Clonarea animalelor şi a alimentelor

În mai puţin de doi ani vom putea cumpăra din orice magazin alimente clonate

În 1952 a fost creat un mormoloc special care este considerat primul animal clonat vreodată. După această descoperire, oamenii de ştiinţă au petrecut mulţi ani şi au cheltuit multe milioane de dolari pe încercări nereuşite de clonare. În 1997, însă, au reuşit să cloneze cu succes primul mamifer: oaia numită Dolly. Oamenii de ştiinţă au continuat apoi să cloneze capre, vaci, cai, porci, iepuri, şoareci etc. O adevărată afacere a fost clonarea animalelor de companie iubite.

În prezent se intenţionează introducerea pe ascuns în alimentaţia oamenilor a cărnii provenite de la animale clonate

Organizaţia Consumatorului din SUA a afirmat că, în mai puţin de doi ani, alimentele şi animalele clonate ar putea fi răspândite în secret în rafturile supermarketurilor şi în ferme. Ca urmare, oamenii ar putea, fără să bănuiască aceasta, să consume constant carne şi lapte provenind de la animale clonate. Dată fiind situaţia actuală, în câţiva ani alimentarea cu produse clonate ar putea deveni ceva „normal”.

Consiliul de administraţie al agenţiei alimentare din Statele Unite (Food Standards Agency, FSA) a declarat că ar fi imposibil să se instituie un program de urmărire şi etichetare a produselor alimentare şi a animalelor clonate. Comerţul internaţional cu embrioni şi material seminal al clonelor animale s-a răspândit în aşa măsură încât este imposibil să fie oprit sau reglementat. Preşedintele FSA, Jeff Rooker, a spus: „Nu poţi delimita sau controla ceea ce nu poţi număra sau verifica. Este imposibil! Cum putem preveni înşelarea publicului? Nu putem face nimic în acest sens.”

Consiliul FSA din Aberdeen, format din reprezentanţi ai industriei alimentare, ştiinţifice şi reprezentanţi ai consumatorilor, a respins ideea creării unui sistem de identificare şi supraveghere a animalelor de fermă clonate şi a descendenţilor acestora. Şi ei sunt de părere că nu mai poate fi controlat comerţul cu produse clonate pentru că ar fi mult prea mare costul pentru instituirea acum a unui sistem de identificare a produselor clonate. Membrii acestui consiliu au anulat astfel dreptul oamenilor de a fi informaţi despre mâncarea pe care o consumă.

Potrivit declaraţiilor făcute de preşedintele Uniunii Naţionale a Fermierilor din Scoţia, Jim McLaren, produsele alimentare de origine clonă sunt deja de vânzare în Marea Britanie. Acesta a mai declarat: „Această situaţie este prezentă peste tot în lume şi este prezentă şi în această ţară—produsele clonate sunt importate, sunt peste tot.” El a mai adăugat că ar trebui să fie schimbată legea astfel încât vânzarea de clone să fie legală, susţinând că „nu există nicio problemă de siguranţă alimentară.”

Dorim sau nu să consumăm alimente clonate?

Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a anunţat necesitatea unor cercetări mai ample în domeniul clonării alimentelor. Până în prezent nu au fost studiate riscurile alimentaţiei cu produse clonate, iar anumite malformaţii, fenomene de gigantism şi erori care apar în decursul clonării trezesc automat îngrijorarea în legătură cu utilizarea acestei tehnologii în industria alimentară.

Publicaţia Daily Mail a dezvăluit că în Marea Britanie şi Europa se comercializează deja carne provenind de la animale clonate, deşi această acţiune este ilegală în conformitate cu legislaţia UE. În septembrie 2008, într-o rezoluţie adoptată, Parlamentul European interzice total clonarea. În 2009, în scopul de a avea o perspectivă mai largă a problemei, Consiliul a cerut Comisiei să prezinte un raport. La începutul acestui an, Comisarul Dalli a promis că raportul ar putea fi finalizat până la sfârşitul anului 2010.

Peter Stevenson, directorul Consiliului organizaţiei pentru animale (Compassion in World Farming) a respins vehement declaraţia FSA cum că este imposibil ca produsele şi animalele clonate să fie identificate: „Da, clonarea este în jurul nostru, dar cu toate acestea suntem încă la nivelul la care putem, ca societate, să spunem că nu dorim să consumăm carne clonată! Afirmaţiile FSA sunt complet scandaloase. Este fals să afirmăm că alimentele şi animalele clonate nu pot fi identificate. FSA trădează însăşi principiul pentru care a fost fondată, acela de a reprezenta interesul consumatorilor.”

În SUA sunt folosite în alimentaţie clone ale vitelor moarte

Bovinele destinate lanţului alimentar din SUA sunt clone ale unor animale moarte. Tehnicienii iau probe de la vaci sacrificate pentru a evalua calitatea cărnii, iar celulele celor mai bune sunt folosite pentru a creşte clone. Cercetătorii de peste Atlantic au sfătuit Marea Britanie să pună deoparte rezerve de la cele mai bune animale şi să adopte practica „învierii”, altfel va ajunge cea din urmă în producţia de alimente.

Prezentarea acestui sfat a apărut după ce s-a aflat că a fost trimisă în Marea Britanie carnea unor vite clonate precum şi câteva zeci de vite vii, clone ale unor „supervite” din Statele Unite. Oamenii de ştiinţă americani au declarat oficial că laptele şi carnea vitelor clonate sunt la fel de bune ca şi ale vitelor normale. Ei continuă experimentele în scopul „îmbunătăţirii” calităţii cărnii de vită şi a laptelui. Aceste „îmbunătăţiri” se referă la creşterea rezistenţei în timp a cărnii animalului sacrificat.

Tehnica „învierii” este realizată în principal de compania liderul numărul unu în clonarea animalelor JR Simplot, din Statele Unite. Brady Hicks de la firma Idaho-based a declarat: „Dacă identificăm cadavre care au anumite calităţi pe care noi le dorim, atunci realizăm clone pentru a învia acel animal.”

În America de Nord şi de Sud carnea clonată a intrat deja pe piaţă. Mark Walton, preşedintele companiei de clonare a animalelor ViaGen, SUA, a declarat că utilizarea clonării în alimentaţie va deveni în cele din urmă o regulă în întreaga lume. Produse în cuve uriaşe, din celule musculare, cotletele din porc fals, muşchii de vită şi cârnaţii contrafăcuţi ar fi o „îmbunătăţire pentru mediul înconjurător”, spun cei care produc astfel de alimente.

Clonarea animalelor este extrem de costisitoare şi ineficientă

Clonarea reproductivă este o tehnologie folosită în crearea unui animal cu acelaşi ADN nuclear cu al animalului care se doreşte a fi clonat. Printr-un proces numit „transfer nuclear de celule somatice” (SCNT), oamenii de ştiinţă transferă nucleul unei celule adulte a donatorului, la un ovul al cărui nucleu, astfel spus materialul genetic propriu, a fost eliminat. Ovulul este apoi tratat chimic sau electric pentru a fi stimulată diviziunea celulară. Odată ce embrionul astfel clonat ajunge la un stadiu corespunzător, este transferat în uterul unei femele pentru a se dezvolta până la naştere.

O altă metodă, inventată de oamenii de ştiinţă olandezi, implică extragerea într-o „supă” de proteine a unor celule extrase din muşchi de porc sau de vită, care apoi este incubată o perioadă de timp. Celulele se multiplică şi creează un ţesut lipicios, cu consistenţa unui ou crud. Ţesutul este apoi multiplicat prin electrizare, transformându-se într-un embrion.

Peste 90% din încercările de clonare eşuează în producerea de urmaşi viabili. Sunt necesare peste 100 de proceduri de transfer nuclear pentru a produce o clonă viabilă. În plus faţă de rata de succes foarte scăzută, animalele clonate tind să aibă sistemul imunitar compromis, precum şi riscuri înalte de infecţii şi alte afecţiuni.

Studii japoneze arată că animalele clonate trăiesc într-o stare de sănătate precară şi mor devreme. Aproximativ o treime din viţeii clonaţi născuţi vii, mor de tineri şi mulţi alţii suferă de gigantism. Există numeroase cazuri de avorturi spontane, de organe deformate care necesită realizarea de cezariană, deces precoce etc. în cazul clonării animalelor.

La animale mari cum ar fi vaci şi oi, oamenii de ştiinţă au descoperit că aproximativ jumătate din fetuşii dezvoltaţi din embrioni clonaţi au anomalii periculoase şi afecţiuni la plămâni, inimă şi alte organe; altele au un sistem imunitar slab şi rate ridicate ale creşterii tumorale.

Atunci când un embrion este creat pe cale naturală, prin uniunea unui spermatozoid cu un ovul, acesta primeşte gene de la ambii părinţi. Faptul că animalul clonă primeşte materialul genetic de la o singură celulă-donator este probabil unul din factorii principali ai acestor anomalii.

Producerea de clone este un pas nesănătos şi periculos pentru noi oamenii. Această tehnologie a clonării animalelor şi alimentelor nu ştim cât este de dăunătoare, dar ştim cu siguranţă că nu este hrănitoare şi nici sănătoasă. Baza biologică a securităţii alimentare mondiale este diversitatea genetică amplă. Pentru a păstra capacitatea de rezistenţă a ecosistemelor şi a sistemelor noastre alimentare este necesară o gamă largă de plante şi animale.

Deşi sunt extrem de periculoase pentru sănătatea umană, alimentele modificate genetic sunt comercializate în întreaga lume

Sfârşitul secolului XX a fost marcat de descoperirea modalităţii de decodificare a complexului cod genetic existent in toate structurile vii. În 1992 cercetătorii au scos pe piaţă primul tip de tomată modificată genetic. US Food And Drug Administration (FDA, autoritatea americană în domeniu) a decis că tomata nu prezenta nici un pericol asupra sănătăţii şi nu era necesară nici o etichetă care să arate că a fost modificată genetic.


În următoarele câteva luni cercetătorii au scos duzine de fructe, legume, cereale şi lapte modificate genetic. În 1997, 4 milioane de hectare erau dedicate cultivării de recolte OMG (organisme modificate genetic), iar în prezent 70% din mâncarea comercializată în SUA include ingrediente modificate genetic.
Atuurile pe care producătorii le atribuie noii tehnologii sunt impresionante: productivitate mai mare, rezistenţă mărită la anumite insecte şi boli, aspectul exterior mai estetic al fructelor, rezistenţa sporită la stocare, intemperii ale vremii şi pesticide, timpi de creştere reduşi şi posibilitatea de cultivare a respectivelor plante în afara mediului lor tradiţional. Mâncarea modificată genetic poate conţine adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutriţiei şi vaccinuri pentru a proteja împotriva bolilor. Şi, desigur, marele argument este acela că aceste produse sunt soluţia miracol impotriva foametei. Toate acestea sunt de natură să închidă gura celor prost informaţi şi cu un nivel cultural care lasă de dorit, deorece nimic din ceea ce natura a realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate imbunătăţi într-un timp atât de scurt. 

Monsato, masiva corporaţie americană producătoare de OMG, este unul dintre cei mai controversaţi producători de OMG deoarece cercetările şi dezvoltarea tuturor produselor sale sunt protejate de patent şi legile copyrightului. Corporaţia este acuzată de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetărilor realizate pe produsele lor.  Există nenumărate efecte negative pe care produsele le-au avut asupra animalelor in urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost muşamalizate cu măiestrie. Monsato a investit sume enorme în cercetare şi dezvoltare, iar pentru a-şi acoperi aceste cheltuieli are nevoie să-şi vândă în cantităţi uriaşe produsele, fără ca cei care le consuma să işi pună intrebări legate de rapoartele care au apărut în urma experimentelor de laborator pe animale hrănite cu aceste produse.

Modalitatea Monsanto de a realiza  modificările genetice conduce întotdeauna la mutaţii impredictibile ce duc la aparitia unor noi proteine inexistente în planta nemodificată genetic! Unele dintre aceste proteine sunt toxice sau pot produce alergii mortale! Monsanto ştie de prezenta acestor proteine si nu-i interesează! Iata mai jos un citat dintr-o declaraţie a purtătorului de cuvant Monsanto, Phil Angel:
”Monsato nu are datoria să garanteze siguranţa produselor sale. Interesul nostru este să vindem cat mai mult. Este de datoria FDA să asigure aceasta.”
Unul dintre nenumăratele studii cu rezultate negative făcute pe mâncarea modificată genetic a fost realizat de cercetătorul de origine maghiară Dr. Arpad Pusztai care a hrănit şoarecii de laborator cu cartofi modificaţi genetic. Rezultatele cercetărilor sale au arătat că şoarecii de laborator astfel hrăniţi aveau creier, ficat şi testicule mai mici, precum şi sistem imunitar deficient. S-a mai observat şi prezenţa unui număr ridicat de celule precanceroase în mai multe ţesuturi ale organismului. La două zile după publicarea rezultatelor cercetărilor sale, Dr. Puszai a fost dat afară din postul pe care îl ocupa la Aberdeen University. Echipa sa de cercetători a fost dizolvată şi au început procese care aveau ca menire stoparea dezvăluirii a mai multe descoperiri. 

Jeffrey Smith, renumit susţinător al campaniei împotriva mâncării modificate genetic, susţinea în cartea sa ”Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating”, apărută în 2003, că cercetătorii din FDA care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la mâncarea modificată genetic „au primit instrucţiuni precise de a păstra pe viitor tăcerea referitor la acest subiect sau au fost eliberaţi din funcţie”.

Soia modificată genetic 

Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns în SUA în 1800 şi a fost încă de atunci folosită ca materie primă în industria alimentară datorită versatilităţii sale. Aproximativ 75% din mâncarea produsă industrial conţine soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, pâinea şi cerealele.

În 1996, marele producător american de OMG, Monsato, a introdus pe piaţă soia modificată genetic “RoundUp Ready”. RoundUp este un foarte puternic erbicid produs de aceeaşi corporaţie. Când noua soia modificată genetic a ajuns în Europa au apărut multe îngrijorări legate de efectele erbicidului asupra sănătăţii umane, unele cercetări arătând că acesta are efecte dezatruoase asupra fertilităţii şi potenţează apariţia ţesuturilor canceroase.
În magazinele din SUA şi nu numai, soia modificată genetic este amestecată cu planta naturală, FDA acceptând pretenţiile producătorului cum că nu există nici o diferenţă între cele două şi deci nu există necesitatea unei etichetări diferite. În consecinţă, acele magazine şi clienţii lor nu au posibilitatea să aleagă ce varietate de soia cumpără.
RoundUp omoară totul cu excepţia plantei de soia modificată genetic, în acest fel fermierii pot cultiva doar un singur tip de recoltă, disponibilă doar dintr-o singură sursa care este tot Monsato. Rezultatul este un aliment toxic cu multiple efecte negative asupra sănătăţii.
sursa:yoga esoteric
Published in: on 19/12/2010 at 7:45 PM  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://adevaruridinculise.wordpress.com/2010/12/19/clonarea-animalelor-si-a-alimentelor/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: