Har Tios – Tatal Nostru in limba geto-daca

Sa iubim muntii nostri si tot teritoriul Romaniei , sa ne aducem aminte ca le-am mostenit cu jertfa inaintasilor nostri si sa constientizam ca este o gratie sa fim romani. Noi ne-am nascut la timpul si locul potrivit. Trebuie sa ne trezim, ca  de multa vreme ni se tot canta: „Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte in care te adancira dusmanii de tiran…!’


Kogaionon este socotit muntele sacru ce adopostea sanctuarul marelui zeu Zamolxis, unde acesta consulta oracolul si unde se retragea pentru mari perioade de timp.Unde este cu exactitate acest loc, nu a fost inca demonstrat.

Kogaion Apogeul fiintei 

Motto:

„In tine se afla muntele Meru
Inconjurat de sapte continente
Exista izvoare, lacuri, munti, campii
Si zei ai diverselor regiuni.
Exista si profeti
Calugari si locuri de pelerinaj.
Si deasupra zeilor
Se afla stelele, planetele
Si soarele, impreuna cu luna
Totodata, mai exista si cele doua puteri cosmice,
Cea care distruge si cea care creeaza;
si toate elementele; eterul, aerul si focul, pamantul si apa.
Toate acestea sunt in interiorul tau
Si toate isi implinesc menirea
In jurul muntelui Meru”

(Siva Samhita, vers. 1-5)

Muntele sacru din fiinta omeneasca este Ajna-cakra, a 7-a roata de energie a fiintei ,care confera control asupra oricarei energii din microcosmosul fiintei umane si prin extindere a macrouniversului ,prin unirea celor doua nadiuri energetice existente in fiinta umana: energia Yin -Luna si energia Yang -Soarele. Sa reflectam si sa credem cu tarie ca avem sansa de a ne trezi aceasta energie latenta in fiinta noastra.

Cate ceva din storia muntelui sacru la diferite popoare:

Imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor…

Shiva Maheshvara cobora in varful lui Bhu-Phnom…

Buddha locuia intr-o gradina splendida, in varf de munte…

Moise a primit tablele legii in varful Sinaiului…

Nemuritorii taoisti se inaltau la cer din varful unui munte…

Arca lui Noe s-a oprit in varful Ararat-ului…

Motivul e omniprezenta in culturile lumii: Meru in India, Kuen-Luen in China, Fuji Yama in Japonia, Olimpul Grecia, Potala in Tibet, Sinai si Golgota, Muntele Alb celtic, s.a.m.d.


In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea este, evident, de natura spirituala.

In cosmogoniile tabernaculare, Muntele a fuzionat cu motivul insulei din mijlocul oceanului primordial, caz in care apare in reprezentari ca fiind purtat in spate de broaste testoase.

Uneori Muntele se confunda cu germenele/oul primordial si un sarpe se incolaceste in jurul lui pentru a-l pazi; in culturile triburilor altaice, Muntele poarta in vaile sale un lac alimentat de bolta cereasca; din lac izvorasc patru fluvii care iriga lumea. pe malul lui creste arborele vietii si la umbra acestuia traieste cuplul primordial.

In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina k-r-ou (cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) . Cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului…

In Mesopotamia, piramidele-ziggurat de la Borissipa, Ur si Etemananki aveau cate sapte terase, in cele sapte culori ale spectrului.


In biblie (care contine in primele unsprezece capitole ale genezei mituri venite din nordul Mesopotamiei, fixate in scris abia tarziu, prin 1500 i.e.n.) oamenii au construit turnul Babel (ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri.

Acelasi model il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau Sba – poarta cerurilor instelate.


Tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de intelesuri in subconstientul colectiv uman. Chiar si ascensiunea febrila a unui alpinist ascunde misterul profund al escaladarii limitarilor si al cautariii unei realitati ultime.

Published in: on 27/07/2010 at 9:38 AM  Comments (3)  

Manipularea mediatică şi loviturile de stat. Cazul pseudo-revoluţiei române

În Occident, „cazul Timişoara” din decembrie ’89 este celebru pentru… manipularea mediatică

Pentru guvernanţii din umbră, manipularea opiniei publice este o necesitate. Fie că e vorba de declanşarea unor războaie, de a se alătura unor conflicte armate, fie pentru a demonta regimurile care opun rezistenţă Noii Ordini Mondiale, mai-marii lumii nu respectă regulile şi legile. Lor le ajunge, în schimb, un puternic curent favorabil de opinie. Teoretic, democraţiile occidentale nu pot fi exercitate fără acordul popoarelor. Iar pentru a obţine acordul populaţiei, manipularea mediatică joacă un rol esenţial. Vă prezentăm în acest articol câteva cazuri deja considerate „clasice” de manipulare.

Cine-şi mai aminteşte oare acum, în Occident, de Timişoara ? Era în ajunul Crăciunului 1989, Zidul Berlinului căzuse cu o lună şi jumătate mai înainte. În România, Nicolae Ceauşescu, la putere de mai mult de 20 de ani, ţinea sus stindardul naţional-bolşevic. Prăbuşirea Blocului Estic nu-l interesa, el nu considera că aparţine acestuia. Comunismul ar mai fi putut domni încă pentru mult timp la Bucureşti (analiştii estimează că fără intervenţii exterioare, regimul de la Bucureşti ar mai fi rezistat vreo 15 ani). Asta dacă nu ar fi existat Timişoara, un oraş cu 300.000 de locuitori, situat la extremitatea occidentală a ţării. Un oraş total necunoscut până atunci în Europa de Vest, poate cu excepţia admiratorilor lui Gustave Eiffel, proiectantul celebrului turn parizian – pentru că există un fel de legendă conform căreia acesta ar fi construit un pod în Timişoara.

„Afacerea Timişoara” şi agenţiile de presă

Iată cum rezumă un jurnalist francez modul în care s-au văzut în Occident evenimentele din România, în decembrie 1989:

„Pe 16 decembrie se declanşează la Timişoara o insurecţie populară contra regimului comunist ca urmare a unei banale operaţiuni de represiune condusă de Securitate. Armata primeşte ordinul de a deschide focul asupra manifestanţilor. Pe 22 decembrie, mai multe agenţii de presă din ţările estice, citate de Agenţia France Presse, anunţau descoperirea „gropilor comune”: au fost numărate 4632 de cadavre. Întreaga presă internaţională ambreiază şi supralicitează detaliile. Se invocă 10.000 de morţi. Se vorbeşte despre cadavrul unui bebeluş găsit deasupra celui al unei femei. Mama sa? Ce mai contează? Oroarea nu este şi aşa destul de mare?!

Chiar pe 22 decembrie, armata, probabil şi datorită convingerii că acest masacru chiar a existat, fraternizează cu insurgenţii. Întreaga ţară se ridică. Nicolae Ceauşescu şi soţia sa fug. Sunt capturaţi, judecaţi, executaţi în ziua de Crăciun. Sfârşitul poveştii.”

Imagini impresionante trezesc în Occident o puternică simpatie pentru România în perioada imediat următoare „revoluţiei”. Manipularea urma să ascundă desigur opiniei publice internaţionale, ca şi românilor, faptul că era vorba de fapt de o lovitură de stat şi nicidecum de o revoltă populară, precum şi faptul că la putere a rămas cam acelaşi regim, abil ascuns sub „o faţă umană”.

Câteva luni mai târziu se descoperă adevărul. Dominique Pouchin, redactor-şef la Liberation, ziar în care se putuse citi descrierea „miilor de corpuri nude tocmai deshumate, pământii şi mutilate, preţ de nesuportat al insurecţiei” din Timişoara, e nevoit să se disculpe : „Totul ne lăsa să credem, şi aici înţelegând imaginile care soseau, că informaţia era corectă” (în Liberation din data de 4 aprilie 1990, citat de Serge Halimi în „Les Vautours de Timişoara”, publicat în „La vache folle”, nr.27).

De fapt, din cele 4632 de cadavre, au existat aproximativ o mie… în întreaga Românie! La Timişoara: o sută. Gropile comune, ale căror imagini fuseseră difuzate în întreaga lume, erau alcătuite din cadavre dezgropate din cimitire. Bebeluşul? O oarecare victimă a mortalităţii infantile. Presupusa sa mamă? Moartă de ciroză cu o lună înainte.

Cât despre căderea regimului, ea nu se datorează unei insurecţii populare. Ros din interior, el a căzut de la sine. Era nevoie doar de un element declanşator pentru ca Lovitura de stat să poată avea loc pe tăcute. Timişoara, deci.

Fiecare ziar copiază ceea ce a scris altul

De ce să revenim astăzi asupra manipulării mediatice în cazul Timişoarei? Deoarece constituie unul dintre cele mai celebre exemple despre ceea ce sociologul Pierre Bourdieu a numit „circulaţia circulară a informaţiei”. Fiecare organ mediatic scrie ceea ce a scris altul. Asta pentru că se consideră că cel care nu o face se înşeală. Se înşeală deoarece este în urmă cu informaţia.

În lumea modernă, viteza de difuzare a informaţiei este considerată a fi un criteriu esenţial al „calităţii” acesteia. De unde a plecat „informaţia” privind Timişoara? Nimeni nu ştie exact. Dar ce contează, din moment ce este o informaţie? Nu avem mijloace de verificare? Dar dacă a fost difuzată undeva de o agenţie de presă respectată – considerată o voce oficială, care nu este partizană (implicată) în eveniment, precum agenţiile iugoslave sau est-germane – de ce ar trebui sa ne îndoim de ea?!

Jurnalistul Pierre Villedary povesteşte cu umor: „În timpul pseudo-revoluţiei române, un celebru canal de televiziune francez a trimis la faţa locului un „mare reporter” un pic agitat, poreclit dealtfel printre confraţi „fasolea săltăreaţă”. Trimisul special nu avea, bineînţeles, nici o persoană de contact la faţa locului şi nici nu cunoştea ţara, exceptând ceea ce putea să înveţe din Ghidul de călătorie, dacă o fi avut timpul necesar să se înarmeze cu el. Din Bucureşti, acest confrate telefona deci… la Paris pentru a şti ce se petrece în ţara în care se presupunea că el trebuie să acopere evenimentele!!! Una dintre persoanele sale de contact din Franţa, pe lângă faptul că cocheta cu serviciile de informaţii, era mare amatoare de farse. Aceasta i-a dat informaţia-bombă că forţele armate româneşti tocmai fuseseră dotate în secret cu arme super-sofisticate furnizate României de către Israel. Păcăleala a ţinut, trimisul special a făcut din aceasta subiectul principal al intervenţiei sale televizate din acea seară! Relatez această anecdotă în cunoştinţă de cauză: am asistat la conversaţia telefonică şi am admirat, câteva ore mai târziu, siguranţa cu care reporterul le oferea informaţiile telespectatorilor, fără îndoială uimiţi.”

Necesitatea” de a propaga ştiri false

Această modalitate de funcţionare (circulaţia informaţiei între diferitele agenţii de presă) explică în parte unanimitatea organelor de presă. Dar mai e vorba şi de altceva aici, şi anume interesele în slujba cărora se pune mass-media. În revoluţiile moderne, ca şi în toate evenimentele cruciale contemporane, manipularea mediatică joacă un rol esenţial. Iar cei care deţin trusturile de presă sunt şi cei care le dictează acestora cum să joace.

Vremea când se putea destitui un şef de stat prin forţă a trecut. Metoda nu mai funcţionează decât în Africa, pentru chestiuni interne ale statelor interesate; ea nu mai este posibilă atunci când e vorba de obiective geopolitice ale Noii Ordini Mondiale, pentru simplul fapt că opinia publică internaţională s-ar simţi lezată şi respectabilitatea forţei care acţionează ar fi afectată pe o perioadă îndelungată. Ne putem imagina că ar fi posibilă azi o lovitură de stat ca cea care a dus la instalarea la putere a generalului Pinochet? Cu siguranţă nu.

Războaiele şi revoluţiile moderne, atunci când nu se justifică imediat prin elemente tangibile, pretind comploturi, constând în a înscena provocări sau în a inventa complet crime abominabile sau ameninţări terifiante cu scopul de a justifica o intervenţie sau de a explica că un popor trebuie să se ridice pentru a se debarasa de un tiran – cu toate că destinul acestuia, în general nu mai rău decât altul, este deja pecetluit de mult timp şi echipa pregătită să-i succeadă este deja alcătuită. Exemple? Peste tot.

De la bebeluşii din Kuweit la armele de distrugere în masă

În 1990, Irakul invadează Kuweitul, lucru de care nimănui nu i-ar păsa în mod normal. Supunerea unei populaţii de nomazi îmbogăţiţi datorită câmpurilor lor de petrol nu este de natură să mobilizeze crearea unei coaliţii. Faptul că irakienii s-ar face vinovaţi de acte de barbarie, în schimb… Se pune deci în circulaţie informaţia că bebeluşi kuweitieni au fost smulşi din leagănele lor de către invadatori. Emoţie! Scandal! Coaliţie, invazie, război, victorie…

Când se va descoperi că afacerea a fost în totalitate pusă în scenă de o agenţie americană de comunicaţii deosebit de inventivă – şi probabil foarte bine remunerată – acest lucru nu va mai avea mare importanţă: Kuweitul a fost eliberat, ceea ce înseamnă că americanii au reuşit în sfârşit să se instaleze din punct de vedere militar pe o perioadă îndelungată în peninsula arabică. Ca planul să fie complet conturat, Saddam Hussein a pretins că ar fi primit undă verde pentru a-şi invada micul vecin pe care-l considera ca fiind o provincie a ţării sale, de la reprezentantul la Bagdad al Statelor Unite ale Americii în persoană, cel care l-ar fi împins deci în greşeală!

Situaţia este similară în cazul celui de-al doilea război din Golf, cel care a dus la prăbuşirea lui Saddam Hussein. Două argumente principale au fost invocate pentru a pune în scenă expediţia militară: Irakul se află în posesia unor „arme de distrugere în masă” şi îi susţine pe teroriştii grupării Al Qaida. Nu s-au găsit niciodată aşa-zisele arme, însă teroriştii au găsit cu siguranţă drumul spre Bagdad… de când a fost răsturnat de la putere Saddam Hussein.

Scenariul este acelaşi în cazul evenimentelor ce au antrenat o intervenţie occidentală în Iugoslavia (masacrele de la Racak şi de la Sebrenica) şi abominabila „epurare etnică” care a cerut ca NATO să se lanseze în asaltul Belgradului înainte ca populaţia din Kosovo să fie în întregime decimată de rasiştii sârbi. La câteva zile de la atac, secretarul de stat american anunţa că numărul victimelor se ridica la mai multe sute de mii. În intervenţia televizată din 29 martie 1999, Jacques Chirac dădea asigurări că „fiind încercat totul pentru a se pune capăt acestor practici ce aparţin altor epoci” şi anume „operaţiuni de epurare etnică, asasinate şi masacre, având drept consecinţă mai mult de 200.000 de morţi şi milioane de persoane nevoite să migreze”, mai rămânea doar posibilitatea unei intervenţii militare. Aceasta a avut loc, Slobodan Milosevic a fost destituit (şi ulterior asasinat în închisoare), Iugoslavia puţin mai dărâmată şi Kosovo „eliberat”. Conform investigaţiilor desfăşurate de atunci sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, numărul total al victimelor a fost de mai puţin de 10.000 de morţi (inclusiv sârbi, populaţie din Kosovo, civili şi luptători ai UCK).

Popoarele au puterea să dejoace comploturile

„Revoluţia portocalie” ucrainiană şi „Revoluţia trandafirilor” georgiană pot fi analizate în acelaşi mod. Trebuiau, pentru ca aceste „revoluţii de catifea” să reuşească, în afară de zeci de mii de dolari pentru constituirea unei opoziţii convenabile, să fie discreditaţi cei de la putere (prin intervenţiile observatorilor internaţionali care asigurau că alegerile au fost falsificate, operaţiuni de menţinere a ordinii transformate în abuzuri ale forţelor de poliţie ale regimului, dovezi ale corupţiei conducătorilor, etc.) şi să fie puse în valoare convingerile democratice profunde şi perfecta onestitate a liderilor opoziţiei.

În Georgia a fost un tânar simpatic, cu reputaţie bună, bine văzut de presă şi cu educaţie occidentală. În Ucraina, din contră: o victimă cu faţa desfigurată după ce serviciile secrete ale ţării sale încercaseră să-l asasineze. Mai întâi se instalează deci la putere, unde a fost foarte repede ales cu aproape 100% din voturi. Imediat după aceea, îl numeşte ca prim-ministru pe rivalul său de ieri, din cauza cărui fapt riscă să fie confruntat cu o răscoală populară, de această dată foarte adevărată. Ceea ce înseamnă că nici operaţiunile cel mai bine concepute nu funcţionează întotdeauna.

O posibilă morală a tuturor acestor istorii este că, dacă democraţiile occidentale au nevoie să-şi manipuleze populaţiile pentru a-şi realiza proiectele războinice sau de destabilizare, atunci cu siguranţă ele nu pot acţiona fără a avea în prealabil opinia publică de partea lor. Ceea ce nu era decât o componentă a sistemului în epoca când teutonii erau acuzaţi de tăierea mâinilor micuţilor francezi, a devenit elementul central al acestuia. Fără acordul popoarelor, chiar şi cele mai elaborate comploturi nu pot fi declanşate. Obţinerea acordului popoarelor face şi ea parte din complot. Şi dacă ar fi suficient să devenim conştienţi de acest lucru pentru ca următoarele manipulări să eşueze?
sursa :yoga esoteric.net

Published in: Fără categorie on 24/07/2010 at 7:25 PM  Lasă un comentariu  

Tokes: Pe lângă suveranitatea României, vrem să avem dreptul să ne gestionăm singuri problemele

Vicpreşedintele PE Tokes Laszlo a declarat, sâmbătă, la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, că naţionaliştii români greşesc atunci când cred că maghiarii vor să ia Ardealul românilor, ei dorind ca, pe lângă suveranitatea României, să aibă dreptul de a-şi gestiona singuri problemele.

Tokes: Pe lângă suveranitatea României, vrem să avem dreptul să ne gestionăm singuri problemele (Imagine: Balazs Attila/Mediafax Foto)

„Şi naţionaliştii români greşesc atunci când cred că noi încă vrem să luăm Ardealul. Nici nu ne trece prin cap aşa ceva. Să discutăm cu cărţile pe masă (motto-ul taberei – n. r.) şi vă atenţionez că nu ne place să jucăm cu cărţi false. Ardealul îşi imaginează o independenţă care ar putea fi similară în Muntenia şi Oltenia, un regionalism asimetric, aşa ne imaginăm noi autonomia secuiască. Pe lângă suveranitatea României, vrem şi noi să avem dreptul să ne gestionăm singuri problemele”, a spus Tokes, în discursul ţinut la dezbaterea „Europa Centrală – centrul Europei?”.

El a afirmat că acolo unde nu există autonomie nu există suveranitate.

Tokes a susţinut că în relaţiile româno-ungare reprezentanţii celor două comunităţi sunt legaţi de grija specială pentru etnicii lor aflaţi în străinătate, precizând că este vorba de 23-25 de milioane de români în Europa şi de 13-15 milioane de maghiari în Bazinul Carpatic.

Tokes a citat unele afirmaţii din 2005 ale preşedintelui Băsescu, potrivit cărora „calea gestionării situaţiei din Kosovo este acordarea autonomiei şi nicidecum ruperea teritoriului”.

Totodată, el a precizat că şeful statului român a anunţat planul de schimbare a Constituţiei României şi că a delegat comisia menită să elaboreze modelul de structură a statului român.

Potrivit lui Tokes, propunerile comisiei au fost structura asimetrică a judeţelor şi regionalismul asimetric.

Vicepreşedintele Parlamentului European a menţionat că este nevoie de planuri de dezvoltare şi de restructurare care se bazează pe autonomie, sistemul autonomiilor permiţând obţinerea unor rezultate promiţătoare.

El i-a felicitat pe premierul ungar, Orban Viktor, pentru rezultatele în alegeri şi pe Traian Băsescu pentru comandarea Raportului Tismăneanu şi i-a mulţumit acestuia pentru susţinerea acordată personal şi de PDL faţă de numirea sa ca vicepreşedinte al PE

Vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, a declarat joi la Universitatea de Vară „Tusvanyos”, că, dacă o microregiune precum Kosovo şi-a dobândit autonomia, acelaşi lucru ar fi posibil şi în Ţinutul Secuiesc, iar, dacă va fi nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă.

Trebuie să ieşim în stradă dacă este nevoie. Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan, dar în acel moment nu veţi mai fi la guvernare (UDMR – n.r.), pentru că am manifesta împotriva voastră”, a afirmat Tokes.

El a declarat că este convins că va fi autonomie în Ardeal, dar a menţionat că ea se va obţine mai greu, întrucât unii reprezentanţi ai comunităţii maghiare nu mai cred în ea.

„Am avut senzaţia că dialogul cu UDMR nu este tocmai sincer. Consiliul Naţional pentru Autonomie nu a reuşit să întocmească un memorandum semnat de toate administraţiile locale, care ar fi trebuit să ajungă până acum în faţa Europei”, a spus Tokes.

Vicepreşedintele PE a menţionat că dacă o microregiune de talia Kosovo, care are dimensiuni similare Secuimii, a putut să îşi capete autonomia, acelaşi lucru ar putea să fie posibil şi în Ţinutul Secuiesc.

Tokes a adăugat că electoratul maghiar nu trebuie să se piardă.

„Baza electorală nu trebuie să ne scape, să nu ne trezim în situaţia că nu avem reprezentare în Transilvania, pentru că nu putem permite asta, şi nu trebuie să ne permitem nici să devenim victimele asimilării politice”, a spus el.

Tokes a afirmat că fără cooperarea tuturor formaţiunilor reprezentantive ale comunităţii maghiare nu va exista autonomie şi a acuzat UDMR că este principalul vinovat pentru politica exclusivistă pe care a dus-o.

„În afară de UDMR, nu există mântuire – trebuie să îşi dea seama că a greşit, că toată lumea îşi are locul în această cooperare şi în acest sens îi revine o răspundere foarte puternică”, a susţinut el.

La rândul său, preşedintele executiv al Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, Toro T. Tibor, a afirmat că formaţiunea nu este de acord cu segmentarea Ţinutului Secuiesc, afirmând că acesta trebuie să fie o unitate autonomă.

„Nu suntem de acord ca Ţinutul Secuiesc să se taie în bucăţi. Trebuie să ne folosim de toate instrumentele în Guvern, în Parlamentul României, chiar şi în Parlamentul Ungariei şi sunt dezamăgit că încă nu am văzut intenţii în această direcţie din partea UDMR”, a spus Toro.

El a menţionat că este momentul ca Forumul de Coordonare Maghiar din Transilvania să îşi facă auzită vocea în privinţa dezideratului autonomiei.

„E momentul ca această adunare să îşi facă auzită vocea în toamnă. Este important să facem uz de toate mijloacele ca să ne păstrăm Ţinutul Secuiesc ca o unitate unitară. Este important să arătăm ce putem în această problematică”, a spus el.

Reluând ideea modelului catalan avansată de Tokes, Toro a afirmat că nu crede că în Transilvania se poate iniţia o manifestare de asemenea amploare, dar s-ar mulţumi dacă la Miercurea Ciuc s-ar aduna 100.000 de oameni care să ceară autonomia Ţinutului Secuiesc.

Profesorul universitar de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca Bakk Miklos, care este şi membru al Comisiei de Autonomie a Forumului de Coordonare Maghiar din Transilvania, a anunţat în finalul şedinţei forumului că preşedintele Traian Băsescu va veni sâmbătă la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad.

„Sâmbătă, Traian Băsescu va fi prezent în tabăra Tusvanyos”, a declarat Bakk Miklos.

Tot sâmbătă, la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad va fi prezent şi premierul Ungariei, Orban Viktor, care va vorbi, alături de vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, şi de secretarul de stat în Ministerul de Externe de la Budapesta Nemeth Zsolt, despre „Europa centrală – centrul Europei?”.

Cea de-a XXI-a ediţie a Universităţii de Vară şi Tabără Studenţească „Tusványos” a fost deschisă, miercuri, la eveniment participând câteva mii de tineri şi 500 de invitaţi din ţară şi din Ungaria, personalităţi ale vieţii politice şi economice.

Universitatea de Vară „Tusvanyos” se va încheia duminică, fiind organizată de Fundaţia „Pro Minoritate” din Budapesta şi de Consiliul Tineretului Maghiar din Româ

sursa  media fax.ro

tokes-pe-langa-suveranitatea-romaniei-vrem-sa-avem-dreptul-sa-ne-gestionam-singuri-problemele-6699584

Published in: Fără categorie on 24/07/2010 at 7:03 PM  Lasă un comentariu  

FMI şi Banca Mondială au pregătit terenul pentru războiul din Iugoslavia

Presa corporatistă a scris mult despre tensiunile interetnice care au dus la declanşarea războiului din Iugoslavia, însă a trecut sub tăcere modul în care FMI şi Banca Mondială au contribuit la creşterea tensiunilor în rândul populaţiei.

Documente declasificate în 2000 arată că în 1984 Statele Unite au adoptat o directivă naţională de securitate, numită „Politica SUA faţă de Iugoslavia” (United States Policy Towards Yugoslavia). Aceasta propunea printre altele: „destabilizarea guvernului Iugoslaviei” şi realizarea în Europa de Est de „revoluţii tăcute”, prin care se urmărea „răsturnarea guvernelor şi partidelor comuniste, pentru a înregimenta aceste ţări în economia de piaţă.”

La începutul anilor ‘80, Banca Mondială şi FMI prevăzuseră credite pentru Iugoslavia, „pentru a rezolva problemele economice din zonă”. Reforma a început încă din 1984 şi avea ca scop distrugerea sectorului industrial autohton. Primele efecte au fost o severă inflaţie, scăderea salariilor, creşterea preţurilor cu până la 2700 de procente, falimente în lanţ, şomaj masiv. Kosovo a devenit una din cele mai sărace regiuni din Iugoslavia.

În 1990, FMI şi Banca Mondială au lansat un nou „ajutor financiar” care a fost fatal pentru Iugoslavia. Belgradul a fost obligat să suspende plăţile realizate din bugetul de stat pentru provincii, iar salariile s-au prăbuşit cu 41 de procente. Jumătate de million de muncitori au rămas fără slujbe. Populaţia sărăcită, fără a-şi putea asigura traiul de zi cu zi a fost aruncată în confuzie, iar frustrarea a ajuns la maxim. Sistemul bancar iugoslav a fost demontat de strategiile păguboase ale Băncii Mondiale. Pe fondul acestor tensiuni, Croaţia, Slovenia şi Macedonia şi-au cerut independenţa şi războiul civil a izbucnit în Croaţia.

Aşa zisa „reconstrucţie economică” din Balcani şi „stabilizare” prin infuzie de capital străin a fost de fapt o mega-afacere, care aduce şi azi profituri de miliarde de dolari corporaţiilor multinaţionale, care au obţinut contracte în zonă, cu sprijinul armatei de ocupaţie.

sursa: yoga esoteric

Published in: Fără categorie on 16/07/2010 at 10:01 AM  Lasă un comentariu  

Presa corporatistă nu spune nimic despre pericolele şi efectele secundare ale nanotehnologiei

Nanotehnologia este un domeniu multidisciplinar de avangardă în ştiinţă şi tehnologie, care a parcurs foarte repede drumul de la ipoteză ştiinţifică la aplicaţii practice uzuale. Utilizată iniţial în domenii extrem de pretenţioase precum fizica moleculară şi industria electronică, nanotehnologia a pătruns astăzi tot mai mult în domenii precum cosmetica, medicina sau agricultura. Nanotehnologia se referă la toate tehnicile şi metodele de a controla materia la nivel atomic şi molecular, pentru a realiza noi materiale (compuse din aşa-numitele nanoparticule) şi chiar dispozitive cu o dimensiune mai mică de 10 -7 (100 nm). Dimensiunile acestora sunt de 50. 000 de ori mai mici decât grosimea firului de păr, ceea ce face ca ele să poată pătrunde oriunde, chiar şi prin membrana unei celule. Uriaşele sume alocate cercetărilor din acest domeniu, de ordinul a miliarde de dolari, nu sunt însă utilizate şi pentru a evalua riscurile la care este expusă fiinţa umană, odată ce aceste nanoparticule pătrund în trupul ei.

Nanoparticulele ocolesc sistemele de apărare ale organismului

În primăvara lui 2004, Eva Oberdorster, cercetător la Universitatea Duke din SUA a demonstrat pentru prima dată cât de periculoasă poate fi nanotehnologia pentru organismele vii. Realizând experimente pe peşti, ea a arătat că nanoparticulele, odată pătrunse în organismul acestora, stimulează producerea de radicali liberi. Împiedicând reînnoirea şi refacerea celulelor, nanoparticulele accelerează procesele de îmbătrânire şi determină în ultimă instanţă moartea rapidă a celulelor, afectând mai ales creierul. „În mod normal, particulele nu ar fi avut cum să ajungă la nivel intracelular, datorită structurilor de protecţie care ţin de sistemul imunitar, arată Eva Oberdorster, dar astfel de particule, datorită faptului că sunt atât de mici, reuşesc să treacă de aceste bariere.”

Gunter Oberdorster, profesor de toxicologie la Universitatea din Rochester, a realizat şi el cercetări pe nanoparticulele utilizate ca pigmenţi în fabricarea vopselurilor. El a stabilit că şoarecii de laborator care inhalau astfel de nanoparticule ajungeau să sufere de inflamaţii, care erau cu atât mai extinse şi mai puternice, cu cât nanoparticulele erau mai mici. „Aceste nano-particule ocolesc sistemul de protecţie natural al plămânilor, respectiv macrofagii, care în mod firesc înglobează şi neutralizează iritanţii şi îi elimină. Odată pătrunse profund în plămâni, nanoparticulele trec uşor în sânge şi de aici pot ajunge în orice parte a corpului, la orice organ.” Astfel de vopseluri se găsesc în prezent pe piaţă şi sunt periculoase şi pentru oameni.

Un pericol tot mai prezent în cosmetice şi în produsele alimentare

Cu toate acestea, cei implicaţi în domeniul nanotehnologiei spun că este prematur să se pronunţe asupra gradului în care astfel de materiale pot dăuna mediului sau fiinţelor umane. Interesele lor sunt însă în principal financiare. Se estimează că până în 2014, produsele bazate pe nanotehnologie trebuie să reprezinte 15% din producţia mondială totală.

În prezent, ele au pătruns deja în producţia de cosmetice. Mai ales cremele „miraculoase” care promit femeilor refacerea ridurilor şi întinerirea pielii conţin din ce în ce mai multă nanotehnologie. Odată absorbite în piele, nanoparticulele pătrund la nivel celular până la nivelul nucleului, unde forţează procesele naturale de regenerare, ducând pe termen lung la o îmbătrânire mai rapidă a pielii şi chiar la modificarea ADN-ului.

Conform unui raport realizat de Earth Australia şi intitulat „Din laborator direct pe masa noastră – nanotehnologia în alimentaţie şi agricultură” există în prezent un număr de peste 104 de produse alimentare ce conţin nano-ingrediente, de la produse dietetice sau pentru slăbit (aşa numitele milk-shake-uri sărace în calorii), uleiuri rafinate pentru gătit, aditivi alimentari folosiţi în industria de procesare a cărnii şi până la produse lactate şi de brutărie. Aceste produse sunt la fel de periculoase ca şi alimentele modificate genetic. Deşi suntem asaltaţi de reclamele unor astfel de produse, ni se ascunde potenţialul pericol pe care ele îl reprezintă prentru sănătate.

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

Toxinele absorbite prin piele ne afectează grav sănătatea
“Mulţi oameni urmează diete extreme şi realizează zilnic diferite metode de detoxifiere, şi apoi, după toate acestea, folosesc produse cosmetice toxice. Amintiţi-vă că pielea dumneavoastră este ca un burete, aşa că fiţi atenţi ce puneţi pe ea.” – Nexus Magazin

Toţi aceia care sunt preocupaţi de sănătatea lor ar trebui să ştie că substanţele din cosmeticele pe care le folosim sunt absorbite de organism, prin piele. De multe ori, ingredientele chimice ale cosmeticelor şi ale produselor de îngrijire corporală sunt toxice şi au efecte dezastruoase asupra sănătăţii noastre. Tot mai mulţi oameni se interesează de alimentaţia sănătoasă, naturală. Un regim lacto-vegetarian care să evite alimentele artificiale şi aditivii alimentari reduce considerabil riscul de expunere la toxine. În aceeaşi măsură ca şi hrana pe care o consumăm, substanţele cosmetice pe care le folosim ne influenţează pe multiple căi. Ayurveda afirmă chiar că nu ar trebui niciodată să punem pe piele substanţe pe care nu le-am înghiţi.

Absorbirea prin piele a toxinelor este mult mai periculoasă decât înghiţirea lor

Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru. Este un înveliş viu, care respiră şi are o mare capacitate de absorbţie. Pielea practic absoarbe produsele aplicate pe suprafaţa ei. Dacă acestea conţin ingrediente benefice, efectele folosirii lor vor fi benefice. Dar dacă aceste produse conţin substanţe chimice toxice, acestea au efecte adverse atât asupra pielii, cât şi asupra organelor interne ale corpului nostru. În special efectele cumulative, care apar după mulţi ani de folosire a unui produs, transformă elementarele noastre obiceiuri de igienă într-un stil de viaţă sinucigaş care ne apropie de boală şi de moarte.

Solvenţii din unele săpunuri, şampoane, geluri de duş distrug bariera protectoare a pielii, degresează puternic pielea şi favorizează pătrunderea substanţelor toxice. Odată pătrunse în piele, acestea ajung în microcapilarele sanguine, în vasele limfatice şi apoi în fluxul sanguin, care le răspândeşte peste tot: în creier, ficat, rinichi, muşchi. „Dacă rujul ajunge în gură, enzimele din salivă şi stomac reuşesc să-l descompună. Însă dacă substanţele ajung în fluxul sanguin, acolo nu există nici un fel de protecţie”, a precizat Richard Bence, un biochimist care a studiat timp de trei ani substanţele prezente în cosmetice. „Încă nu se ştie ce efect au toate aceste substanţe chimice atunci când sunt amestecate. Efectul ar putea fi mai puternic decât suma efectelor substanţelor luate separat,” a indicat specialistul. El a concluzionat: „Trebuie să începem să ne punem întrebări asupra compoziţiei şi să nu le acceptăm, pur şi simplu, pentru că ni se spune că sunt sigure”.

Ignoranţa şi nevoia de „a arăta bine” duc la creşterea continuă a consumului de produse de igienă şi cosmetice

Produsele pentru igienă şi frumuseţe nu sunt încă percepute ca având legătură directă cu starea noastră de sănătate. Acestea sunt considerate drept produse pe care le folosim doar extern. Nu realizăm că pielea este un organ la fel de expus la efectele negative ale toxinelor ca şi sistemul digestiv. Incapacitatea noastră de a înţelege adevărul şi de a reacţiona impulsionează creşterea industriei de cosmetice. De aceea nu s-a cerut încă legiferarea unor avertismente care să însoţească produsele cosmetice şi de îngrijire personală, aşa cum, de exemplu, pachetele de ţigări se vând cu avertismentul „Tutunul dăunează grav sănătăţii”. Rezultatul este creşterea continuă şi neîntreruptă a profiturilor corporaţiilor care fabrică produse cosmetice şi de îngrijire personală.

Companiile producătoare de cosmetice ne fac să credem că au mare grijă de pielea noastră şi realizează teste riguroase înainte de a lansa produsul pe piaţă. În realitate, aşa cum subliniază cercetătorii din Consiliul Naţional de Cercetare al SUA: „din zecile de mii de substanţe chimice importante pe plan comercial, doar câteva au fost supuse unor teste amănunţite de toxicitate, iar multe nu au fost testate deloc”. Grupul de Activităţi pentru Mediu (o organizaţie de control) estimează că doar 11% din cei aproximativ 10.500 de ingredienţi obişnuiţi ai produselor de îngrijire personală au fost supuşi unui număr suficient de teste pentru a oferi siguranţă. Iar FDA (Agenţia pentru Controlul Alimentelor şi Medicamentelor din SUA) precizează că „un producător de cosmetice poate folosi aproape orice fel de materie primă ca ingredient şi poate lansa produsul pe piaţă fără acordul FDA”.

Femeile absorb anual 2-3 kilograme de substanţe toxice prin intermediul produselor cosmetice uzuale

Rutina zilnică a femeilor implică folosirea demachiantului, a cremei de faţă, a produselor de machiaj şi a altor produse pentru igienă, multe dintre acestea conţinând componente toxice. Afectate nu sunt numai femeile, ci şi bărbaţii, pentru că şi produsele destinate lor (cremă sau spumă de ras, after-shave, şampon) au aceleaşi ingrediente periculoase. Dar cel mai grav este că astfel de substanţe se regăsesc inclusiv în produsele destinate îngrijirii copiilor. Faptul că produsele cosmetice sunt făcute să stea mult pe raft, spre deosebire de produsele alimentare, contribuie la toxicitatea lor şi la potenţialul cancerigen ridicat.

Produsele cosmetice sunt adesea nişte „cocktailuri” de chimicale cu acţiune cancerigenă, iritanţi ai pielii, toxine de creştere (care afectează dezvoltarea fizică şi mentală la copii), perturbatori endocrini (substanţe care opresc sau blochează transmiterea de hormoni în corp şi se interpun astfel în dezvoltare), agenţi mutageni (cauzează mutaţii ale ADN-ului care duc fie la cancer fie la afecţiuni congenitale), neurotoxine (substanţe chimice care afectează sistemul nervos), toxine de reproducere (care afectează sistemul reproductiv) şi sensibilizatori (substanţe chimice care provoacă reacţii alergice în ţesuturile normale în urma expunerii repetate la acestea).

Pe lista celor mai periculoase produse conduc detaşat parabenii, conservanţi utilizaţi în aproape toate produsele pentru piele şi păr, inclusiv săpun, şampon, deodorant şi chiar loţiuni pentru bebeluşi. Parabenii sunt extrem de utili în stoparea dezvoltării bacteriilor, dar specialiştii au descoperit şi că mimează efectele estrogenului, hormonul sexual feminin, care, printre alte acţiuni ale sale, poate contribui şi la dezvoltarea tumorilor canceroase maligne.

Un efect similar, de favorizare a apariţiei tumorilor, are şi aluminiul care intră în compoziţia deodorantelor şi antiperspirantelor. Sărurile de aluminiu şi zirconiu din compoziţia deodorantelor blochează glandele sudoripare şi reduc pentru câteva ore cantitatea de transpiraţie de la nivelul pielii. Totuşi, din cauza aluminiului care se absoarbe prin piele, deodorantele şi antiperspirantele care conţin acest element pot contribui la apariţia tumorilor mamare.

Lauril sulfatul de sodiu (SLS), utilizat, datorită capacităţii sale de a produce spumă, la fabricarea săpunului, şamponului, spumei de ras, pastei de dinţi, a spumei de baie şi în aproape orice soluţie personală de curăţare, este considerat responsabil pentru iritaţiile pielii. Această substanţă este un detergent puternic, agresiv, folosit la scară largă ca degresant pentru motoare! Săpunul, pasta de ras cu lauril sulfat de sodiu pot irita pielea, pot produce urticarie, şamponul poate determina căderea părului, alte produse pot provoca ulceraţii ale gurii, pot provoca iritaţii ale ochilor, pot afecta chiar definitiv ochii, mai ales la copii. Pătrunde foarte uşor prin piele şi poate ajunge la inimă, plămâni, ficat sau creier. Uneori, pe etichete, lauril sulfatul de sodiu este ascuns sub denumirea de substanţă pseudo-naturală, prin formula “provine din nucă de cocos”. Interacţionând cu nitriţii din apa de la robinet, lauril sulfatul de sodiu poate produce nitrozamine cancerigene.

În lacurile de unghii, în fixativul şi spuma pentru păr, în unele parfumuri se găsesc ftalaţii. Aceştia afectează plămânii şi pot produce malformaţii congenitale dacă în timpul sarcinii sunt utilizate cosmeticele cu ftalaţi. Aceştia afectează celulele spermatice şi pot provoca feminizarea bărbaţilor. Sistemul hormonal al ambelor sexe este tulburat şi de moscul sintetic, o substanţă care se regăseşte în compoziţia parfumurilor, a săpunurilor sau cremelor.

O cercetare semnificativă asupra impactului ftalaţilor a fost realizată de dr. Shanna Swan, profesor de obstetrică şi ginecologie la Universitatea din Rochester, care a găsit o legătură între această substanţă chimică şi feminizarea băieţilor. Cercetarea a identificat o legătură clară între expunerea prenatală la ftalaţi şi o distanţă anogenitală (ADG) redusă la bebeluşii masculi, o descoperire ce implică faptul că aceşti bebeluşi sunt susceptibili de a suferi o coborâre incompletă a testiculelor şi o subdezvoltare a penisului. Este interesant de remarcat că aceste modificări au apărut la niveluri de expunere la ftalaţi ce au fost înregistrate la un sfert dintre femeile din Statele Unite.

Etanolaminele (derivaţi ai amoniacului)sunt substanţe care pot afecta grav sănătatea noastră şi a celor dragi. Săpunurile, şampoanele, gelurile de duş, spumantele de baie, chiar şi produsele pentru copii conţin acest amestec fatal de substanţe (dietanolamină-DEA, trietanolamină-TEA şi monoetanolamină-MEA) care în contact cu nitriţii care se găsesc în apă, produc nitrozamine precum NDEA (N-nitrozodietanolamină), o substanţă foarte cancerigenă, care afectează în special rinichii şi care este absorbită foarte uşor de piele, mai ales de pielea fragedă a copiilor. Aceste substanţe sunt iritante pentru ochi, afectează foliculul pilos şi cauzează uscarea şi căderea părului.

Încă un exemplu care pune şi mai multe semne de întrebare în legătură cu siguranţa produselor de îngrijire personală este formaldehida: o substanţă iritantă, cancerigenă, folosită în industria mobilei. La un moment dat, formaldehida a fost eliminată din producţia mobilei, însă se foloseşte la scară largă sub formă de conservant şi dezinfectant în şampoane, lac de unghii, întăritori pentru unghii şi produse pentru creşterea părului. Provoacă alergii, ameţeală, dureri de cap şi dureri cumulate. Este considerată halucinogenă de către IARC (International Agency for Research on Cancer) şi „probabil cancerigenă” de către EPA (Environmental Protection Agency). Prezenţa ei este adeseori mascată, datorită faptului că intră în componenţa altor ingrediente, precum hidantoină, ori surfactanţi, cum ar fi lauril sulfatul de sodiu. Este de asemenea bine de ştiut că produsul mai apare şi sub numele de formalină sau MDM.

Unele creme hidratante pot conţine sub numele de vaselină sau parafină, un amestec de hidrocarburi aromatice din petrol sau alte produse derivate din petrol, ale căror denumiri de pe etichete conţin prefixele „propyl” sau „methyl”. Acestea nu lasă pielea să respire, blocând astfel eliminarea toxinelor din corp. Pot provoca sensibilitate la lumină şi pot sărăci pielea de propriile uleiuri naturale, efectul fiind uscarea şi crăparea acesteia, îmbătrânirea prematură, acneea şi diverse alte afecţiuni ale pielii. O substanţă suspectă este şi cocamid MEA, care „leagă” ingredientele utilizate în multe tipuri de creme de faţă.

Padimate-O cunoscut şi ca octil-dimetil sau PABA este un ingredient comun în cremele solare. La fel ca şi DEA este un agent de formare a nitrozaminelor, favorizând formarea acestora sub influenţa ultravioletelor şi crescând astfel riscul de cancer de piele, situaţie ironică în condiţiile în care este utilizat tocmai ca ecran de protecţie.

Altă substanţă potenţial iritantă este benzil-alcoolul sau izopropilul, un solvent şi o substanţă alterantă, adică o substanţă care poate modifica structura altor substanţe chimice. Folosit la parfumarea produselor cosmetice sau a vopselelor de păr, în produse de curăţare a vopselei de păr, produse de exfoliere corporală, loţiuni de mâini, after-shave-uri şi parfumuri, acesta are ca efect îmbătrânirea prematură. Poate provoca greaţă, dureri de cap, înroşiri ale pielii şi depresii. De asemenea, usucă pielea şi provoacă crăpături ale acesteia care pot înlesni dezvoltarea bacteriilor.

Plumbul este conţinut în mai mult de jumătate din rujuri, conform unui studiu realizat de Coaliţia pentru Cosmetice Sigure din SUA. O treime din rujurile testate conţin o concentraţie de plumb care depăşeşte limita permisă de Administraţia Americană de Alimentaţie şi Medicamente (FDA). 39% din rujurile testate nu au prezentat urme de plumb. Coaliţia a confirmat faptul că produsele unor firme mai puţin scumpe, ca Revlon, nu prezintă urme de plumb în timp ce mărci scumpe ca L’Oreal, Cover Girl, şi Christian Dior au printre cele mai ridicate nivele. „Plumbul se depozitează în corp de-a lungul timpului, iar rujurile care conţin plumb, aplicate de câteva ori pe zi, în fiecare zi, pot duce la nivele periculoase de expunere. Cele mai recente studii arată că nu există un prag sigur al expunerii”, a declarat doctorul Mark Mitchell, preşedintele Coaliţiei pentru un Mediu Echitabil din Connecticut.

Plumbul este un cancerigen bine cunoscut care afectează sistemul hormonal. Este uşor absorbit prin piele şi se depozitează în oase. Mai poate provoca probleme comportamentale, de memorie şi de limbaj, dar poate conduce şi la o creştere a agresivităţii. Cei mai vulnerabili sunt copiii şi femeile însărcinate.

Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de asemenea, plumb. Universitatea Xavier din Louisiana a făcut cercetări pe această temă şi a descoperit că unele mărci de vopsea de păr conţin de 10 ori mai mult plumb decât cantitatea admisă în vopseaua pentru locuinţe! Oricine lucrează cu vopsea de locuinţe sau locuieşte într-o încăpere proaspăt vopsită ştie ce reacţii poate să declanşeze aceasta: dureri de cap, strănut şi greaţă, pentru a numi doar câteva dintre ele.

Studiile ştiinţifice cu privire la legătura dintre folosirea vopselelor de păr permanente şi semi-permanente şi cancer au arătat faptul că prin pielea capului corpul absoarbe rapid substanţele chimice conţinute în aceste produse pe durata în care vopseaua trebuie să rămână pe pielea capului. De-a lungul anilor de folosire repetată se pot absorbi destule substanţe cancerigene pentru a declanşa cancerul, la vârste înaintate.

Gudronul de cărbune, folosit ca bază pentru vopseaua de păr şi pentru şampoanele contra mătreţii, se ştie că provoacă boli fatale precum cancerul şi o serie întreagă de afecţiuni comune precum astm şi dureri de cap. Pe eticheta produselor este menţionat ca FD&C sau D&C.

Parfumurile folosite în multe produse de îngrijire personală sunt de obicei pe bază de petroleum. Ele pot cauza dureri de cap, ameţeală, alergii, probleme respiratorii, iritarea pielii şi sensibilitate chimică. Din păcate FDA (Food and Drug Administration) nu cere nici în prezent fabricanţilor de parfum să îi prevină pe consumatori asupra substanţelor chimice toxice care se găsesc în produsele lor.

Talcul, un ingredient întâlnit în produse pentru faţă şi corp, precum şi presărat în cantităţi mici pe produsele contraceptive cum ar fi prezervativele, este un cancerigen cunoscut. Studii ştiinţifice l-au identificat ca fiind una dintre cauzele cancerului ovarian când se foloseşte în zona genitală, în primul rând pentru că talcul, un compus anorganic de silicat de magneziu, poate irita celulele care acoperă ovarele (Frederick R. Jelovsek, „Pudra perineală şi tampoanele pot provoca afecţiuni”). În plus, talcul se poate fixa în plămâni, provocând probleme de respiraţie şi posibil cancer pulmonar.

Talcul este un produs mineral obţinut prin extragerea minieră a rocilor de talc, care apoi sunt procesate prin sfărâmare, uscare şi măcinare pentru eliminarea altor reziduuri de minerale. Cu toate acestea, acest proces nu separă unele fibre minuscule care sunt foarte asemănătoare cu cele de azbest. Din această cauză talcul este asociat cu azbestul ca potenţial cancerigen.

Oamenii de ştiinţă au analizat atent particulele de talc şi au găsit multe asemănări cu azbestul. Atât de multe încât în 1973 FDA (Food and Drug Administration) a elaborat o reglementare care să limiteze cantitatea de fibre asemănătoare cu azbestul din talcul cosmetic. Cu toate acestea nu s-a emis nici o hotărâre, în prezent talcul cosmetic nefiind reglementat în nici un fel.

Copiii sunt expuşi la reacţii toxice sau iritativ-alergice datorate produselor de îngrijire corporală

Pielea copilului, în special a nou-născutului şi sugarului, este mai subţire şi mai fragilă decât cea a adultului. Stratul superficial al epidermei, cel mai important în rolul de barieră protectoare, este mult mai fin la copil decât la adult. Aşa se explică de ce la cea mai mică agresiune apar urme pe pielea copilului. Şi tot fragilitatea pielii este motivul pentru care substanţele din compoziţia produselor de îngrijire pătrund mai uşor prin epiderma copiilor.

Cele mai periculoase substanţe chimice din produsele de îngrijire pentru copii (pe lângă cele enumerate până acum, dintre care unele se regăsesc şi în produsele pentru copii) sunt următoarele: acidul salicilic (este toxic dacă e folosit în cantităţi mari sau la persoane cu sensibilitate la salicilaţi, cărora le face rău chiar şi folosit în cantităţi mici), ureea (folosită în cantităţi mari sau în mod repetat este iritantă pentru piele şi ochi), coloranţii, conservanţii în cantitate mare, acidul boric (conţinut în pudrele de talc, folosit pentru calităţile sale antiseptice, devine toxic dacă este ingerat ori inhalat), camforul (în cantităţi mari poate provoca stări de confuzie, iritabilitate, hiperactivitate neuromusculară; United States Food and Drug Administration a stabilit la 11% cantitatea de camfor permisă în produse de consum), fenolul, violetul de genţiană (în cantităţi mari sau folosit în mod repetat).

În funcţie de durata utilizării şi suprafaţa de piele pe care se aplică, aceste substanţe pot provoca reacţii toxice sau reacţii iritativ-alergice. Reacţiile alergice apar la 24 – 48 de ore de la aplicarea produsului pe piele. În apariţia acestora este implicat sistemul imunitar al copilului.

Organismul acestuia produce anticorpi la prima aplicare a produsului alergic, iar la readministrare apar reacţii din ce în ce mai rapide. Iritaţiile apar sub forma unor mici arsuri, ca reacţii locale imediate. Reacţiile toxice (intoxicaţiile) sunt provocate de substanţele toxice absorbite în organism.

Care sunt alternativele

Ignoranţa noastră a permis fabricanţilor de produse cosmetice şi de îngrijire personală să folosească orice substanţe fără a fi traşi la răspundere. Este necesar să fim conştienţi şi să-i facem şi pe alţii conştienţi cu privire la aceste aspecte până când societatea va cere socoteală celor care folosesc aceste substanţe şi va propune soluţii de rezolvare a problemei.

Una dintre alternativele pe care le avem pentru moment este citirea atentă a ceea ce scrie pe eticheta produsului.

Multe companii de cosmetice au început să lanseze aşa-numitele produse „naturale”, dar pentru că nu există standarde asupra a ceea ce înseamnă „natural”, multe dintre acestea conţin şi substanţe chimice. Tot ce putem face este să ne pregătim o listă cu ingredientele periculoase şi să verificăm cu atenţie produsele înainte de a le cumpăra. Putem folosi pentru aceasta şi bazele de date care există pe Internet şi care conţin topuri cu privire la nocivitatea şi siguranţa produselor (de exemplu Skin Deep este un serviciu creat de către Grupul de Activităţi Ecologice, atât pentru consumatori cât şi pentru fabricanţi, încurajând ambele părţi să treacă la folosirea unor produse mai sănătoase).

Alternativa cea mai sigură este să avem încredere în propriul corp, care e în stare şi singur să facă minuni (dacă nu-l împiedicăm), mai eficient, fără să aibă nevoie de prea mult ajutor, aşa cum nu are nevoie de ajutor nici pentru a merge, a respira ori a surâde.

Putem folosi produse naturale pe care avem posibilitatea de a le recunoaşte, putem căuta reţete şi ne putem prepara singuri propriile şampoane, creme, loţiuni, etc. După cum se ştie, supraeforturile sunt întotdeauna răsplătite.

Pentru a veni în ajutorul cititorilor noştri, am pregătit şi o colecţie de reţete pentru cosmetice naturale pe care le poate prepara oricine, cu uşurinţă, acasă , ce va fi publicata  în curând .

sursa: yoga esoteric

Published in: on 16/07/2010 at 9:45 AM  Lasă un comentariu  

Apa din SUA, contaminată de corporaţii şi armată

Apa pură, această resursă indispensabilă vieţii este tot mai greu de găsit. Poluarea provocată de marile corporaţii industriale şi agricole, producţia crescândă de armament reprezintă o ameninţare tot mai mare la adresa mediului, a sănătăţii şi chiar a vieţii oamenilor. Jurnaliştii independenţi de la Newswire şi Alternet dezvăluie situaţia îngrijorătoare din SUA, pe care mass-media corporatistă s-a străduit să o muşamalizeze.

Legea apelor curate (Clear Water Act) a intrat în vigoare în SUA în 1972 şi îşi propunea ca până în anul 1983 să cureţe apele de pe teritoriul american, astfel încât acestea să fie bune pentru înot şi pescuit, şi până în 1985 să elimine deversarea de agenţi poluanţi în cursurile de apă.

Astăzi, în mai mult de 40% din râurile şi lacurile Americii nu se mai poate înota sau pescui. Un raport realizat de Grupul de cercetare pentru interesul public (Public Interest Research Group) în martie 2006 arată că în perioada iulie 2003 – decembrie 2004 peste 62% din companiile americane au deversat agenţi poluanţi în apă, peste limitele stabilite de Legea apelor curate.

În acest timp, administraţia Bush face eforturi constante de a pune piedici în calea Legii apelor curate. În 2003, declarat chiar de Bush „Anul Apelor Curate”, administraţia americană a scăzut măsurile de protecţie a cursurilor mici de apă, a micilor lacuri şi a mlaştinilor şi a redus bugetul Agenţiei de protecţie a mediului (EPA).

Atrazina, unul din cei mai toxici poluanţi din agricultură

Nu doar marile corporaţii industriale, ci şi agricultura contribuie la poluarea apelor. Situaţia cea mai îngrijorătoare este în Midwest, cea mai mare zonă agricolă din SUA, unde există vaste culturi de porumb. Atrazina, o substanţă interzisă în mai multe ţări europene, este un ierbicid folosit pe scară largă în America pentru culturile de porumb. Nivelul maxim admis de atrazină în apa de băut este de 3 părţi la un miliard, dar în apele curgătoare din Midwest s-au descoperit nivele de 224 de părţi la un miliard, în timp ce în rezervoarele de apă pentru irigaţii din această regiune, atrazina atinge şi nivele de 2300 de părţi la un miliard.

Producţia de arme otrăveşte mediul cu substanţe cancerigene

Producţia de arme se află pe locul trei printre cei mai mari poluanţi, generând anual deversări cât cele mai mari cinci companii chimice internaţionale la un loc. Creşterea dramatică a nivelului de tricloretilenă din apele publice este unul dintre efectele numeroaselor încălcări ale legilor din domeniul sănătăţii publice şi a legilor de mediu de către companiile producătoare de armament şi de către Departamentul American al Apărării.

În SUA, cel mai des întâlnit poluant industrial din apa de băut este tricloretilena, un cunoscut cancerigen.

Este utilizată ca solvent, mai ales în domeniul militar. Încă din timpul războiului cu Coreea, firmele care aveau contracte cu Armata, cum ar fi Hughes Missiles Systems, utilizează tricloretilena pentru a curăţa avioanele, liniile de alimentare şi compartimentele pentru rachete de luptă şi bombe.

În 2001, Agenţia de protecţie a mediului (EPA) a iniţiat un proiect prin care cerea Administraţiei americane să reducă limitele acceptate de tricloretilenă de la 5 părţi la un miliard la o parte la un miliard. Pentagonul, Departamentul Apărării, Departamentul pentru energie şi NASA s-au opus vehement. S-a cerut atunci realizarea unui raport din partea Academiei Naţionale de Ştiinţe care a confirmat măsurătorile şi concluziile EPA. Analiza Academiei Naţionale de Ştiinţe arăta în plus că tricloretilena afectează în mod serios sănătatea, producând cancer de rinichi, boli autoimune şi perturbând funcţiile neurologice şi dezvoltarea. Cu toate acestea, administraţia americană a ignorat aceste cercetări şi nu a luat nicio măsură. La rândul ei, mass-media corporatistă a trecut sub tăcere aceste informaţii, în loc să tragă un serios semnal de alarmă prin publicarea lor la scară largă.

sursa: yoga esoteric

Published in: on 16/07/2010 at 9:41 AM  Lasă un comentariu  

Cum obţin companiile profit din poluare

În 1992, compania Wisconsin Power and Light a vândut „drepturi la poluare” către compania Tennessee Valley Authority (TVA) în valoare de aproape 3 milioane de dolari. Cumpărarea acestor drepturi a permis TVA să deverseze în aer 10.000 de tone de dioxid de sulf, o substanţă care declanşează producerea de ploi acide.

Aceasta a fost doar prima dintr-un lung şir de astfel de tranzacţii. Oricât de absurd ar părea, ea este legală, fiind prevăzută de „Legea aerului curat” din SUA, care reglementează comercializarea „drepturilor la poluare”. Această lege stabileşte un maxim admis al cantităţii de poluanţi pe care agenţii îi pot deversa în mediu. Tot ea prevede şi că, dacă unul dintre agenţi nu produce „suficiente” emisii poluante, îşi poate vinde cota rămasă unui alt agent, care depăşeşte limitele stabilite.

Rezultă deci că această aşa-zisă lege de protecţie a mediului întreţine mai degrabă un anumit nivel al poluării, decât să contribuie la reducerea acestui fenomen îngrijorător. Din nefericire, sistemul s-a răspândit cu rapiditate şi a fost aplicat şi de Canada, pentru emisiile din aer şi din apă. Naţiunile Unite au ajuns chiar să vorbească de o „bursă globală” a drepturilor la poluare.

Cu toate acestea, mass-media a prezentat această lege ca fiind un pas important în controlul poluării. Jurnalistul de investigaţii Holley Knaus scrie: „În timp ce acest subiect a fost mascat de cea mai mare parte a presei corporatiste, atunci când el a fost totuşi abordat, niciun ziarist nu a criticat drepturile la poluare. Nu a existat nici măcar un editorial care să aducă argumente împotriva acestui sistem. Drepturile la poluare sunt un avantaj doar pentru cei care le cumpără, pentru că le permit acestora să polueze tot mai mult. Publicul este prea puţin informat despre cât de mult dăunează aceasta mediului şi sănătăţii umane.”

sursa: yoga esoteric

Published in: on 16/07/2010 at 9:40 AM  Lasă un comentariu  

Acţiunile criminale de intoxicare a populaţiei prin intermediul chemtrails-urilor s-au intensificat în ultima perioadă

Dezvăluirile incendiare care s-au făcut în ultima vreme despre chemtrails (aşa-zisele „dâre ale morţii” pe care le lasă în urma lor unele avioane) nu au reuşit să oprească acţiunile criminale ale celor care se folosesc de orice mijloace, oricât de abjecte, pentru a reduce populaţia globului la 1 miliard de oameni. Pentru aceasta, printre alte metode criminale de intoxicare, otrăvire şi îmbolnăvire a oamenilor, sunt răspândite pe cale artificială, de exemplu prin pulverizare din avioane, substanţe toxice, virusuri şi germeni patogeni. Am primit de la un cititor al site-ului yogaesoteric din Bristol, Anglia, nişte fotografii extrem de elocvente ale unor chemtrails-uri apărute recent în zona respectivă.

Fenomenul nu este singular, ba din contră. Nici în România nu suntem feriţi de aceste acţiuni criminale. În ţara noastră se pot observa deseori aceste dâre chimice deasupra mai multor oraşe. De exemplu, în luna martie a acestui an, în mai multe oraşe din sudul ţării a căzut din cer o pulbere cărămizie ce conţinea fier, cupru, plumb şi alte metale grele. Acest praf a putut fi observat în săptămânile care au urmat şi în Bucureşti, în judeţul Constanţa, în Bărăgan. Specialiştii Agenţiei de Protecţia Mediului spun că în mod normal, în aer nu ar trebui să existe nicio urmă de astfel de metale şi că inhalarea lor este deosebit de periculoasă.

În Dobrogea, de exemplu, ploaia de pulbere conţinea crom, plumb, nichel, arseniu şi cadmiu, metale care se găsesc în mod normal în sol şi nicidecum în aer. De asemenea s-a eliminat ipoteza că aceste prafuri au fost aduse de la mare depărtare de curenţii de aer, deoarece în acea perioadă meteorologii nu au constatat nicio mişcare a curenţilor de aer care să fi venit din nordul Africii, aşa cum au presupus cei de la Mediu. Această ipoteză nu a fost decât „praf în ochi” (de data aceasta, la propriu) pentru naivii care se lasă prostiţi de declaraţiile sforăitoare ale autorităţilor.

Multe persoane au observat aceste prafuri chimice ce cad din cer sub formă de ploaie sau se depun pur şi simplu pe lucrurile aflate la sol. Unii spun că după ploaie, frunzele au fost acoperite de negreală şi de atunci tufele de flori nu mai înfloresc. Alţii spun că legumele se ofilesc şi florile arborilor fructiferi se scutură înainte de vreme, în urma unor astfel de ploi otrăvite. La fel se petrece cu viţa de vie, care pare arsă.
Fostul primar Peter Vereecke din Evergem, Belgia a făcut unele afirmaţii legate de ceea ce el numeşte „o industrie a morţii – Chemtrails” , într-un interviu luat de Willy De Buck în ziarul De Gentenaar, 26 iulie 2009. Aici citiţi varianta online:
former-mayor-crusade-against-white.html
Redăm fragmente din acest interviu:
„…Chemtrails sunt nori de chimicale şi germeni cauzatori de boli care intenţionat sunt împrăştiaţi peste noi pentru a ne îmbolnăvi şi a ne manipula comportamentul.”

„Opinia mea este următoarea: toate procesele globale implică bani, putere şi control. Creierele din spatele Chemtrails se află la vârful industriilor farmaceutice şi chimice. Acum 100 de ani de exemplu, 1% din oameni aveau cancer. Astăzi a ajuns să aibă cancer unul din trei oameni. Acest fapt este foarte convenabil pentru unii. Industria curativă a cancerului este o afacere de miliarde de dolari. La fel ca şi tratamentul atâtor boli „spreiate din avioane” în ultimii 10-15 ani. Alzheimer, Parkinson, autism, ADHD, astm, diabet, alergii… niciodată nu am fost atât de bolnavi ca şi acum. Psihicul nostru, sănătatea emoţională şi intelectuală sunt sistematic subminate. Cum explicaţi asta?”
„Priviţi. Cu certitudine ei joacă un rol în asta pentru că avioanele care împrăştie substanţe sunt folosite mult mai intensiv în ultimii câţiva ani. Puteţi observa fenomenul în ţara noastră (Belgia) cel puţin 10 zile pe lună. De ce nu vedeţi aceste Chemtrails deasupra Saharei sau Amazonului? Pulverizarea chimicalelor asupra acestor zone menţionate ar fi o acţiune lipsită de sens atâta timp cât acolo nu trăiesc oameni. Întregul nostru mediu este infestat chimic: mâncarea, sistemul de sănătate, totul este bazat pe chimie.
Nimeni nu face nimic…
Pentru că procesul nostru de gândire este condiţionat. Priviţi ochii oamenilor de pe stradă, sunt sedaţi şi se plimbă ca nişte zombi. Priviri plictisite lipsite de „bucurie de viaţă” şi fără o perspectivă a vieţii. De aici începe cruciada mea: oameni treziţi-vă, deschideţi-vă ochii, acţionaţi, înainte să fie prea târziu!”

sursa:yoga esoteric

Published in: Fără categorie on 14/07/2010 at 7:51 PM  Lasă un comentariu