FMI şi Banca Mondială au pregătit terenul pentru războiul din Iugoslavia

Presa corporatistă a scris mult despre tensiunile interetnice care au dus la declanşarea războiului din Iugoslavia, însă a trecut sub tăcere modul în care FMI şi Banca Mondială au contribuit la creşterea tensiunilor în rândul populaţiei.

Documente declasificate în 2000 arată că în 1984 Statele Unite au adoptat o directivă naţională de securitate, numită „Politica SUA faţă de Iugoslavia” (United States Policy Towards Yugoslavia). Aceasta propunea printre altele: „destabilizarea guvernului Iugoslaviei” şi realizarea în Europa de Est de „revoluţii tăcute”, prin care se urmărea „răsturnarea guvernelor şi partidelor comuniste, pentru a înregimenta aceste ţări în economia de piaţă.”

La începutul anilor ‘80, Banca Mondială şi FMI prevăzuseră credite pentru Iugoslavia, „pentru a rezolva problemele economice din zonă”. Reforma a început încă din 1984 şi avea ca scop distrugerea sectorului industrial autohton. Primele efecte au fost o severă inflaţie, scăderea salariilor, creşterea preţurilor cu până la 2700 de procente, falimente în lanţ, şomaj masiv. Kosovo a devenit una din cele mai sărace regiuni din Iugoslavia.

În 1990, FMI şi Banca Mondială au lansat un nou „ajutor financiar” care a fost fatal pentru Iugoslavia. Belgradul a fost obligat să suspende plăţile realizate din bugetul de stat pentru provincii, iar salariile s-au prăbuşit cu 41 de procente. Jumătate de million de muncitori au rămas fără slujbe. Populaţia sărăcită, fără a-şi putea asigura traiul de zi cu zi a fost aruncată în confuzie, iar frustrarea a ajuns la maxim. Sistemul bancar iugoslav a fost demontat de strategiile păguboase ale Băncii Mondiale. Pe fondul acestor tensiuni, Croaţia, Slovenia şi Macedonia şi-au cerut independenţa şi războiul civil a izbucnit în Croaţia.

Aşa zisa „reconstrucţie economică” din Balcani şi „stabilizare” prin infuzie de capital străin a fost de fapt o mega-afacere, care aduce şi azi profituri de miliarde de dolari corporaţiilor multinaţionale, care au obţinut contracte în zonă, cu sprijinul armatei de ocupaţie.

sursa: yoga esoteric

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 16/07/2010 at 10:01 AM  Lasă un comentariu  

Presa corporatistă nu spune nimic despre pericolele şi efectele secundare ale nanotehnologiei

Nanotehnologia este un domeniu multidisciplinar de avangardă în ştiinţă şi tehnologie, care a parcurs foarte repede drumul de la ipoteză ştiinţifică la aplicaţii practice uzuale. Utilizată iniţial în domenii extrem de pretenţioase precum fizica moleculară şi industria electronică, nanotehnologia a pătruns astăzi tot mai mult în domenii precum cosmetica, medicina sau agricultura. Nanotehnologia se referă la toate tehnicile şi metodele de a controla materia la nivel atomic şi molecular, pentru a realiza noi materiale (compuse din aşa-numitele nanoparticule) şi chiar dispozitive cu o dimensiune mai mică de 10 -7 (100 nm). Dimensiunile acestora sunt de 50. 000 de ori mai mici decât grosimea firului de păr, ceea ce face ca ele să poată pătrunde oriunde, chiar şi prin membrana unei celule. Uriaşele sume alocate cercetărilor din acest domeniu, de ordinul a miliarde de dolari, nu sunt însă utilizate şi pentru a evalua riscurile la care este expusă fiinţa umană, odată ce aceste nanoparticule pătrund în trupul ei.

Nanoparticulele ocolesc sistemele de apărare ale organismului

În primăvara lui 2004, Eva Oberdorster, cercetător la Universitatea Duke din SUA a demonstrat pentru prima dată cât de periculoasă poate fi nanotehnologia pentru organismele vii. Realizând experimente pe peşti, ea a arătat că nanoparticulele, odată pătrunse în organismul acestora, stimulează producerea de radicali liberi. Împiedicând reînnoirea şi refacerea celulelor, nanoparticulele accelerează procesele de îmbătrânire şi determină în ultimă instanţă moartea rapidă a celulelor, afectând mai ales creierul. „În mod normal, particulele nu ar fi avut cum să ajungă la nivel intracelular, datorită structurilor de protecţie care ţin de sistemul imunitar, arată Eva Oberdorster, dar astfel de particule, datorită faptului că sunt atât de mici, reuşesc să treacă de aceste bariere.”

Gunter Oberdorster, profesor de toxicologie la Universitatea din Rochester, a realizat şi el cercetări pe nanoparticulele utilizate ca pigmenţi în fabricarea vopselurilor. El a stabilit că şoarecii de laborator care inhalau astfel de nanoparticule ajungeau să sufere de inflamaţii, care erau cu atât mai extinse şi mai puternice, cu cât nanoparticulele erau mai mici. „Aceste nano-particule ocolesc sistemul de protecţie natural al plămânilor, respectiv macrofagii, care în mod firesc înglobează şi neutralizează iritanţii şi îi elimină. Odată pătrunse profund în plămâni, nanoparticulele trec uşor în sânge şi de aici pot ajunge în orice parte a corpului, la orice organ.” Astfel de vopseluri se găsesc în prezent pe piaţă şi sunt periculoase şi pentru oameni.

Un pericol tot mai prezent în cosmetice şi în produsele alimentare

Cu toate acestea, cei implicaţi în domeniul nanotehnologiei spun că este prematur să se pronunţe asupra gradului în care astfel de materiale pot dăuna mediului sau fiinţelor umane. Interesele lor sunt însă în principal financiare. Se estimează că până în 2014, produsele bazate pe nanotehnologie trebuie să reprezinte 15% din producţia mondială totală.

În prezent, ele au pătruns deja în producţia de cosmetice. Mai ales cremele „miraculoase” care promit femeilor refacerea ridurilor şi întinerirea pielii conţin din ce în ce mai multă nanotehnologie. Odată absorbite în piele, nanoparticulele pătrund la nivel celular până la nivelul nucleului, unde forţează procesele naturale de regenerare, ducând pe termen lung la o îmbătrânire mai rapidă a pielii şi chiar la modificarea ADN-ului.

Conform unui raport realizat de Earth Australia şi intitulat „Din laborator direct pe masa noastră – nanotehnologia în alimentaţie şi agricultură” există în prezent un număr de peste 104 de produse alimentare ce conţin nano-ingrediente, de la produse dietetice sau pentru slăbit (aşa numitele milk-shake-uri sărace în calorii), uleiuri rafinate pentru gătit, aditivi alimentari folosiţi în industria de procesare a cărnii şi până la produse lactate şi de brutărie. Aceste produse sunt la fel de periculoase ca şi alimentele modificate genetic. Deşi suntem asaltaţi de reclamele unor astfel de produse, ni se ascunde potenţialul pericol pe care ele îl reprezintă prentru sănătate.

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

Toxinele absorbite prin piele ne afectează grav sănătatea
“Mulţi oameni urmează diete extreme şi realizează zilnic diferite metode de detoxifiere, şi apoi, după toate acestea, folosesc produse cosmetice toxice. Amintiţi-vă că pielea dumneavoastră este ca un burete, aşa că fiţi atenţi ce puneţi pe ea.” – Nexus Magazin

Toţi aceia care sunt preocupaţi de sănătatea lor ar trebui să ştie că substanţele din cosmeticele pe care le folosim sunt absorbite de organism, prin piele. De multe ori, ingredientele chimice ale cosmeticelor şi ale produselor de îngrijire corporală sunt toxice şi au efecte dezastruoase asupra sănătăţii noastre. Tot mai mulţi oameni se interesează de alimentaţia sănătoasă, naturală. Un regim lacto-vegetarian care să evite alimentele artificiale şi aditivii alimentari reduce considerabil riscul de expunere la toxine. În aceeaşi măsură ca şi hrana pe care o consumăm, substanţele cosmetice pe care le folosim ne influenţează pe multiple căi. Ayurveda afirmă chiar că nu ar trebui niciodată să punem pe piele substanţe pe care nu le-am înghiţi.

Absorbirea prin piele a toxinelor este mult mai periculoasă decât înghiţirea lor

Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru. Este un înveliş viu, care respiră şi are o mare capacitate de absorbţie. Pielea practic absoarbe produsele aplicate pe suprafaţa ei. Dacă acestea conţin ingrediente benefice, efectele folosirii lor vor fi benefice. Dar dacă aceste produse conţin substanţe chimice toxice, acestea au efecte adverse atât asupra pielii, cât şi asupra organelor interne ale corpului nostru. În special efectele cumulative, care apar după mulţi ani de folosire a unui produs, transformă elementarele noastre obiceiuri de igienă într-un stil de viaţă sinucigaş care ne apropie de boală şi de moarte.

Solvenţii din unele săpunuri, şampoane, geluri de duş distrug bariera protectoare a pielii, degresează puternic pielea şi favorizează pătrunderea substanţelor toxice. Odată pătrunse în piele, acestea ajung în microcapilarele sanguine, în vasele limfatice şi apoi în fluxul sanguin, care le răspândeşte peste tot: în creier, ficat, rinichi, muşchi. „Dacă rujul ajunge în gură, enzimele din salivă şi stomac reuşesc să-l descompună. Însă dacă substanţele ajung în fluxul sanguin, acolo nu există nici un fel de protecţie”, a precizat Richard Bence, un biochimist care a studiat timp de trei ani substanţele prezente în cosmetice. „Încă nu se ştie ce efect au toate aceste substanţe chimice atunci când sunt amestecate. Efectul ar putea fi mai puternic decât suma efectelor substanţelor luate separat,” a indicat specialistul. El a concluzionat: „Trebuie să începem să ne punem întrebări asupra compoziţiei şi să nu le acceptăm, pur şi simplu, pentru că ni se spune că sunt sigure”.

Ignoranţa şi nevoia de „a arăta bine” duc la creşterea continuă a consumului de produse de igienă şi cosmetice

Produsele pentru igienă şi frumuseţe nu sunt încă percepute ca având legătură directă cu starea noastră de sănătate. Acestea sunt considerate drept produse pe care le folosim doar extern. Nu realizăm că pielea este un organ la fel de expus la efectele negative ale toxinelor ca şi sistemul digestiv. Incapacitatea noastră de a înţelege adevărul şi de a reacţiona impulsionează creşterea industriei de cosmetice. De aceea nu s-a cerut încă legiferarea unor avertismente care să însoţească produsele cosmetice şi de îngrijire personală, aşa cum, de exemplu, pachetele de ţigări se vând cu avertismentul „Tutunul dăunează grav sănătăţii”. Rezultatul este creşterea continuă şi neîntreruptă a profiturilor corporaţiilor care fabrică produse cosmetice şi de îngrijire personală.

Companiile producătoare de cosmetice ne fac să credem că au mare grijă de pielea noastră şi realizează teste riguroase înainte de a lansa produsul pe piaţă. În realitate, aşa cum subliniază cercetătorii din Consiliul Naţional de Cercetare al SUA: „din zecile de mii de substanţe chimice importante pe plan comercial, doar câteva au fost supuse unor teste amănunţite de toxicitate, iar multe nu au fost testate deloc”. Grupul de Activităţi pentru Mediu (o organizaţie de control) estimează că doar 11% din cei aproximativ 10.500 de ingredienţi obişnuiţi ai produselor de îngrijire personală au fost supuşi unui număr suficient de teste pentru a oferi siguranţă. Iar FDA (Agenţia pentru Controlul Alimentelor şi Medicamentelor din SUA) precizează că „un producător de cosmetice poate folosi aproape orice fel de materie primă ca ingredient şi poate lansa produsul pe piaţă fără acordul FDA”.

Femeile absorb anual 2-3 kilograme de substanţe toxice prin intermediul produselor cosmetice uzuale

Rutina zilnică a femeilor implică folosirea demachiantului, a cremei de faţă, a produselor de machiaj şi a altor produse pentru igienă, multe dintre acestea conţinând componente toxice. Afectate nu sunt numai femeile, ci şi bărbaţii, pentru că şi produsele destinate lor (cremă sau spumă de ras, after-shave, şampon) au aceleaşi ingrediente periculoase. Dar cel mai grav este că astfel de substanţe se regăsesc inclusiv în produsele destinate îngrijirii copiilor. Faptul că produsele cosmetice sunt făcute să stea mult pe raft, spre deosebire de produsele alimentare, contribuie la toxicitatea lor şi la potenţialul cancerigen ridicat.

Produsele cosmetice sunt adesea nişte „cocktailuri” de chimicale cu acţiune cancerigenă, iritanţi ai pielii, toxine de creştere (care afectează dezvoltarea fizică şi mentală la copii), perturbatori endocrini (substanţe care opresc sau blochează transmiterea de hormoni în corp şi se interpun astfel în dezvoltare), agenţi mutageni (cauzează mutaţii ale ADN-ului care duc fie la cancer fie la afecţiuni congenitale), neurotoxine (substanţe chimice care afectează sistemul nervos), toxine de reproducere (care afectează sistemul reproductiv) şi sensibilizatori (substanţe chimice care provoacă reacţii alergice în ţesuturile normale în urma expunerii repetate la acestea).

Pe lista celor mai periculoase produse conduc detaşat parabenii, conservanţi utilizaţi în aproape toate produsele pentru piele şi păr, inclusiv săpun, şampon, deodorant şi chiar loţiuni pentru bebeluşi. Parabenii sunt extrem de utili în stoparea dezvoltării bacteriilor, dar specialiştii au descoperit şi că mimează efectele estrogenului, hormonul sexual feminin, care, printre alte acţiuni ale sale, poate contribui şi la dezvoltarea tumorilor canceroase maligne.

Un efect similar, de favorizare a apariţiei tumorilor, are şi aluminiul care intră în compoziţia deodorantelor şi antiperspirantelor. Sărurile de aluminiu şi zirconiu din compoziţia deodorantelor blochează glandele sudoripare şi reduc pentru câteva ore cantitatea de transpiraţie de la nivelul pielii. Totuşi, din cauza aluminiului care se absoarbe prin piele, deodorantele şi antiperspirantele care conţin acest element pot contribui la apariţia tumorilor mamare.

Lauril sulfatul de sodiu (SLS), utilizat, datorită capacităţii sale de a produce spumă, la fabricarea săpunului, şamponului, spumei de ras, pastei de dinţi, a spumei de baie şi în aproape orice soluţie personală de curăţare, este considerat responsabil pentru iritaţiile pielii. Această substanţă este un detergent puternic, agresiv, folosit la scară largă ca degresant pentru motoare! Săpunul, pasta de ras cu lauril sulfat de sodiu pot irita pielea, pot produce urticarie, şamponul poate determina căderea părului, alte produse pot provoca ulceraţii ale gurii, pot provoca iritaţii ale ochilor, pot afecta chiar definitiv ochii, mai ales la copii. Pătrunde foarte uşor prin piele şi poate ajunge la inimă, plămâni, ficat sau creier. Uneori, pe etichete, lauril sulfatul de sodiu este ascuns sub denumirea de substanţă pseudo-naturală, prin formula “provine din nucă de cocos”. Interacţionând cu nitriţii din apa de la robinet, lauril sulfatul de sodiu poate produce nitrozamine cancerigene.

În lacurile de unghii, în fixativul şi spuma pentru păr, în unele parfumuri se găsesc ftalaţii. Aceştia afectează plămânii şi pot produce malformaţii congenitale dacă în timpul sarcinii sunt utilizate cosmeticele cu ftalaţi. Aceştia afectează celulele spermatice şi pot provoca feminizarea bărbaţilor. Sistemul hormonal al ambelor sexe este tulburat şi de moscul sintetic, o substanţă care se regăseşte în compoziţia parfumurilor, a săpunurilor sau cremelor.

O cercetare semnificativă asupra impactului ftalaţilor a fost realizată de dr. Shanna Swan, profesor de obstetrică şi ginecologie la Universitatea din Rochester, care a găsit o legătură între această substanţă chimică şi feminizarea băieţilor. Cercetarea a identificat o legătură clară între expunerea prenatală la ftalaţi şi o distanţă anogenitală (ADG) redusă la bebeluşii masculi, o descoperire ce implică faptul că aceşti bebeluşi sunt susceptibili de a suferi o coborâre incompletă a testiculelor şi o subdezvoltare a penisului. Este interesant de remarcat că aceste modificări au apărut la niveluri de expunere la ftalaţi ce au fost înregistrate la un sfert dintre femeile din Statele Unite.

Etanolaminele (derivaţi ai amoniacului)sunt substanţe care pot afecta grav sănătatea noastră şi a celor dragi. Săpunurile, şampoanele, gelurile de duş, spumantele de baie, chiar şi produsele pentru copii conţin acest amestec fatal de substanţe (dietanolamină-DEA, trietanolamină-TEA şi monoetanolamină-MEA) care în contact cu nitriţii care se găsesc în apă, produc nitrozamine precum NDEA (N-nitrozodietanolamină), o substanţă foarte cancerigenă, care afectează în special rinichii şi care este absorbită foarte uşor de piele, mai ales de pielea fragedă a copiilor. Aceste substanţe sunt iritante pentru ochi, afectează foliculul pilos şi cauzează uscarea şi căderea părului.

Încă un exemplu care pune şi mai multe semne de întrebare în legătură cu siguranţa produselor de îngrijire personală este formaldehida: o substanţă iritantă, cancerigenă, folosită în industria mobilei. La un moment dat, formaldehida a fost eliminată din producţia mobilei, însă se foloseşte la scară largă sub formă de conservant şi dezinfectant în şampoane, lac de unghii, întăritori pentru unghii şi produse pentru creşterea părului. Provoacă alergii, ameţeală, dureri de cap şi dureri cumulate. Este considerată halucinogenă de către IARC (International Agency for Research on Cancer) şi „probabil cancerigenă” de către EPA (Environmental Protection Agency). Prezenţa ei este adeseori mascată, datorită faptului că intră în componenţa altor ingrediente, precum hidantoină, ori surfactanţi, cum ar fi lauril sulfatul de sodiu. Este de asemenea bine de ştiut că produsul mai apare şi sub numele de formalină sau MDM.

Unele creme hidratante pot conţine sub numele de vaselină sau parafină, un amestec de hidrocarburi aromatice din petrol sau alte produse derivate din petrol, ale căror denumiri de pe etichete conţin prefixele „propyl” sau „methyl”. Acestea nu lasă pielea să respire, blocând astfel eliminarea toxinelor din corp. Pot provoca sensibilitate la lumină şi pot sărăci pielea de propriile uleiuri naturale, efectul fiind uscarea şi crăparea acesteia, îmbătrânirea prematură, acneea şi diverse alte afecţiuni ale pielii. O substanţă suspectă este şi cocamid MEA, care „leagă” ingredientele utilizate în multe tipuri de creme de faţă.

Padimate-O cunoscut şi ca octil-dimetil sau PABA este un ingredient comun în cremele solare. La fel ca şi DEA este un agent de formare a nitrozaminelor, favorizând formarea acestora sub influenţa ultravioletelor şi crescând astfel riscul de cancer de piele, situaţie ironică în condiţiile în care este utilizat tocmai ca ecran de protecţie.

Altă substanţă potenţial iritantă este benzil-alcoolul sau izopropilul, un solvent şi o substanţă alterantă, adică o substanţă care poate modifica structura altor substanţe chimice. Folosit la parfumarea produselor cosmetice sau a vopselelor de păr, în produse de curăţare a vopselei de păr, produse de exfoliere corporală, loţiuni de mâini, after-shave-uri şi parfumuri, acesta are ca efect îmbătrânirea prematură. Poate provoca greaţă, dureri de cap, înroşiri ale pielii şi depresii. De asemenea, usucă pielea şi provoacă crăpături ale acesteia care pot înlesni dezvoltarea bacteriilor.

Plumbul este conţinut în mai mult de jumătate din rujuri, conform unui studiu realizat de Coaliţia pentru Cosmetice Sigure din SUA. O treime din rujurile testate conţin o concentraţie de plumb care depăşeşte limita permisă de Administraţia Americană de Alimentaţie şi Medicamente (FDA). 39% din rujurile testate nu au prezentat urme de plumb. Coaliţia a confirmat faptul că produsele unor firme mai puţin scumpe, ca Revlon, nu prezintă urme de plumb în timp ce mărci scumpe ca L’Oreal, Cover Girl, şi Christian Dior au printre cele mai ridicate nivele. „Plumbul se depozitează în corp de-a lungul timpului, iar rujurile care conţin plumb, aplicate de câteva ori pe zi, în fiecare zi, pot duce la nivele periculoase de expunere. Cele mai recente studii arată că nu există un prag sigur al expunerii”, a declarat doctorul Mark Mitchell, preşedintele Coaliţiei pentru un Mediu Echitabil din Connecticut.

Plumbul este un cancerigen bine cunoscut care afectează sistemul hormonal. Este uşor absorbit prin piele şi se depozitează în oase. Mai poate provoca probleme comportamentale, de memorie şi de limbaj, dar poate conduce şi la o creştere a agresivităţii. Cei mai vulnerabili sunt copiii şi femeile însărcinate.

Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de asemenea, plumb. Universitatea Xavier din Louisiana a făcut cercetări pe această temă şi a descoperit că unele mărci de vopsea de păr conţin de 10 ori mai mult plumb decât cantitatea admisă în vopseaua pentru locuinţe! Oricine lucrează cu vopsea de locuinţe sau locuieşte într-o încăpere proaspăt vopsită ştie ce reacţii poate să declanşeze aceasta: dureri de cap, strănut şi greaţă, pentru a numi doar câteva dintre ele.

Studiile ştiinţifice cu privire la legătura dintre folosirea vopselelor de păr permanente şi semi-permanente şi cancer au arătat faptul că prin pielea capului corpul absoarbe rapid substanţele chimice conţinute în aceste produse pe durata în care vopseaua trebuie să rămână pe pielea capului. De-a lungul anilor de folosire repetată se pot absorbi destule substanţe cancerigene pentru a declanşa cancerul, la vârste înaintate.

Gudronul de cărbune, folosit ca bază pentru vopseaua de păr şi pentru şampoanele contra mătreţii, se ştie că provoacă boli fatale precum cancerul şi o serie întreagă de afecţiuni comune precum astm şi dureri de cap. Pe eticheta produselor este menţionat ca FD&C sau D&C.

Parfumurile folosite în multe produse de îngrijire personală sunt de obicei pe bază de petroleum. Ele pot cauza dureri de cap, ameţeală, alergii, probleme respiratorii, iritarea pielii şi sensibilitate chimică. Din păcate FDA (Food and Drug Administration) nu cere nici în prezent fabricanţilor de parfum să îi prevină pe consumatori asupra substanţelor chimice toxice care se găsesc în produsele lor.

Talcul, un ingredient întâlnit în produse pentru faţă şi corp, precum şi presărat în cantităţi mici pe produsele contraceptive cum ar fi prezervativele, este un cancerigen cunoscut. Studii ştiinţifice l-au identificat ca fiind una dintre cauzele cancerului ovarian când se foloseşte în zona genitală, în primul rând pentru că talcul, un compus anorganic de silicat de magneziu, poate irita celulele care acoperă ovarele (Frederick R. Jelovsek, „Pudra perineală şi tampoanele pot provoca afecţiuni”). În plus, talcul se poate fixa în plămâni, provocând probleme de respiraţie şi posibil cancer pulmonar.

Talcul este un produs mineral obţinut prin extragerea minieră a rocilor de talc, care apoi sunt procesate prin sfărâmare, uscare şi măcinare pentru eliminarea altor reziduuri de minerale. Cu toate acestea, acest proces nu separă unele fibre minuscule care sunt foarte asemănătoare cu cele de azbest. Din această cauză talcul este asociat cu azbestul ca potenţial cancerigen.

Oamenii de ştiinţă au analizat atent particulele de talc şi au găsit multe asemănări cu azbestul. Atât de multe încât în 1973 FDA (Food and Drug Administration) a elaborat o reglementare care să limiteze cantitatea de fibre asemănătoare cu azbestul din talcul cosmetic. Cu toate acestea nu s-a emis nici o hotărâre, în prezent talcul cosmetic nefiind reglementat în nici un fel.

Copiii sunt expuşi la reacţii toxice sau iritativ-alergice datorate produselor de îngrijire corporală

Pielea copilului, în special a nou-născutului şi sugarului, este mai subţire şi mai fragilă decât cea a adultului. Stratul superficial al epidermei, cel mai important în rolul de barieră protectoare, este mult mai fin la copil decât la adult. Aşa se explică de ce la cea mai mică agresiune apar urme pe pielea copilului. Şi tot fragilitatea pielii este motivul pentru care substanţele din compoziţia produselor de îngrijire pătrund mai uşor prin epiderma copiilor.

Cele mai periculoase substanţe chimice din produsele de îngrijire pentru copii (pe lângă cele enumerate până acum, dintre care unele se regăsesc şi în produsele pentru copii) sunt următoarele: acidul salicilic (este toxic dacă e folosit în cantităţi mari sau la persoane cu sensibilitate la salicilaţi, cărora le face rău chiar şi folosit în cantităţi mici), ureea (folosită în cantităţi mari sau în mod repetat este iritantă pentru piele şi ochi), coloranţii, conservanţii în cantitate mare, acidul boric (conţinut în pudrele de talc, folosit pentru calităţile sale antiseptice, devine toxic dacă este ingerat ori inhalat), camforul (în cantităţi mari poate provoca stări de confuzie, iritabilitate, hiperactivitate neuromusculară; United States Food and Drug Administration a stabilit la 11% cantitatea de camfor permisă în produse de consum), fenolul, violetul de genţiană (în cantităţi mari sau folosit în mod repetat).

În funcţie de durata utilizării şi suprafaţa de piele pe care se aplică, aceste substanţe pot provoca reacţii toxice sau reacţii iritativ-alergice. Reacţiile alergice apar la 24 – 48 de ore de la aplicarea produsului pe piele. În apariţia acestora este implicat sistemul imunitar al copilului.

Organismul acestuia produce anticorpi la prima aplicare a produsului alergic, iar la readministrare apar reacţii din ce în ce mai rapide. Iritaţiile apar sub forma unor mici arsuri, ca reacţii locale imediate. Reacţiile toxice (intoxicaţiile) sunt provocate de substanţele toxice absorbite în organism.

Care sunt alternativele

Ignoranţa noastră a permis fabricanţilor de produse cosmetice şi de îngrijire personală să folosească orice substanţe fără a fi traşi la răspundere. Este necesar să fim conştienţi şi să-i facem şi pe alţii conştienţi cu privire la aceste aspecte până când societatea va cere socoteală celor care folosesc aceste substanţe şi va propune soluţii de rezolvare a problemei.

Una dintre alternativele pe care le avem pentru moment este citirea atentă a ceea ce scrie pe eticheta produsului.

Multe companii de cosmetice au început să lanseze aşa-numitele produse „naturale”, dar pentru că nu există standarde asupra a ceea ce înseamnă „natural”, multe dintre acestea conţin şi substanţe chimice. Tot ce putem face este să ne pregătim o listă cu ingredientele periculoase şi să verificăm cu atenţie produsele înainte de a le cumpăra. Putem folosi pentru aceasta şi bazele de date care există pe Internet şi care conţin topuri cu privire la nocivitatea şi siguranţa produselor (de exemplu Skin Deep este un serviciu creat de către Grupul de Activităţi Ecologice, atât pentru consumatori cât şi pentru fabricanţi, încurajând ambele părţi să treacă la folosirea unor produse mai sănătoase).

Alternativa cea mai sigură este să avem încredere în propriul corp, care e în stare şi singur să facă minuni (dacă nu-l împiedicăm), mai eficient, fără să aibă nevoie de prea mult ajutor, aşa cum nu are nevoie de ajutor nici pentru a merge, a respira ori a surâde.

Putem folosi produse naturale pe care avem posibilitatea de a le recunoaşte, putem căuta reţete şi ne putem prepara singuri propriile şampoane, creme, loţiuni, etc. După cum se ştie, supraeforturile sunt întotdeauna răsplătite.

Pentru a veni în ajutorul cititorilor noştri, am pregătit şi o colecţie de reţete pentru cosmetice naturale pe care le poate prepara oricine, cu uşurinţă, acasă , ce va fi publicata  în curând .

sursa: yoga esoteric

Published in: on 16/07/2010 at 9:45 AM  Lasă un comentariu  

Apa din SUA, contaminată de corporaţii şi armată

Apa pură, această resursă indispensabilă vieţii este tot mai greu de găsit. Poluarea provocată de marile corporaţii industriale şi agricole, producţia crescândă de armament reprezintă o ameninţare tot mai mare la adresa mediului, a sănătăţii şi chiar a vieţii oamenilor. Jurnaliştii independenţi de la Newswire şi Alternet dezvăluie situaţia îngrijorătoare din SUA, pe care mass-media corporatistă s-a străduit să o muşamalizeze.

Legea apelor curate (Clear Water Act) a intrat în vigoare în SUA în 1972 şi îşi propunea ca până în anul 1983 să cureţe apele de pe teritoriul american, astfel încât acestea să fie bune pentru înot şi pescuit, şi până în 1985 să elimine deversarea de agenţi poluanţi în cursurile de apă.

Astăzi, în mai mult de 40% din râurile şi lacurile Americii nu se mai poate înota sau pescui. Un raport realizat de Grupul de cercetare pentru interesul public (Public Interest Research Group) în martie 2006 arată că în perioada iulie 2003 – decembrie 2004 peste 62% din companiile americane au deversat agenţi poluanţi în apă, peste limitele stabilite de Legea apelor curate.

În acest timp, administraţia Bush face eforturi constante de a pune piedici în calea Legii apelor curate. În 2003, declarat chiar de Bush „Anul Apelor Curate”, administraţia americană a scăzut măsurile de protecţie a cursurilor mici de apă, a micilor lacuri şi a mlaştinilor şi a redus bugetul Agenţiei de protecţie a mediului (EPA).

Atrazina, unul din cei mai toxici poluanţi din agricultură

Nu doar marile corporaţii industriale, ci şi agricultura contribuie la poluarea apelor. Situaţia cea mai îngrijorătoare este în Midwest, cea mai mare zonă agricolă din SUA, unde există vaste culturi de porumb. Atrazina, o substanţă interzisă în mai multe ţări europene, este un ierbicid folosit pe scară largă în America pentru culturile de porumb. Nivelul maxim admis de atrazină în apa de băut este de 3 părţi la un miliard, dar în apele curgătoare din Midwest s-au descoperit nivele de 224 de părţi la un miliard, în timp ce în rezervoarele de apă pentru irigaţii din această regiune, atrazina atinge şi nivele de 2300 de părţi la un miliard.

Producţia de arme otrăveşte mediul cu substanţe cancerigene

Producţia de arme se află pe locul trei printre cei mai mari poluanţi, generând anual deversări cât cele mai mari cinci companii chimice internaţionale la un loc. Creşterea dramatică a nivelului de tricloretilenă din apele publice este unul dintre efectele numeroaselor încălcări ale legilor din domeniul sănătăţii publice şi a legilor de mediu de către companiile producătoare de armament şi de către Departamentul American al Apărării.

În SUA, cel mai des întâlnit poluant industrial din apa de băut este tricloretilena, un cunoscut cancerigen.

Este utilizată ca solvent, mai ales în domeniul militar. Încă din timpul războiului cu Coreea, firmele care aveau contracte cu Armata, cum ar fi Hughes Missiles Systems, utilizează tricloretilena pentru a curăţa avioanele, liniile de alimentare şi compartimentele pentru rachete de luptă şi bombe.

În 2001, Agenţia de protecţie a mediului (EPA) a iniţiat un proiect prin care cerea Administraţiei americane să reducă limitele acceptate de tricloretilenă de la 5 părţi la un miliard la o parte la un miliard. Pentagonul, Departamentul Apărării, Departamentul pentru energie şi NASA s-au opus vehement. S-a cerut atunci realizarea unui raport din partea Academiei Naţionale de Ştiinţe care a confirmat măsurătorile şi concluziile EPA. Analiza Academiei Naţionale de Ştiinţe arăta în plus că tricloretilena afectează în mod serios sănătatea, producând cancer de rinichi, boli autoimune şi perturbând funcţiile neurologice şi dezvoltarea. Cu toate acestea, administraţia americană a ignorat aceste cercetări şi nu a luat nicio măsură. La rândul ei, mass-media corporatistă a trecut sub tăcere aceste informaţii, în loc să tragă un serios semnal de alarmă prin publicarea lor la scară largă.

sursa: yoga esoteric

Published in: on 16/07/2010 at 9:41 AM  Lasă un comentariu  

Cum obţin companiile profit din poluare

În 1992, compania Wisconsin Power and Light a vândut „drepturi la poluare” către compania Tennessee Valley Authority (TVA) în valoare de aproape 3 milioane de dolari. Cumpărarea acestor drepturi a permis TVA să deverseze în aer 10.000 de tone de dioxid de sulf, o substanţă care declanşează producerea de ploi acide.

Aceasta a fost doar prima dintr-un lung şir de astfel de tranzacţii. Oricât de absurd ar părea, ea este legală, fiind prevăzută de „Legea aerului curat” din SUA, care reglementează comercializarea „drepturilor la poluare”. Această lege stabileşte un maxim admis al cantităţii de poluanţi pe care agenţii îi pot deversa în mediu. Tot ea prevede şi că, dacă unul dintre agenţi nu produce „suficiente” emisii poluante, îşi poate vinde cota rămasă unui alt agent, care depăşeşte limitele stabilite.

Rezultă deci că această aşa-zisă lege de protecţie a mediului întreţine mai degrabă un anumit nivel al poluării, decât să contribuie la reducerea acestui fenomen îngrijorător. Din nefericire, sistemul s-a răspândit cu rapiditate şi a fost aplicat şi de Canada, pentru emisiile din aer şi din apă. Naţiunile Unite au ajuns chiar să vorbească de o „bursă globală” a drepturilor la poluare.

Cu toate acestea, mass-media a prezentat această lege ca fiind un pas important în controlul poluării. Jurnalistul de investigaţii Holley Knaus scrie: „În timp ce acest subiect a fost mascat de cea mai mare parte a presei corporatiste, atunci când el a fost totuşi abordat, niciun ziarist nu a criticat drepturile la poluare. Nu a existat nici măcar un editorial care să aducă argumente împotriva acestui sistem. Drepturile la poluare sunt un avantaj doar pentru cei care le cumpără, pentru că le permit acestora să polueze tot mai mult. Publicul este prea puţin informat despre cât de mult dăunează aceasta mediului şi sănătăţii umane.”

sursa: yoga esoteric

Published in: on 16/07/2010 at 9:40 AM  Lasă un comentariu