie 2001, se pot trage următoarele concluzii:

1. Cei care au comandat aceste atentate sunt anumite cercuri politice şi medii de afaceri care aveau interesul de a destabiliza situaţia mondială şi care dispuneau de posibilitatea de a finanţa această operaţiune. Concepţia politică a acestui act a avut loc în momentul în care au apărut tensiuni în gestionarea resurselor finaciare şi de altă natură. Motivele acestor atentate trebuie căutate în coliziunea intereselor financiare la nivel transnaţional şi global, în cercurile care sunt nemulţumite de faptul că procesul de globalizare este prea lent sau de direcţia pe care acest proces o ia.
2. Singurele capabile de a planifica, organiza şi pune în practică o operaţiune de asemenea amploare sunt serviciile secrete şi şefii lor actuali sau pensionaţi – care încă îşi păstrează influenţa în interiorul statului. În general, serviciile secrete sunt cele care creează, finanţează şi controlează organizaţiile extremiste. Fără susţinerea lor, astfel de structuri nu ar putea exista – şi nu ar putea realiza acţiuni de o asemenea amploare. A planifica şi a realiza o operaţiune la o scară aşa de mare este extrem de complicat.
3. Ossama Bin Laden şi ,,Al Quaida” nu pot fi nici organizatorii şi nici executanţii atentatelor din 11 septembrie. Nu dispun nici de organizarea necesară pentru aşa ceva, nici de resursele intelectuale, nici de cadrele necesare. Prin urmare, trebuie să fi fost instruită o echipă de profesionişti, iar arabii „kamikaze” au jucat doar rolul de figuranţi pentru a masca operaţiunea.

Operaţiunea din 11 septembrie a schimbat cursul evenimentelor din întreaga lume, în sensul pe care oligarhii internaţionali şi mafia transnaţională l-au dorit, adică aceia care aspiră să deţină controlul resurselor naturale, al reţelei de informare globală şi al fluxului financiar de pe această planetă. Această operaţiune a făcut de asemena jocul elitei politice şi economice din Statele Unite, elită care aspiră şi ea la o dominaţie globală.

Prin folosirea termenului ,,terorism internaţional” se urmăreşte împlinirea următoarelor obiective:
1. ascunderea adevăratelor obiective ale forţelor repartizate pe tot cuprinsul lumii, luptând de fapt pentru dominarea şi controlul global;
2. ignorarea revendicărilor făcute de către populaţie, justificându-se aceasta printr-o luptă pentru obiective incerte şi contra unui duşman invizibil; distrugerea normelor internaţionale fundamentale, alterarea conceptuală a sensului pe care îl au termeni precum agresiune, teroare de stat, dictatură sau mişcare pentru eliberare naţională;
3. privarea populaţiei de drepturile ei legitime de a se apăra cu ajutorul armelor împotriva activităţilor servciilor speciale străine;
4. renunţarea de a mai apăra în mod prioritar interesele naţionale, schimbarea obiectivelor din domeniul militar prin înlocuirea acestora cu lupta împotriva terorismlui, violarea logicii alianţelor militare în detrimentul unei apărări colaterale şi profitabilă coaliţiei antiteroriste;
5. rezolvarea problemelor economice prin constrângeri militare puternice sub pretextul luptei împotriva terorismului.

Pentru stoparea orchestraţiei acestei terori ce vizează o globalizare prin forţă, Leonid Ivashov subliniază necesitatea ca principiile Cartei Naţiunilor Unite şi ale dreptului internaţional să fie respectate fără excepţie de toate statele. El propune formarea unei uniuni geostrategice „de civilizaţie” având o altă scară de valori decât cea Atlantică şi elaborarea unei strategii de dezvoltare a statelor, a unui sistem de securitate internaţional şi a unui alt model economico-financiar (care ar însemna să repună lumea pe picioare).

Nu există nicio dovadă care să certifice implicarea lui Ossama Bin Laden în atentatele din 11 septembrie 2001

de George Preda

La şase ani şi jumătate după atentatele criminale de la World Trade Center, nu există nicio probă solidă care să ateste implicarea lui Ossama Bin Laden în aceste evenimente. Între timp, SUA a invadat şi a devastat Afganistanul sub pretextul de a-l căuta pe Bin Laden şi de a „eradica terorismul”. Lipsa probelor a ieşit la iveală în vara anului 2006, dar această ştire bombă a fost trecută cu vederea în presa controlată de Francmasonerie.

În iunie 2006, FBI-ul a emis un afiş cu „cele mai căutate 10 persoane”, printre care se numără şi Ossama Bin Laden. Pe afiş se afirmă că liderul Al Qaeda este căutat pentru atentatele cu bombă de la ambasadele americane din Kenya şi Tanzania, atentate care au avut loc în 1988. Nu e de mirare că Ossama Bin Laden se află pe lista FBI a celor mai căutate persoane. Ceea ce şochează este însă faptul că, după ce s-a făcut atâta vâlvă pe acest subiect, FBI-ul nu consideră că Bin Laden ar fi implicat în atentatele din 2001, în care au murit în jur de 3000 de persoane!

Un jurnalist independent, Ed Haas, a remarcat această omisiune importantă şi a contactat biroul central al FBI pentru a cere o explicaţie. Un oficial important FBI, Rex Tomb, i-a răspuns: „Motivul pentru care 11 septembrie nu apare în conexiune cu numele lui Bin Laden este acela că FBI-ul nu se află în posesia niciunei dovezi solide care să îl asocieze pe acesta cu atentatele din 11 septembrie 2001. Bin Laden nu a fost găsit vinovat în mod oficial (n.n. juridic) pentru aceste atentate. În cazul atentatelor cu bombe asupra ambasadelor americane din 1998, a existat un proces şi Bin Laden a fost condamnat de către un juriu. Dar el nu a fost condamnat pentru atentatele din 2001, şi asta pentru că FBI-ul nu are nicio dovadă concretă care să îl asocieze cu acestea.”

Jurnalistul Ed Haas a întrebat în continuare, retoric: „Dacă guvernul SUA nu are suficiente dovezi pentru a face conexiunea dintre Bin Laden şi 11 septembrie, cum a fost posibil să se strângă suficiente dovezi pentru a invada Afganistanul cu intenţia de «a-l scoate pe Bin Laden din peştera în care se ascunde», aşa cum au afirmat autorităţile SUA?”

Principala „piesă” a artileriei mediatice de propagandă în perioada care a precedat invazia Afganistanului a fost o înregistrare video în care Ossama Bin Laden „mărturiseşte” faptul că a ordonat atentatele. Această înregistrare video a fost mediatizată excesiv în decembrie 2001; pe baza ei, oficiali americani, printre care Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld şi primarul New York-ului Rudy Giuliani, au declarat că „nu mai poate exista nicio îndoială asupra responsabilităţii lui Bin Laden”, îndoială care exista înainte de descoperirea înregistrării.

Având în vedere importanţa uriaşă a acestei înregistrări video şi rolul pe care ea l-a jucat în declanşarea invaziei Afganistanului, ne putem întreba pe bună dreptate de ce FBI-ul nu consideră că aceasta este o probă suficient de concludentă pentru a-l incrimina pe liderul Al Qaeda? Mai mulţi jurnalişti independenţi au încercat, fără succes, să afle detalii despre această înregistrare, pe baza Legii accesului public la informaţii. Se pare că nicio instituţie abilitată nu a făcut vreodată vreo expertiză privind autenticitatea respectivei înregistrări.

De exemplu, la solicitarea jurnaliştilor adresată CIA de a oferi acte doveditoare privind autenticitatea casetei video, răspunsul CIA a fost: „nu putem confirma nici nega existenţa sau inexistenţa unor documente asociate cu cererea.” Potrivit CIA, chiar şi faptul în sine dacă există sau nu există o astfel de înregistrare este secret de stat. Mai mult decât atât, împrejurările în care a fost „descoperită” caseta rămân învăluite în mister.

Pe bună dreptate ne putem întreba oare de ce, dacă acea înregistrare în care Bin Laden afirma că el a ordonat atentatele din septembrie 2001 a fost suficientă pentru a porni un război, de ce ea nu oferă o „dovadă solidă” pentru FBI că liderul Al Qaeda ar avea vreo responsabilitate în atentatele criminale care au zguduit America? Desigur, unii au presupus că înregistrarea respectivă ar fi un fals fabricat pentru a oferi pretextul războiului.

Există însă o ipoteză chiar şi mai cutremurătoare: unii autori afirmă că probabil nu s-a făcut nicio expertiză asupra înregistrării cu Bin Laden deoarece ea era fără niciun dubiu autentică şi CIA ştia foarte bine asta. Înregistrarea ar fi fost astfel făcută de Bin Laden pe 26 septembrie 2001 la solicitarea expresă a autorităţilor americane, pentru a oferi pretextul invadării Afganistanului. Această posibilitate ar implica o strânsă cooperare între Bin Laden şi liderul SUA (care nu ar fi chiar aşa de improbabilă, având în vedere legăturile dintre cele două familii). Fiecare dintre ei şi-a sacrificat ţara pentru a-şi urma propriile interese!

Jurnalistul independent Ed Haas sugerează tuturor celor care se lasă prea uşor convinşi de poveştile vehiculate de mass-media să înceapă să-şi pună întrebări: „De ce mass-media americană a urmat orbeşte scenariul furnizat de autorităţi, în loc să investigheze cu profesionalism, fără idei preconcepute, ce s-a petrecut de fapt pe 11 septembrie 2001? De ce mass-media din SUA a cenzurat continuu intervenţiile şi luările de poziţie ale tuturor celor care au contestat versiunea oficială, în loc să intervieveze aceste persoane care aveau ceva de spus în cunoştinţă de cauză despre acest subiect? Cine controlează mesajul mass-media şi cum se face că FBI-ul nu are nicio dovadă consistentă despre implicarea lui Bin Laden în atentatele din 11 septembrie? Ziarele şi televiziunile fac de şase ani de zile propagandă pe acest subiect, afirmând în mod repetat că liderul Al Qaeda este principalul responsabil pentru dărâmarea turnurilor gemene, pentru atacul asupra Pentagonului şi sfârşitul tragic al zborului 93!”

În concluzie, deşi pare greu de crezut, această ştire tulburătoare nu a răzbătut aproape deloc în presă! FBI-ul declară oficial că nu are nicio dovadă că Bin Laden ar fi implicat în atacurile din septembrie 2001, iar presa continuă să ne intoxice cu aceleaşi vechi teorii şubrede. Fără îndoială, cei care trag sforile controlează perfect mass-media şi au reuşit să muşamalizeze şi această ştire senzaţională, ca în atâtea alte situaţii!

Published in: Fără categorie on 12/09/2009 at 12:56 PM  Lasă un comentariu  

Serviciile secrete manipulează opinia publică, creând grupări teroriste pe întreaga planetă

Şcoala Americilor, un centru militar de instrucţie din SUA, a format liderii Escadroanelor Morţii şi câţiva dintre cei mai sângeroşi dictatori din America Latină
de Mihai Vasilescu

În spatele acţiunilor multora dintre grupările teroriste nu este greu să remarcăm mâna anumitor servicii secrete. Terorismul a fost mereu folosit ca instrument de către diverse ţări sau centre de putere, în scopul obţinerii de beneficii politice sau economice.

În Forst Benning (statul Georgia) funcţionează din anul 1946 un centru militar de instrucţie cunoscut sub numele de Şcoala Americilor sau Şcoala de terorism a Statelor Unite (nume la care s-a renunţat după atentatele din 11 septembrie).

Iată ce afirmă Miguel Pedrero, în lucrarea sa „Corupţia marilor puteri. Strategii şi minciuni în politica mondială”: „În cadrul acestui centru, armata americană a predat miilor de terorişti latino-americani de extremă dreapta toate tipurile de tehnici de luptă şi militare: asasinate, torturi, manevrarea explozibililor, război de gherilă, război psihologic… Odată însuşită lecţia, aceşti conducători ai terorii debarcă în ţările respective sub supravegherea CIA pentru a controla «debaraua» Statelor Unite. Liderii Escadroanelor Morţii şi câţiva dintre cei mai sângeroşi dictatori din America Latină au fost formaţi de către serviciile secrete americane la Şcoala Americilor. Elevii lor au fost responsabili de sute de mii de morţi şi de ani buni de represiuni şi de torturi.”

Miguel Pedrero dezvăluie în cartea sa cine sunt elevii silitori ai acestei şcoli:
Unul dintre aceştia este colonelul guatemalez Byron Lima Estrada, care a fost arestat în anul 1998 pentru asasinarea episcopului Juan Geraldi. Geraldi intenţiona să scrie, împreună cu câţiva colaboratori, un raport referitor la atrocităţile comise de D-2, agenţia de informaţii din Guatemala, condusă de către Lima Estrada şi alţi doi elevi de la Şcoala Americilor, unde au fost formaţi aproape jumătate din miniştrii sângeroasei dictaturi guatemaleze.

În anul 1993, comisia ONU pentru adevărul cu privire la crimele comise de către militari în El Salvador i-a identificat pe oficialii responsabili de cele mai mari atrocităţi. Aproape toţi fuseseră formaţi la Şcoala Americilor. Pe la celebrul centru de antrenament au trecut şi liderii poliţiei secrete a lui Pinochet şi dictatorii Roberto Viola şi Leopoldo Galtieri din Argentina; Manuel Noriega şi Omar Torrijos din Panama; peruanul Juan Velasco Avaraso şi ecuadorianul Guillermo Rodriguez.

Datorită eforturilor asociaţiilor de apărare a drepturilor civile, în anul 1996 guvernul american a fost obligat să facă publice câteva dintre manualele care se foloseau la Şcoala Americilor. Printre alte sfaturi date teroriştilor, în aceste manuale se recomanda utilizarea şantajului, a torturii, a arestării şi executării rudelor martorilor. După câţiva ani, Camera Reprezentanţilor a votat închiderea instituţiei, pentru ca apoi să o redeschidă sub o altă denumire.

Rapoarte declasificate ale CIA, în număr de 12.000, arată limpede faptul că sângeroasele Escadroane ale Morţii din El Salvador s-au bazat pe ajutorul agenţiei americane. Rapoartele primite de preşedinţii Ronald Reagan şi George Bush – tatăl arătau că armata salvadoriană sprijinea Escadroanele Morţii. În ciuda acestui fapt, arată rapoartele respective, El Salvador continua să primească sub formă de ajutor militar mii de milioane de dolari proveniţi din Statele Unite. Altfel spus, Statele Unite finanţau în mod indirect escadroanele. Dolarii ajungeau la armata salvadoriană, care îi folosea apoi pentru a finanţa trupele teroriste.

Rapoartele CIA primite de Reagan şi Bush – tatăl semnalau că miniştri şi generali salvadorieni erau conducătorii escadroanelor. Roberto D Aubuisson, lider al Escadroanelor Morţii, după cum se desprinde din documentele declasificate, era informator CIA. El a menţinut numeroase contacte cu agenţii CIA şi de asemenea cu diverşi reprezentanţi ai SUA, precum ambasadorul în El Salvador sau cu Jean Kirkpatrik, reprezentanta Statelor Unite la ONU. Liderul escadroanelor, descris într-un raport al CIA drept „principalul susţinător al moşierilor de dreapta şi coordonator al escadroanelor care au asasinat pe durata anului trecut mii de partizani ai stângii şi de persoane suspecte că simpatizează cu stânga” era şi un invitat obişnuit la ceremoniile şi petrecerile care aveau loc la ambasada Statelor Unite.

Ralph W. McGehee, important agent al CIA în America Latină în timpul anilor 70, a scris în cartea lui „Minciuni mortale:Cei 25 de ani pe care i-am petrecut în CIA” că antrenamentul primit de teroriştii de dreapta în cadrul Şcolii Americilor depăşea ceea ce şi-ar fi putut imagina cel mai rău dintre nazişti. Potrivit lui McGehee, CIA a antrenat, a înarmat, a finanţat şi a protejat Escadroanele Morţii din El Salvador, Guatemala, Nicaragua, Coreea de Sud, Iran, Chile şi Uruguay. Conform fostului agent, agenţia pentru care a lucrat „a organizat grupări teroriste în vederea asasinării politicienilor de stânga, într-un mod care să nu implice guvernele. Aceste grupări includeau Mâna Albă şi Ochi pentru Ochi în Guatemala, Banda în Republica Dominicană şi Escadronul Morţii în Brazilia… CIA a fost asociată a Escadroanelor Morţii. Baza CIA decidea listele cu numele celor mai importanţi activişti de stânga. Prin intermediul acestei alianţe, CIA a obţinut şi a dat Escadroanelor Morţii nume complete, data şi locul naşterii, numele părinţilor, adrese, locuri de muncă şi fotografii.” McGehee a afirmat de asemenea că în anul 1973 militarii chilieni şi agenţi ai CIA au elaborat o listă cu 20.000 de adepţi ai stângii care trebuiau asasinaţi. Pe această listă erau incluşi „ziarişti marxişti, agenţi ai comunismului internaţional şi, de asemenea, toate persoanele care participaseră în vreun fel în organizaţii locale, comunale sau în organizaţii naţionale comuniste. S-a cerut Pentagonului să autorizeze CIA să dea armatei chiliene listele cu chilieni care aveau legături în ţările socialiste.”

Nu există terorism internaţional! Atentatele din 11 septembrie au fost înscenate

Analiză realizată de către generalul Leonid Ivashov
Generalul Leonid Ivashov este vicepreşedinte al Academiei de geopolitică. Fost şef al Departamentului pentru Afaceri Generale al Ministerului Apărării din Uniunea Sovietică, secretar al Consiliului de Miniştri ai Apărării pentru Comunitatea Statelor Independente (CEI), şef al Departamentului pentru Cooperare Militară al Apărării din Federaţia Rusă, la 11 septembrie 2001 era şef de stat major al armatelor ruseşti.

Şef al armatelor ruseşti la vremea atentatelor de la World Trade Center, 11 septembrie 2001, generalul Ivashov iese din ,,rezervă”. Cu ocazia conferinţei Axis for Peace organizată în 2006 de către organizaţia Voltaire, generalul Ivashov a prezentat situaţia geopolitică actuală astfel:

Nu există terorism internaţional! Atentatele din 11 septembrie au fost înscenate. Ceea ce vedem nu este decât terorism instrumentalizat de către marile puteri, terorism care nu ar exista fără acestea. Mai degrabă decât să simuleze o ,,luptă împotriva terorismului”, cea mai bună manieră pentru a diminua numărul atentatelor constă în restabilirea drepturilor internaţionale şi a cooperării pacifiste între state precum şi între cetăţenii lor. Terorismul apare acolo unde contradicţiile sunt exacerbate, unde intervine o schimbare a regimului politic sau la nivel social, unde se ajunge la o instabilitate politică, economică sau socială, unde se pun în liberatate potenţialităţi agresive, unde intervine decadenţa morală, unde triumfă cinismul şi nihilismul, unde viciul este legalizat, iar criminalitatea ia amploare.

Globalizarea este cea care a creat condiţiile pentru ca aceste fenomene extrem de periculoase să se manifeste. În cadrul ei intervin noua structurare a hărţii geostrategice mondiale, redistribuirea resurselor planetare, desfiinţarea graniţelor statelor, distrugerea sistemului legislativ internaţional, estomparea particularităţilor culturale, sărăcirea vieţii spirituale.

Terorismul contribuie la realizarea unei dominaţii mondiale şi la supunerea statelor unei oligarhii mondializate. Aceasta semnifică faptul că terorismul nu este un subiect independent de politică mondială, ci un simplu instrument, o modalitate de a instaura o lume unipolară cu un singur centru de direcţie globală, un truc pentru a elimina graniţele naţionale ale statelor şi de a instaura dominaţia unei noi elite mondiale. Această elită este singurul subiect-cheie al terorismului inernaţional, ideologul şi ,,naşul” lui.

Terorismul internaţional actual este un fenomen care combină folosirea terorii prin intermediul structurilor politice de stat şi private ca mijloc de a-şi atinge obiectivele politice pe calea intimidării, a destabilizării sociale şi psihologice a populaţiei, prin anihilarea voinţei de a rezista împotriva organelor puterii şi crearea de condiţii propice manipulării politice a statului şi a comportamentului cetăţenilor.

Terorismul este instrumentul unui nou tip de război. Simultan, terorismul internaţional, în acord cu mass-media, devine sistemul de gestiune al proceselor globale. În mod categoric, simbioza dintre mass-media şi teroare este cea care creează modificările în realitatea existentă şi în cadrul politicii internaţionale.

Dacă analizăm în acest context evenimentele care au avut loc în Statele Unite la 11 septembrie 2001, se pot trage următoarele concluzii:

1. Cei care au comandat aceste atentate sunt anumite cercuri politice şi medii de afaceri care aveau interesul de a destabiliza situaţia mondială şi care dispuneau de posibilitatea de a finanţa această operaţiune. Concepţia politică a acestui act a avut loc în momentul în care au apărut tensiuni în gestionarea resurselor finaciare şi de altă natură. Motivele acestor atentate trebuie căutate în coliziunea intereselor financiare la nivel transnaţional şi global, în cercurile care sunt nemulţumite de faptul că procesul de globalizare este prea lent sau de direcţia pe care acest proces o ia.
2. Singurele capabile de a planifica, organiza şi pune în practică o operaţiune de asemenea amploare sunt serviciile secrete şi şefii lor actuali sau pensionaţi – care încă îşi păstrează influenţa în interiorul statului. În general, serviciile secrete sunt cele care creează, finanţează şi controlează organizaţiile extremiste. Fără susţinerea lor, astfel de structuri nu ar putea exista – şi nu ar putea realiza acţiuni de o asemenea amploare. A planifica şi a realiza o operaţiune la o scară aşa de mare este extrem de complicat.
3. Ossama Bin Laden şi ,,Al Quaida” nu pot fi nici organizatorii şi nici executanţii atentatelor din 11 septembrie. Nu dispun nici de organizarea necesară pentru aşa ceva, nici de resursele intelectuale, nici de cadrele necesare. Prin urmare, trebuie să fi fost instruită o echipă de profesionişti, iar arabii „kamikaze” au jucat doar rolul de figuranţi pentru a masca operaţiunea.

Operaţiunea din 11 septembrie a schimbat cursul evenimentelor din întreaga lume, în sensul pe care oligarhii internaţionali şi mafia transnaţională l-au dorit, adică aceia care aspiră să deţină controlul resurselor naturale, al reţelei de informare globală şi al fluxului financiar de pe această planetă. Această operaţiune a făcut de asemena jocul elitei politice şi economice din Statele Unite, elită care aspiră şi ea la o dominaţie globală.

Prin folosirea termenului ,,terorism internaţional” se urmăreşte împlinirea următoarelor obiective:
1. ascunderea adevăratelor obiective ale forţelor repartizate pe tot cuprinsul lumii, luptând de fapt pentru dominarea şi controlul global;
2. ignorarea revendicărilor făcute de către populaţie, justificându-se aceasta printr-o luptă pentru obiective incerte şi contra unui duşman invizibil; distrugerea normelor internaţionale fundamentale, alterarea conceptuală a sensului pe care îl au termeni precum agresiune, teroare de stat, dictatură sau mişcare pentru eliberare naţională;
3. privarea populaţiei de drepturile ei legitime de a se apăra cu ajutorul armelor împotriva activităţilor servciilor speciale străine;
4. renunţarea de a mai apăra în mod prioritar interesele naţionale, schimbarea obiectivelor din domeniul militar prin înlocuirea acestora cu lupta împotriva terorismlui, violarea logicii alianţelor militare în detrimentul unei apărări colaterale şi profitabilă coaliţiei antiteroriste;
5. rezolvarea problemelor economice prin constrângeri militare puternice sub pretextul luptei împotriva terorismului.

Pentru stoparea orchestraţiei acestei terori ce vizează o globalizare prin forţă, Leonid Ivashov subliniază necesitatea ca principiile Cartei Naţiunilor Unite şi ale dreptului internaţional să fie respectate fără excepţie de toate statele. El propune formarea unei uniuni geostrategice „de civilizaţie” având o altă scară de valori decât cea Atlantică şi elaborarea unei strategii de dezvoltare a statelor, a unui sistem de securitate internaţional şi a unui alt model economico-financiar (care ar însemna să repună lumea pe picioare).

Published in: Fără categorie on 12/09/2009 at 12:54 PM  Lasă un comentariu