Faina Codexata se vinde in Romania – Nutricidizarea fortata a alimentelor si explozia cazurilor de cancer.

În jurul anului 1860, „bătrânul Bill” Rockefeller, comerciant de petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea ţăranilor naivi flacoane cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un preţ de 21 cenţi şi o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă cultură, fără scrupule, fără cunoştinţe sau studii în domeniul medical, cu puţine noţiuni de contabilitate şi de o aviditate feroce, Rockefeller a reuşit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul” de „cură împotriva constipaţiei” şi a fost foarte comercializat la acea vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv şi că ducea în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp.

BRINZA ROMANEASCA PE CALE DE DISPARITIE

sursa: ProTv

romania-te-iubesc-branza-romaneasca-pe-cale-de-disparitie.html

La cerintele dure ale Uniunii se adauga criza mondiala, care i-a lovit in plex pe procesatorii de lactate, silindu-i pe unii sa-si inchida portile. Stam atat de prost la acest capitol, incat branza romaneasca a ajuns sa fie facuta din lapte unguresc.

La un moment dat, cand au ajuns americanii pe Luna, au vazut pe unul care se plimba pe acolo si dupa clop, l-au descoperit ca era un cioban din zona Marginimii Sibiului. Si, uimiti, au zis: „Bai, ce cauti aici, cu ce ai venit?”. Si el a spus: „Cu branza!”.

Un magazin in Bucuresti, aproape de bulevard, face furori. Lumea se inghesuie in micuta dugheana sa cumpere telemea, cas si urda din magura Cibinului. E ieftin si bun si, in plus, Nicusor, baiat din Jina Sibiului, are un zambet smecher si un miros de stana care imbie pe oricine.

Delicios si totusi e un business care se branzeste. La sfarsitul acestui an intra in vigoare normele europene. Daca laptele nu corespunde cerintelor, taranul roman nu-si va mai putea vinde produsele nicaieri.

Nicusor nu simte, dar la Bruxelles i s-a scris deja destinul. Lunile de afacerist prosper ii sunt numarate. Cel putin in branza.

Asa a inceput Nicusor sa cucereasca clientii bucuresteni. Pe strada. Cateva luni si-a vandut branza prin intersectii, pe unde apuca. Apoi a gasit un spatiu, langa biserica, sa-i ajute Dumnezeu, si impreuna cu sotia au decis sa intre in legalitate.

Pare sa se descurce de minune intr-un moment in care, in jurul lui, producatorilor de lactate mari, care altadata l-ar fi putut inghiti ca pe o bucatica de cas, le-a stat dumicatul in gat. Criza face ravagii in industria lactatelor din Romania si, unul dupa altul, cei lansati pe piata cu elan au ajuns fie sa-si inchida portile, fara sa contemple, cu resemnare mioritica, falimentul.

Industria prelucrarii laptelui in Romania a primit loviturile crizei direct in plex. In toata tara, volumul vanzarilor a scazut cu 20-30% in ultimele 4 luni, iar dificultatile pe care le intampina marile companii au nascut actiuni disperate. Ca sa se mentina pe piata, unii au ajuns sa importe marfa la jumatate de pret si s-o ambaleze aici, cu numele firmei consacrate la noi.

Tranzitia perpetuua a Romaniei si practicile impuse de Uniunea Europeana au dus la agravarea crizei in comunitatea lactatelor autohtone. Incet, incet, de pe piata locala vor disparea produsele romanesti, pentru a fi inlocuite, fara exceptie, de branzeturi si lapte de import.

Costuri mari la tarani si dezinteres la nivel de stat. Micii producatori de lapte de la sat au fost lasati de izbeliste. N-au fost pregatiti, n-au primit ajutoare ca-n alte parti, nu au utilaje. Rezultatul a fost un lapte scump si, deci, deloc atractiv pentru procesatori. Din exportatori am ajuns sa fim mari importatori. Producatorii prefera sa aduca lapte din vecinatate, cu 26-28 de eurocenti litrul, in loc sa-l cumpere cu 34 de eurocenti, cat e pretul la poarta fabricii in Romania.

Am avut o sansa, dar am pierdut-o atunci cand laptele romanesc a cazut testul european. 40% a fost declarat neconform, asa ca din 2010 el nu va mai ajunge nici macar in pietele Romaniei si dependenta noastra de import va creste substantial.

Uniunea Europeana e foarte dura atunci cand vine vorba despre produse alimentare vandute in interiorul ei. Ca laptele nostru sa fi fost declarat conform cu normele europene, ar fi trebuit ca vitele si ovinele noastre sa fie dintr-o rasa cu un istoric medical curat si treaca examenul curateniei chiar si la inspectii inopinate.  Asa ca degeaba e gustos laptele nostru, daca Uniunii nu-i place.

In plus, nici ce avem nu pretuim. Romania e o piata mare, care i-a atras pe europeni, insa aici toata lumea mizeaza pe profit rapid si, implicit, preturi mari. In timp ce in restul Uniunii, preturile au scazut deja cu 25% si continua cursul descendent, la noi foarte putini procesatori dau semne ca se gandesc la aceasta varianta, iar marile magazine nici nu-si pun problema. Mai mult, exista si o materie prima nevalorificata, in conditiile in care investitiile sunt mici, fie din lipsa de bani, fie dintr-o falsa impresie ca merge si asa.

Pe Viorel Ionita il paste deja criza. Si-a construit fabrica din fonduri europene – 2 milioane si jumatate de euro, obtinuti prin programul Sapard, au fost investiti in Sambata de Sus. Cu toate ca a avut un inceput foarte bun, inclusiv cu exporturi, povestea lui pare sa fi luat, fatalmente, un curs romanesc.

Acum, in valtoarea crizei, fabrica nu mai poate beneficia de capitalul necesar de la banci. De la achizitia laptelui si pana la recuperarea banilor din vanzarea produselor finite trec 4-5 luni. Perioada in care alti bani trebuie investiti. Asa ca deocamdata fluiera a paguba.

Undeva pe munte, lipsit de griji si sprinten ca un miel, Nicusor se duce la stana, dupa marfa proaspata. In varf de munte, criza nu se simte. Doar drumul e greu.

Nicusor isi tine oile cu varul Dumitru, cu care si imparte profitul.

Telemeaua sa face usor: pui lapte intreg, cu toate grasimile lui naturale, adugi cheag, suc gastric din stomacul mielului tanar, un ferment ce ajuta la coagularea laptelui si sare. E reteta originala.

Productia de la munte este mai mica, dar calitatile pasunatului de aici nu se compara cu furajele sau pasunatul la campie. Confrati de-ai lor au renuntat la calitate perfecta, in favoarea profitului. Multi oieri oi dat muntele pe
balta mare a Brailei, acolo unde oile dau lapte dublu, si castigul la fel. Nicusor si Dumitru inca mai rezista tentatiei, mandri ca branza lor e chiar de Sibiu, nu cum pacalesc altii care isi pasc oile prin Banat.

Sunt printre ultimii mici producatori autentici pe care ii mai vede Romania. Gustul branzei adevarate e pe cale de disparitie, ca si tagma ciobanilor.

Legatura romanului cu natura, cantata odinioara in doine si balade, e mai subtire ca firul tors.

E o lume salbatica dincolo de munti si granite nevazute, o lume in care se impun cei cu blana groasa si coltii tari.
Ca sa supravietuiasca, ciobanasul mioritic ar trebui sa treaca de la resemnare, la actiune, de la traditie, la compromis si de la fluierasul de os, la tehnologia moderna. Asta-i cere Uniunea si tehnologia secolului 21. Pentru ca asa ii cere Uniunea si tehnologia secolului 21.

Anunțuri
Published in: on 02/05/2010 at 12:04 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://adevaruridinculise.wordpress.com/2010/05/02/faina-codexata-se-vinde-in-romania-%e2%80%93-nutricidizarea-fortata-a-alimentelor-si-explozia-cazurilor-de-cancer/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: