Fiecare tara pre limba ei piere…

Daca unii si-or fi facut socoteala ca pot cheltui oricat iar nota de plata o va plati Uniunea Europeana se inseala amarnic. Cancelarul german Angela Merkel a spus „nein” ajutorului financiar european pentru Grecia. Si are perfecta dreptate.

Grecia reprezinta un fenomen economic special care merita o analiza si un tratament exemplar. Este in zona euro si deja afecteaza increderea comunitatii economice internationale in euro, n-a mostenit o economie cu structuri comuniste, o societate cu mentalitati comuniste. Nimic din toate acestea, care pentru tari ca Romania si Bulgaria ar fi putut constitui posibile explicatii.

Cel mai probabil, conducatorii greci s-au bazat pe faptul ca Uniunea Europeana nu-si poate permite un faliment de tara in interiorul ei si va plati nota pentru cheltuielile lor irationale, dincolo de posibilitati si resurse proprii.

Doar ca smecheria n-a tinut. Acordarea de sprijin financiar unui membru irational al Uniunii Europene este un prost exemplu pe care l-ar putea da acum Europa tarilor care deja au tendinte de a cheltui mai mult decat au.

Un diplomat afirma: „Germania nu poate justifica contribuabililor sai finantarea vietii de huzur a grecilor”. „Berlinul insista asupra unui control riguros al programului de austeritate grecesc, cu ajutorul unei forte triple, formate din Comisie, BCE si FMI, un exercitiu care nu a mai avut loc in zona euro”.

Iata o atitudine responsabila si fara ocolisuri, asa cum le sta bine nemtilor. Adevarul verde in fata.

Irlanda a avut de-a face cu o criza similara a finantelor publice si a refacut increderea pietelor prin reduceri drastice ale cheltuielor publice, ale pensiilor si salariilor de la buget.

Care ar fi invatamintele pentru Romania?

Nu poti cheltui mai mult decat produci. Cererile sindicatelor din toate ramurile si ale partidelor din opozitie, pentru salarii si pensii cat mai mari sunt irationale si sinucigase, atata timp cat nu demonstreaza ca exista si resursele necesare. Asta facem de 20 de ani.

Activitatea de baza a romanilor a devenit shopping-ul. Si imprumuturile, uneori doar cu buletinul. Cheltuim, cheltuim, dincolo de resursele pe care le avem. Ne dublam salariile bugetare si triplam pensiile. In loc sa construim autostrazi, sa facem investitii care sa atraga bani, tehnologie inalta, investitori, pe care noi nu le avem.

Sindicatele spun: nu ne intereseaza de unde ia guvernul bani. Noi vrem, pentru membrii nostri de sindicat, salarii cat mai mari, ei ne platesc cotizatiile care ne-au imbogatit. Ce daca ne prabusim, nu e treaba noastra.

Nici ca se poate o atitudine mai iresponsabila. Este adevarat ca sindicatelor americane le-a trebuit o suta de ani sa inteleaga ca nu se poate salarizare buna fara productivitate, dar este necesar sa repetam greseala lor, inca o suta de ani?

Iar membrii de sindicat ar face bine sa inteleaga din greselile altor tari ca nu exista solutii miracol, ca nu putem trai bine din munca altora.

Atunci ce este de facut?

Sa cheltuim tot ce castigam si sa ne mai si imprumutam pe deasupra? Sa ne blesteme copiii si nepotii nostri ca le-am lasat o tara plina de gropi, fara autostrazi, fara sisteme performante de educatie, sanatate, justitie? Cum o sa le explicam ca am bagat totul in burta, am cheltuit totul pe distractii, bautura, mancare, masini scumpe, ca munca noastra s-a redus, in principal, la shopping?

Actualul guvern da semne de rationalitate. Incearca sa reduca cheltuielile cu pensiile si salariile, dupa ce guvernele anterioare le-au umflat dincolo de orice logica economica. Cu toata rezistenta acerba a sindicatelor si opozitiei.

Exista insa pericole multiple. Bunaoara, legea unica de salarizare in sistemul bugetar. Sunt salariatii „unici” ca sa merite aceleasi salarii? Adica, intre doi bugetari, cu aceleasi grade si vechime, nu exista diferente in privinta performantei si rezultatelor muncii? Ii salarizam la gramada, dupa principiul comunist, „sa traim prost, dar toti la fel”?

Atunci de ce ar vrea un tanar sa vina in sistemul de invatamant, bunaoara, daca, indiferent cat de capabil si performant ar fi, primeste tot un salariu de incepator, adica de mizerie?

Nu vin tinerii capabili si educatia ramane zona in care esueaza toti cei respinsi de sisteme mai pretentioase. De ce ar munci eficient si cu daruire un salariat bugetar, un profesor de exemplu, daca, „indiferent cat muncim, acelasi salariu primim”?

Cum sa faci educatie de calitate?

Sau, limitand la 1000 euro salariile managerilor din sistemul bugetar, ne vom trezi ca toti cei performanti pleaca in zone private, cu salarii de 5-6 ori mai mari, iar la buget vor lucra doar activistii de partid, care au invatat reteta de a se imbogati fraudand bugetul de stat. Asta este „cheia” in care sa intelegem actualele demersuri ale guvernului?

Mesajul Uniunii Europene, pentru cei care stiu sa-l descifreze este urmatorul: am creat Uniunea sa traim cu totii mai bine, sa ne construim impreuna un viitor mai bun.

Dar nu pentru ca unii sa huzureasca si altii sa plateasca.

Prof. Stefan Vlaston

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 17/02/2010 at 4:47 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://adevaruridinculise.wordpress.com/2010/02/17/fiecare-tara-pre-limba-ei-piere/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: