Promovarea non-valorii de către mass-media

Unde conduce viziunea răsturnată asupra artei: decese violente şi stranii ale unor actori, mesaje subliminale diabolice în muzică, cântăreţi omorâţi de abuzuri de alcool şi stupefiante

de Hari Barbilian

În jocul magic al existenţei, oamenii – fascinante universuri – îşi aleg rând pe rând rolurile. O lege înaltă a hărăzit fiecăruia în taină puterea de a fi martorul propriei vieţi, al propriului rol jucat pe marea scenă a creaţiei. Cu timpul însă, făptura umană a uitat de această putere nebănuită. A trecut pe nesimţite de la sacru la profan, de la subiectele centrate pe relaţia om-divinitate, la cele în care oamenii sunt absorbiţi de vârtejul orb al pasiunilor şi al greşelilor pământeşti.

În artă, actorul este pe deplin răspunzător de emoţiile pe care le generează în timpul spectacolelor. Acesta trebuie să înţeleagă că a trăi şi a evoca stările negative ale angoasei şi deziluziei înseamnă a genera rezonanţe stranii, otrăvind psihicul său şi al celorlalţi. La fel, a chema şi a dărui bucurie, dragoste, încredere înseamnă a aduce în fiinţa sa şi a spectatorilor sentimente frumoase şi înălţătoare, care nu pot decât să folosească tuturor.

Arta, o imagine fidelă a confuziei şi angoasei în care trăieşte omul modern

Arta cuprinde un cumul de sugestii care impresionează puternic fiinţa umană, sensibilizând-o. Unele mesaje artistice pătrund adânc în subconştient, influenţând atât structura emoţională a omului, cât şi comportamentul său. În mod firesc, arta ar trebui să trezească omului emoţii purificatoare care generează starea de catharsis menită să trezească sufletul, să deschidă porţile inimii fiinţei care receptează opera artistică. Din păcate, creatorul zilelor noastre încântă rar spectatorul cu astfel de trăiri sublime, experienţe emoţionale intense, deoarece el a intrat în ceea ce artiştii şi esteticienii numesc – cu un hilar dramatism – „criza artei”.

Deoarece în operele de artă moderne sunt reflectate problemele şi dramele fiinţei umane, creatorul ajunge să limiteze totul la formă, în detrimentul conţinutului şi mesajului. Această formă care acoperă aproape întreaga gamă de aspiraţii şi împliniri estetice, este cizelată la maxim, perfecţionată, şlefuită şi ridicată la rang de realizare artistică. Se munceşte zilnic ore în şir pentru a dobândi o tehnică „perfectă”, fiind înlăturată totuşi latura emoţională, profundă şi benefică a aşa-zisei opere de artă.

În viziunea artei contemporane, 99% din viaţa unui artist „care se respectă” este consacrată trupului, el ajungând să stăpânească foarte bine meşteşugul actoricesc, dar aceasta o face cu preţul uitării naturii esenţiale şi complete a omului, fiind rar întâlniţi aceia care lucrează şi pentru întreţinerea vie a spiritului. Ca urmare, arta a ajuns astăzi o imagine fidelă a confuziei şi angoasei în care trăieşte omul modern. Acesta ţipă în gura mare, formulează mii de întrebări, cărora nici măcar nu doreşte să le afle răspunsul. Subiectele şi temele artistice pe care ni le prezintă diferitele manifestări ale artei contemporane descriu adesea un om plin de neînţelegere, ce pare condamnat la o condiţie inferioară, din care nu mai poate ieşi.

Preaslăvirea non-valorii: estetica urâtului

De ce în artă se promovează o estetică a urâtului? De ce un aşa-zis artist ca Picasso a devenit conducătorul unei şcoli care s-a dedicat distrugerii tradiţiei artei clasice europene, dizolvând imaginea în forme lipsite de sens?
Uneori acest demers a atras degradarea artei în general, comercializând-o prin abila manipulare a celor care doreau să ridice în slăvi non-valoarea pentru anumite profituri sau interese triviale, iar alteori, pur şi simplu a fost vorba despre confuzie şi incompetenţă artistică, principale obstacole în perceperea unei opere de artă!
Există un banc care îl are în prim-plan pe aşa-zisul maestru al artei abstracte:
Picasso dă peste un hoţ în castelul pe care şi-l cumpărase. Se luptă cu el, dar hoţul scăpă. Merge la Secţia de Poliţie pentru declaraţie şi cei de acolo îi cer pentru că este pictor, să facă portretul robot al pungaşului. Pe baza acestuia Poliţia a arestat-o însă pe Maica Stareţă, Ministrul de finanţe, o maşină de spălat şi turnul Eiffel.

Majoritatea creatorilor de artă îşi exacerbează personalitatea, dispreţuiesc valorile unei iniţieri spirituale şi nu mai sunt conştienţi că trebuie să se deschidă către inspiraţia a cărei sursă nu se găseşte în ego, ci dincolo de el, în transpersonal, în domeniul infinit al armoniei cosmice, această raportare realizând chiar accesul direct la arhetipuri.

În lumea antică artistul era un adevărat magician, capabil să mijlocească accesul semenilor săi la marile taine ale universului, fiind un adevărat releu prin care se revărsau binefacerile zeilor. Spre exemplu, din vechea Indie s-au păstrat până în zilele noastre conotaţiile sacre ale dansului, care nu se reduc, ca finalitate, la o gestică întâmplătoare a trupului, fiecare mişcare având propria semnificaţie, încărcătura ei trimiţând la o anumită emoţie bine determinată.

Conform unei prejudecăţi adânc înrădăcinate, creatorul modern selectează mai ales aspectele negative ale vieţii cotidiene, fiind convins că doar acestea pot reţine cu adevărat atenţia publicului. Ce consecinţe dramatice implică o asemenea viziune răsturnată devine evident mai cu seamă în cazul actorului. Prin specificul artei sale, acesta se identifică de-a lungul carierei cu angoasele şi destinul personajelor pe care le interpretează.

Cazuri dramatice ale unor actori care şi-au atras o moarte violentă şi stranie

În acest sens este semnificativ cazul lui Klaus Kinski, care, jucând frecvent rolul de persoană dezechilibrată psihic, a început să se manifeste în anumite împrejurări fără control, dezlănţuindu-se cu o violenţă ce frizează nebunia (sintagma „fiinţa este vicleană” devenind motto-ul existenţei lui). Tragice sunt şi cazurile actriţelor Natalie Wood, Sharon Tate şi a actorului James Dean, care, jucând frecvent roluri cu caracter pesimist, şi-au atras o moarte violentă şi stranie.

Regizorul italian de film Pier Paolo Pasolini şi-a găsit moartea într-un mod tragic fiind pur şi simplu violat pe o plajă în urma unui atac agresiv. Iată descrierea făcută de un criminolog care, totuşi, nu-l văzuse niciodată: „Îl cunoaştem pe P. din operele sale literare şi din cele cinematografice: analiza psihopatologică a producţiei sale ar putea să ne conducă la afirmaţia unei înclinări coprolalice (tendinţă patologică de a folosi cuvinte obscene, scabroase). Este un anormal sexual, un invertit în sensul absolut al termenului. P. este atât de profund anormal încât îşi acceptă anormalitatea conştient, arătându-se incapabil s-o judece ca atare”.

Jane Harlow, Anna Nicole Smith, Grace Kelly, Lana Clarkson şi Marilyn Monroe, sunt doar câteva actriţe al căror sfârşit tragic a şocat lumea lăsând semne de întrebare.

Actriţa din California Lana Clarkson a fost împuşcată mortal pe data de 3 februarie 2003, la vârsta de 40 de ani în casa producătorului său, Phil Spector. Acesta a fost acuzat de moartea actriţei. Clarkson a devenit foarte cunoscută în urma rolurilor jucate în „Scarface”, „Barbarian Queen” şi câteva seriale de televiziune foarte populare în anii ’80.

Marilyn Monroe (foto) moare pe data de 5 august 1962, la vârsta de 36 de ani. Circumstanţele morţii sale au fost foarte discutate de-a lungul timpului. Este adevărat, Marilyn este una din puţinele persoane care au ajuns pe prima pagină a ziarelor numai pentru că a cântat “La mulţi ani”. Sărbătoritul din melodia “Happy Birthday, Mr. President” era chiar J. F. Kennedy, iar interpretarea cântecului a marcat ultima apariţie publică importantă a actriţei.

Autorităţile nu au confirmat nicio teorie misterioasă legată de moartea vedetei. Mai mult, se spune că asasinarea vedetei ar fi fost înregistrată, iar bărbatul care supraveghea înregistrările a murit în circumstanţe neelucidate…

Este cunoscut de asemenea impactul pe care l-a avut de-a lungul timpului asupra a numeroşi interpreţi, „Machbet”, supranumită „Piesa Blestemată”, deoarece cei care au pus în scenă această dramă au avut, în timpul repetiţiilor şi al stagiunii, accidente aparent absurde, boli năprasnice, decese sau chiar tentative de suicid. În această piesă, invocarea duhurilor malefice de către cele trei vrăjitoare nu rămâne doar în planul imaginar, extrapolându-se şi în realitatea concretă, generând stări, situaţii şi fenomene similare celor obţinute în urma unor ritualuri reale de magie neagră (prin declanşarea binecunoscutului fenomen de rezonanţă).

Conducătorii din umbră doresc impregnarea psihicului uman cu emoţii negative

În arta cinematografică, violenţa reprezintă 90% din acţiune; în filmele considerate a fi „în vogă” omul este lipsit de speranţă, este supus spaimelor şi situaţiilor fără ieşire. Filmele de groază au o pondere atât de mare încât s-au creat cluburi ale cineaştilor horror; se vorbeşte despre vampirologie ca despre o ramură firească a criticii cinematografice, actori dintre cei mai buni optând din plictiseală sau din arivism pentru rolurile penibile şi abjecte din aceste filme „ieftine”. De asemenea, este limpede pentru oricine că amploarea pe care au luat-o pornografia şi homosexualitatea în artă vizează în mod direct orientarea către plăcerile lumeşti pervertite şi viciate, îndepărtarea omului contemporan de tot ceea ce înseamnă valoare născută din frumuseţe, adevăr şi spiritualitate.

Să fie aceste fenomene o pură întâmplare? Să fie oare artiştii atât de insensibili la estetica sublimului şi la dezvăluirea armoniei din oameni? Este clar că acest fenomen este generat de aceleaşi fiinţe diabolice, care manipulează totul din umbră, urmărind, în conformitate cu Protocoalele secrete ale maeştrilor francmasoni, impregnarea treptată a psihicului uman cu emoţii negative.
Spre exemplu, o femeie însărcinată care urmăreşte emisiuni sau filme de o anumită factură agresivă, prin natura stărilor pe care le trăieşte influenţează dezvoltarea firească a copilului ce urmează să se nască, acesta devenind hipersensibil sau chiar violent încă de la vârstă fragedă.

În ceea ce priveşte propagarea cu premeditare a filmelor şi emisiunilor cu caracter nociv, putem aminti un caz foarte recent referitor la atacul criminal din data de 11 septembrie 2001, din New York, în urma căruia au fost distruse clădirile World Trade Center şi au murit mii de oameni. Imediat după aceasta, autorităţile americane au dispus interzicerea producerii filmelor a căror acţiune implică atacuri teroriste asemănătoare celui amintit.

De ce nu se acţionează în acelaşi mod şi cu producţiile care sunt acceptate ca fiind distructive pentru psihicul uman (filme violente, horror, perverse), multiple fiind consecinţele nefaste ale acestor imagini (fiind cunoscute cazurile copiilor care au ucis alte fiinţe imitând „eroii” filmelor lor preferate)? Se poate remarca din nou că în spatele declinului artei se află o intenţie ascunsă, exemplu fiind şi finanţarea de către marile concernuri (conduse de către francmasoni) a creaţiilor şi operelor care promovează non-arta şi non-valoarea.

Mass-media şi propagarea non-artei şi non-valorii

Instrumentul cel mai puternic pentru propagarea non-artei şi a non-valorii este mass-media. Aceasta îi captează omului modern cea mai mare parte din viaţa de zi cu zi, influenţându-i 80% din ideile, concepţiile sau modalităţile de comportament prin intermediul sugestiilor repetate. În faţa micului ecran fiinţa umană îşi formează psihologia de consumator, devenind foarte receptivă. Libertatea telespectatorului de a alege este limitată, propunându-se numai emisiuni create cu scopuri prestabilite, fiecare dintre ele având un mesaj ales de producători. Prin intermediul mass-mediei subconştientul oamenilor este impregnat cu sugestii negative, iar omul devine treptat, dintr-o fiinţă care ar trebui să gândească, o fiinţă gândită.

Aceasta face ca omul să fie mult mai uşor de controlat. Dacă el ar întreţine însă optimismul, bucuria, credinţa, nu ar mai putea fi influenţat aşa uşor în sens distructiv, pentru că metodele de manipulare se bazează în special pe slăbiciunile şi viciile umane.

Iată exemplul reclamei renumitei firme de ţigarete KENT: aceasta asaltează aparent trecătorul cu idei-forţă benefice (ex. ATITUDINEA CREAZĂ VIITORUL), dar reclama ascunde de fapt dincolo de aparenţe îndemnul pentru tot omul de a cumpăra ceea ce vede şi nu ceea ce este mai bun pentru fiinţa sa, recunoscând totuşi cu nonşalanţă că TUTUNUL DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII…
Şi toate acestea pentru un pumn de bani sau o beţie de putere.

Inoculând ideea că succesul şi celebritatea sunt sinonime cu fericirea, mass-media (controlată de francmasonerie) alimentează mitul vedetei, viaţa acesteia devenind subiect de comentarii şi aprecieri nesfârşite. Fanii o idolatrizează, privindu-i orice gest cu veneraţie, chinuindu-se să-i imite felul de a se îmbrăca, pieptănătura, modul de a gândi şi a se comporta, oricât de artificiale sau lipsite de bun simţ ar fi acestea. Fascinaţi de imaginea compusă de presa scrisă şi de televiziunea insinuantă, publicul pare să nu mai sesizeze ridicolul unor atitudini ale vedetei, ideile greşite şi periculoase pe care le susţine aceasta, artificialitatea personalităţii pe care o afişează, dramatica prăpastie dintre chipul pe care-l expune pentru adoratori şi viaţa sa personală, minată de divorţuri, droguri, alcool, homosexualitate şi alte perversiuni.

Cântăreţi rock decedaţi din cauza abuzului de alcool şi stupefiante

Acestea şi sunt principalele motive pentru care cântăreţii de rock sunt de trei ori mai predispuşi la o moarte prematură faţă de restul populaţiei.

Cunoscute pentru stilul de viaţă dezordonat şi plin de excese, celebrităţile din industria muzicii pop-rock au mai puţine şanse să ajungă la bătrâneţe în raport cu restul populaţiei, arată un studiu al Centrului pentru Sănătate Publică de la Universitatea din Liverpool, localitatea de origine a legendarei formaţii The Beatles. Cercetătorii britanici au urmărit destinele a 1.064 de artişti din Marea Britanie şi din SUA pe o perioadă cuprinsă între anii 1956 şi 2005. Concluzia a fost că vedetele rock „sunt de două-trei ori mai predispuse (prin comparaţie cu restul populaţiei) la o moarte prematură“, informează Reuters.

Elvis Presley, Jim Morrison , vrăjitorul chitarei electrice Jimi Hendrix, vedeta trupei T.Rex, Marc Bolan, sau vocalistul de la Nirvana, Kurt Cobain, sunt doar câteva exemple de vedete rock care nu au reuşit să mai apuce senectutea. Plecând de la astfel de cazuri, specialiştii britanici au calculat că mai mult de un sfert dintre decesele muzicienilor au fost cauzate de abuzul de droguri şi alcool. „Studiul nostru indică faptul că vedetele pop-rock riscă într-o proporţie mult mai mare să moară în urmă consumului de alcool şi de stupefiante“, afirma profesorul Mark Bellis, coordonatorul cercetării epidemiologice. În aceste condiţii, specialistul britanic pune la îndoială eficienţa campaniilor pro-sănătate şi contra abuzului de substanţe interzise, susţinute de cântăreţii pop-rock.

„În industria muzicală, stresul, schimbările aduse de trecerea de la popularitate la anonimat, expunerea la medii în care alcoolul şi drogurile pot fi obţinute foarte uşor, toate acestea pot conduce la abuzul de substanţe nocive sau la comportamente autodistructive“, arată raportul britanic, citat de Reuters. Studiul mai susţine că riscul cel mai mare de a face un infarct sau un atac cerebral este în primii cinci ani de la câştigarea faimei. Hendrix, vocalistul Bon Scott de la începuturile AC/DC ori basistul Sid Vicious de la formaţia punk Sex Pistols au murit cu toţii în mai puţin de cinci ani de la momentul în care au cucerit topurile muzicale.

Printr-o împletire perversă dintre bine şi rău, artistul este folosit, speculându-i-se slăbiciunile şi orgoliul, ceea ce-l păstrează captiv între graniţele unui teritoriu lipsit de dimensiunea sublimului.

Manipularea destructivă a maselor prin mesajele subliminale din muzică

Un alt exemplu al manipulării distructive a maselor îl constituie prelucrarea muzicală prin sistemul back-word masking în industria de discuri, prin care se înregistrează mesaje prelucrate la o frecvenţă foarte înaltă, pe care urechea nu le aude, dar pe care subconştientul le percepe şi le înregistrează. De exemplu:
* Piesa „Like a virgin”, Madonna, cuprinde mesajul subliminal: eu mă cufund în păcat.
* „Everything she does is magic” – Police, mesaj subliminal: răul se combate cu violenţă.
* „Crazy little thing called love” – Queen, mesaj subliminal: la naiba cu Biblia, eu vreau magie.
* „Tops” – Rolling Stones, mesaj subliminal: te iubesc, spune Satana.
* „She bop” – Cindy Lauper, mesaj subliminal: eşti neputincios în faţa răului.

În cadrul firmei „Zodiaco” din SUA, fiecare disc original, fiecare matriţă, este prelucrată de către persoane care practică magia neagră; mai mult, se ştie că aceştia nu o fac în scop comercial, ci din dorinţa de a controla spiritul oamenilor. Concertele şi clipurile trupelor de muzică rock, heavy-metal, death-metal, trash, etc., induc un efect malefic imediat celor care le audiază, generând printre altele stări depresive, agresive, anarhice şi sentimentul că viaţa nu mai are niciun sens.

În această realitate, artistul încotro?

A sosit vremea ca el să-şi lumineze sufletul, ca într-o desăvârşită sinceritate să caute în adâncul fiinţei sale adevărata necesitate. Mai întâi va trebui să înţeleagă că arta nu înseamnă nici maimuţăreala faţetelor sublimului şi nici imitaţia banală a unei realităţi efemere. Este acea experienţă care, încununată de dimensiunea sacrului, reflectă natura esenţială a creaţiei. Arta poate fi acea punte ridicată peste prăpastia lăsată de om între cer şi pământ. Ea intră astfel în domeniul spiritualului, acolo unde îşi are de fapt izvoarele.

Arta poate deveni autentică numai atunci când artistul devine o fiinţă liberă interior şi cât mai conştientă şi capabilă să-şi trezească spontan fiinţa faţă de inspiraţia şi frumuseţea arhetipală.

Dintre cei care au „spart” zidurile profanului îi putem aminti pe B. P. Haşdeu, M. Eminescu, L. Blaga, M. Eliade, C. Brâncuşi, G. I. Gurdjieff, A. Tarkovski, A. Jodorowsky, care au realizat adevărate opere artistice, orientându-şi harul în sensul oferit de învăţăturile marilor înţelepţi care le-au fost modele.

Brâncuşi, urmând învăţăturile marelui yoghin tibetan Milarepa, amintea: „Misiunea artei este să creeze bucurie şi nu se poate crea artistic decât în bucurie şi pace sufletească… Iar pacea se obţine prin renunţare.”

Mircea Eliade, discipol al lui Swami Shivanada, un mare mistic hindus, afirma că „nu poţi fi liber dacă nu eşti responsabil”.

Gurdjieff, cunoscut înţelept rus, mentor al unei tradiţii spirituale cu totul originale, spunea: „… eu apreciez arta prin conştiinţa sa. Voi o apreciaţi cu atât mai mult cu cât ea este mai inconştientă. Într-o operă de artă obiectivă, creatorul nu-şi expune ideile direct prin cuvinte sau semne, ci prin intermediul unor sentimente pe care el şi le trezeşte conştient şi metodic, ştiind ceea ce face şi de ce o face.”

Menirea unui artist este aceea de a trăi în armonie deplină cu lumea. Dacă lumea este un teatru, atunci primul rol al actorului este jucat pe scena propriei lui existenţe, iar modul în care o face este măsura trezirii sufletului şi a conştiinţei sale faţă de valorile arhetipale ale frumuseţii, binelui şi armoniei universale.

content.aspx?lang=RO&item=5486

Anunțuri
Published in: Fără categorie on 25/02/2010 at 12:03 AM  Lasă un comentariu  

‘Ciparea’ animalelor si persecutarea taranilor.

De cativa ani, sub motivul adaptarii la cerintele Uniunii Europene, taranii sunt fortati sa-si implanteze animalele domestice cu microcipuri, fie ca e vorba de vaci, porci, cai, oi. Pasarile de curte au scapat de acest ‘tratament’, insa au fost masacrate in numar mare cu ocazia asa-zisei “gripe aviare”. Ce s-a urmarit prin implantarea animalelor cu microcip? Mai multe lucruri. In primul rand, s-a dorit instituirea unui control total. De asemenea, pentru unii, implantarea a reprezentat o afacere foarte profitabila. Nu in ultimul rand, se doreste “obisnuirea” oamenilor cu acest procedeu, fiindca, intr-un viitor nu prea indepartat, si oamenii vor fi implantati!

De microcipuri implantate n-au scapat nici pisicile si cainii de casa. Mai mult. Recent, in Bucuresti, primaria a decis ca toti cainii si toate pisicile sa fie castrati, asta pe langa vaccinare si implantare cu microcip. Pretextul gasit? Rezolvarea problemei cainilor vagabonzi! Atunci de ce nu sterilizeaza cainii vagabonzi?! Intrebare retorica desigur. Sterilizarea costa – si evident ca in cazul cainilor si pisicilor cu stapani, acestia din urma sunt obligati sa plateasca operatia. Cainii vagabonzi, atunci cand sunt prinsi, sunt “sterilizati” definitiv cu o ranga in cap. Asta chiar daca, in mod oficial, se dau sume importante de la buget pentru ocrotirea lor. Bani care ajung unde ajung; nu-i nevoie sa intru in detalii, stim cu totii cum merg treburile in tara asta.

Sa revenim insa la problema de la care am plecat. Se vad acum o parte din “roadele” acestei masuri. Taranilor le-a fost interzis practic sa-si vanda produsele lactate si ouale in pietele agroalimentare, prin niste conditii imposibil de indeplinit. Motivul invocat? “Grija fata de sanatatea publica”! O minciuna sfruntata, fireste. In realitate, ambalarea şi etichetarea obligatorie, impusă în numele alinierii la standardele Uniunii Europene, are ca adevărat scop eliminarea de pe piaţă a micilor producători, în favoarea marilor trusturi susţinute de birocraţia de la Bruxeles. Care e legatura intre aceste masuri si ciparea animalelor? Una destul de stravezie – controlul! Taranii care vor sa-si mai vanda laptele si branza pe furis, vor putea fi usor identificati prin faptul ca nu si-au varsat “cotele de lapte” la marile firme de procesare, care le dau un pret in batjocura.

O foarte buna observatie face domnul Marius Mioc: Nu a existat în România o problemă reală cu un număr mare de toxiinfecţii alimentare datorate consumului de produse “neigienice” din pieţele ţărăneşti, iar dacă cumva asemenea problemă există, Ministerul Sănătăţii ar trebui s-o semnaleze, nu Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară (care are specialişti în medicină veterinară, nu în medicină umană)! In orice caz, drepturile noastre de consumator (pe care guvernantii pretind ca ni le “apara”) ne sunt calcate in picioare. Nu mai avem dreptul sa cumparam lapte de la tarani, chiar daca e de doua ori mai ieftin decat cel din magazine, si de calitate superioara in acelasi timp!

Va spun sincer, ma doare inima cand vad cum sunt persecutati taranii! Munca lor este poate cea mai nobila dintre toate muncile, fiindca ei ne dau painea de zi cu zi! Ii respect pe tarani si ma mandresc cu faptul ca sunt urmas de tarani! Taranii au fost persecutati tot timpul in istorie. E suficient sa ne uitam doar la secolul trecut. In 1907, au platit cu sange setea de pamant. Dupa primul razboi mondial, a venit o scurta perioada ceva mai buna, in urma reformei agrare din 1923. Insa, dupa cel de-al doilea razboi mondial, a venit persecutia comunista!

Dupa revolutie, taranilor li s-a retrocedat o parte din pamantul luat de comunisti, insa nu si mijloacele necesare pentru a-l lucra. Totusi, de bine de rau, oamenii au inceput sa se descurce pe ici pe colo. A venit insa Uniunea Europeana cu normele ei birocratice, iar persecutia taranilor a inceput si mai abitir! Foarte multi tarani au fost obligati practic sa-si vanda pamantul, la preturi de nimic, diversilor “intreprinzatori”; de multe ori straini. Fiindca asta se doreste: distrugerea acestei clase sociale si reducerea taranilor la statutul de muncitori agricoli

acesta articol a fost preluat de pe site:

!microciparea-animalelor-si-persecutarea-taranilor

Published in: Fără categorie on 22/02/2010 at 8:27 PM  Lasă un comentariu  

Despre sare

acest articol a fost preluat de site:

sarea-iodata-favorizeaza-cancerul-un-om-informat-este-pe-jumatate-salvat

„Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.“Sfânta Evanghelie după Marcu, 10, 50
În vechime, sarea era extrem de preţuită. Nu degeaba se spune, în popor, despre un om deosebit, că este precum „sarea pământului“. În imperiul roman, ostaşii erau adesea plătiţi în sare (în latină, sal, salis), de unde a rămas şi cuvântul care exprimă remuneraţia pentru muncă, salariu (salarium).

Pe vremuri, sarea era atât de greu de procurat şi valoarea ei era atât de mare, încât nimeni nu-şi îngăduia să o risipească. De aici şi vorba populară „dacă se varsă sare, iese ceartă.“

La modul propriu, „un grăunte de sare“ făcea (şi va face mereu) diferenţa dintre o mâncare bună şi una fără gust, iar la modul figurat, vorba „nesărată“ este vorba nelalocul ei, lipsită de „bun gust“ şi de bun simţ.

Oaspeţii de mare cinste sînt întâmpinaţi, deloc întâmplător, „cu pâine şi sare“.

Într-un foarte cunoscut basm românesc, o fată de împărat îi spune tatălui ei că îl iubeşte ca „sarea în bucate“. Ştiinţa confirmă astăzi înţelepciunea ascunsă în vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezintă, cu adevărat, un element absolut indispensabil vieţii fiziologice a omului.

Sarea constituie unul dintre cei mai eficienţi şi mai răspândiţi conservanţi alimentari. Trebuie reţinut că, pînă la apariţia frigiderelor, sarea, în mari cantităţi, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor.

Nu în ultimul rând, sarea este şi un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat în medicina populară ca leac de căpătâi.

DAR CE ESTE, DE FAPT, SAREA?

După definiţia forţată din DEX, sarea este „o substanţă cristalină, sfărâmicioasă, care constituie un condiment de bază în alimentaţie şi este folosită în industria conservelor, în tăbăcărie, în industria chimică etc; clorură de sodiu (NaCl).“ O definiţia similară găsim în Larousse, Webster, etc.

Trebuie să atragem, însă, atenţia că, în aceste definiţii, sarea este identificată în mod forţat, după nişte criterii şi interese industriale şi comerciale, cu substanţa numită clorură de sodiu (NaCl).

DAR SAREA NATURALĂ, ADEVĂRATĂ, NU A FOST, NU ESTE ŞI NU VA FI NICIODATĂ ACELAŞI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANŢĂ OBŢINUTĂ PRIN PROCESAREA CHIMICĂ ŞI MECANICĂ ŞI DENATURAREA SĂRII GRUNJOASE.

Să vedem de ce afirmăm aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentaţia sa şi a animalelor sale numai sare naturală, grunjoasă, sub formă de cristale mari, numită şi sare gemă. Drobii sau bulgării de sare se zdrobeau, se pisau manual, în casă, în piuă, pe măsură ce aceasta se consuma. Sarea naturală, gemă se găseşte încă în România, din abundenţă, în zăcăminte de suprafaţă (munţi de sare), în vreme ce în alte ţări europene (Austria, Franţa), ea este exploatată numai din zăcăminte subterane.

Care este însă, mai exact, diferenţa dintre sarea naturală, gemă şi sarea de masă, fină şi extrafină?

SAREA NATURALĂ, GEMĂ; GRUNJOASĂ, NERAFINATĂ este cea care se ia direct din zăcăminte. Ea conţine, pe lângă clorură de sodiu (NaCl), peste 80 de substanţe minerale şi oligominerale, care îi dau, împreună cu încărcătura sa geo-magnetică, extraordinare proprietăţi vindecătoare şi gustul său inconfundabil.

UNDE SE GĂSEŞTE SAREA GRUNJOASĂ, NEIODATĂ?

La magazinele naturiste şi în Plafaruri, unde se vinde ambalată în pungi de 1/2 Kg, aşa cum s-a impus prin revizuirea din 2004 a Ordonanţei din 2002 privitoare la iodarea obligatorie a sării. Puteţi, de exemplu, comanda sare neiodată, la preţul de 1,2 RON pentru 1/2 Kg, pe siteul http://www.naturalia.ro (la secţiunea Alte produse naturiste). Sau puteţi chiar merge direct la sediul firmei Naturalia Impex SRL din comuna Voluntari, Str. Erou Marinescu 8, Ilfov, tel. fix +40 (21) 350 51 33, tel. mobil 0788 429 304.

SAREA DE MASĂ, FINĂ ŞI EXTRAFINĂ se află pe rafturile tuturor supermarket-urilor şi pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezintă sub forma unor granule mici, de culoare albă, sau a unui praf alb, super-prelucrat şi super-procesat chimic şi este obţinută, în general, prin recristalizarea artificială a sării geme şi măcinare după granulaţia dorită. Acest proces sărăceşte foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale şi oligominerale (mai cu seamă magneziul şi calciul), mărind, în mod artificial, concentraţia de clorură de sodiu (NaCl). În plus, pentru a evita întărirea sării rafinate, fabricanţii industriali îi adaugă un „antiaglomerant“, E 535, adică… ferocianură de sodiu, un aditiv în mod clar toxic pentru organism, căci este o sare a unei cianuri de fier, oricât am vrea să dregem busuiocul şi să băgăm capul în nisip, ca struţul. În rezumat – se înlătură oligomineralele, bune pentru sănătate, şi se adaugă E 535 (ferocianură de sodiu), dăunătoare sănătăţii, dar bună pentru buzunarele unora.

Sarea rafinată nu numai că nu are nici o calitate terapeutică şi nu mai dă cu adevărat gust alimentelor gătite, dar provoacă, în plus, hipertensiune.

Medicina populară cunoaşte peste o sută de utilizări terapeutice şi chiar magice ale sării, care era considerată în trecut, printre altele, şi un adevărat leac împotriva duhurilor rele şi a bântuirilor de tot felul.

Prezentăm mai jos un tabel care evidenţiază sărăcia în minerale a sării extrafine, comparativ cu sarea gemă, naturală. Observaţi că sarea gemă are un procent dublu de Calciu şi cel puţin triplu de Magneziu şi, chiar dacă este vorba de cantităţi aparent infime, în economia extrem de fină a metabolismului uman, contează ENORM.

Compoziţie                                  Sare extrafină                 Sare gemă

NaCl                                                   98, 5                                   97,5

CaC                                                     20,1                                     0,2

MgC l                                                 2 0,03                                 0,1

CaSo4                                               1,2 1                                       –

MgSO4                                                —                                      0,04

Substanţe

insolubile în apă                             0,06                                    1,2

SAREA IODATĂ ESTE TOXICĂ

În anul 2002, Guvernul României a emis HG 568, o ordonanţă care impunea ca toată sarea din comerţ să fie iodată. Se afirma că, în acest fel, vor fi combătute afecţiunile tiroidiene produse de deficienţele de iod.

Numeroşi cercetători şi medici, din România şi din străinătate, familiarizaţi cu această problemă, afirmă însă cu totul altceva decât această versiune oficială. Studii minuţioase în acest sens au revelat că un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creşte incidenţa unor afecţiuni tiroidiene autoimune, favorizează supradezvoltarea şi chiar apariţia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie şi măreşte intoleranţa la substanţele care conţin acest element (de exemplu, cele folosite în radiologie).

Din experienţa altor ţări, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea parţială a sării, în unele oraşe sau comunităţi, s-a demonstrat că procedeul trebuie întrerupt imediat, deoarece a crescut îngrijorător numărul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum şi numărul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian şi unele reacţii anafilactice la iod (pot fi şocuri anafilactice) sunt mortale. În Tasmania, ţara care a „beneficiat” de iodarea obligatorie a sării şi a altor alimente, s-a remarcat faptul că rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

În anul 2001, au existat în România 12.417 cazuri de hipotiroidie; în 2000 fuseseră 11.541, iar din 1994 până în 1999 au fost înregistrate între 4713 şi 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodată sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? În plus, tratatul lui Harrison, după care se pregătesc medicii americani, afirmă, la pagina 2143, că „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datorează deficitului de iod“…

Ca urmare, cercetătorii din celelalte ţări care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea parţială a sării, au observat că, dacă dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populaţii oarecare, unii fac hipotiroidie, alţii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroidă, alţii fac reacţii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii României sînt eutiroidieni, adică normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifică deloc administrarea pe trei căi a iodului…
Cauza impunerii unei astfel de măsuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degrabă este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sării.

TERAPIA INTERNĂ CU SARE

(toate recomandările privesc exclusiv sarea naturală, grunjoasă, gemă, neiodată şi nu sarea „fină“ de masă)

DIGESTIE DIFICILĂ, CONSTIPAŢIE, SLĂBICIUNE CORPORALĂ, SUBPONDERALITATE – se consumă hrană condimentată cu sare gemă sau sare marină (se găsesc în comerţ), care au un gust mult mai intens. S-a constatat că sarea naturală are un efect mult mai puternic de stimulare a secreţiei de sucuri gastrice şi ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireşte – cu condiţia să fie consumată cu moderaţie. De altfel, încă de acum 500 de ani, celebrul medic şi alchimist al Evului Mediu Paracelsus nota într-un tratat că digestia şi excreţia sînt mult perturbate de absenţa sării din alimentaţie.

HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ, ARITMIE CARDIACĂ – dimineaţa, pe stomacul gol, se administrează un sfert de cuţit de sare marină (aproximativ 0,25 g), care se înghite cu o cană (250-300 ml) de apă plată. Tratamentul se face vreme de minimum o jumătate de an. Studii recente arată că se obţin rezultate deosebit de bune, cu condiţia ca tratamentul să fie asociat cu alimentaţia predominant vegetariană.

OSTEOPOROZĂ, CRAMPE MUSCULARE – se vor săra alimentele exclusiv cu sare gemă neiodată, care este foarte bogată în oligoelemente implicate în procesele de asimilaţie a calciului.

INTOXICAŢII CU SUBSTANŢE LUATE PE CALE ORALĂ – într-un litru şi jumătate de apă călduţă se pune o lingură de sare şi se amestecă bine. Se bea rapid, pe nerăsuflate. Imediat după ingerare, va apare o senzaţie puternică de vomă. Vom evacua conţinutul stomacului, aplecându-ne în faţă, „gâdiland“ cu inelarul şi arătătorul mâinii drepte glota (omuşorul) şi presând simultan cu putere stomacul cu mâna stângă, strânsă în pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odată cu apa sărată, a substanţelor toxice care ne-au creat probleme.

TUSE PERSISTENTĂ, TUSE USCATĂ – se ţin pe limbă cât mai mult timp câteva granule de sare gemâ (nu mai mult de un vârf de cuţit). Reacţia de stopare a tusei se va declanşa prin doua mecanisme: prin salivaţie, care va deveni mult mai abundentă, şi prin stimularea directă a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative.

CONTRAINDICAŢII LA ADMINISTRAREA INTERNĂ A SĂRII

Aportul masiv de sare este contraindicat în cazurile de hipertensiune şi tromboză gravă, precum şi în fazele acute ale gastritei hiperacide şi ale ulcerului gastroduodenal.

TRATAMENT EXTERN CU SARE

CALCULI RENALI, COLICI RENALE – un săculeţ de pânză plin cu sare gemă se pune pe un calorifer sau pe altă sursă de căldură şi se lasă să se încălzească până la 50-60 de grade Celsius. Se aplică apoi pe şale (zona lombară), unde se ţine vreme de o jumătate de oră.

ULCERAŢII PE PIELE – în două linguri de miere de albine se pune o jumătate de linguriţă de sare şi se amestecă bine, până când se omogenizează. Se aplică apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sînt uimitoare, acesta fiind un străvechi remediu, menţionat în tratatele medicale greceşti.

ARSURI DE GRADUL I ŞI II – pe zona afectată se presară sare grunjoasă din belşug. Această aplicaţie va spori pe moment senzaţia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapidă. Nu se aplică sare pe arsurile grave, cu rană deschisă, întrucât produce o usturime insuportabilă.

NAS ÎNFUNDAT (RINITĂ CRONICĂ) – la un pahar de apă caldă se pune o linguriţă de sare gemă sau marină şi se amestecă bine pentru a se omogeniza. Se pune această apă sărată caldă în palma şi se trage pe nara stângă şi apoi pe nara dreaptă, alternativ, pentru desfundarea căilor nazale. Acest procedeu este bine să se facă în fiecare dimineaţă, pentru drenarea căilor respiratorii, înlăturarea surplusurilor de mucus, mărirea acuităţii olfactive.

DURERI DE GÂT – într-un pahar cu apă fierbinte, se pun două linguriţe de sare naturală, după care se amestecă bine până când sarea se dizolvă complet. Se face gargară cu acest preparat. Este de dorit ca apa să fie cât mai fierbinte şi să ajungă cât jos în gât. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, până la dispariţia completă a afecţiunii.

BĂILE CU APĂ SĂRATĂ

Sînt un remediu tradiţional de medicină populară, care se aplică astăzi, cu un succes extraordinar, în clinici moderne din Austria şi Germania. La o cadă de apă caldă (aproximativ 150 de litri), se folosesc două kilograme de sare gemă neiodată (amestecată în prealabil cu apă fierbinte, pentru a se dizolva mai uşor). Baia durează 20-30 de minute şi este important ca temperatura apei să fie menţinută mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca acţiunea terapeutică să fie maximă. Cercetătorii au observat că aceste băi, care se fac o dată la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice în preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile înainte).

Iată indicaţiile terapeutice ale acestor băi:

DERMATOZE INFECŢIOASE – se fac băi parţiale, înmuind doar segmentul afectat, vreme de 15 minute, în apă sărată caldă (7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie, pielea nu se şterge, ci se tamponează puţin şi se lasă să se usuce. Acest remediu este excelent în tratarea infecţiilor bacteriene şi micotice (produse de ciuperci parazite).

REUMATISM – se fac de două ori pe săptămână băi complete cu apă sărată fierbinte. Cele mai eficiente sînt băile preparate cu sare marină neiodată, dar efecte foarte bune s-au obţinut şi cu sarea de mină, cu cristale mari (nemăcinată).

CISTITE, INFECŢII URINARE – se fac băi complete sau băi de şezut cu apă ceva mai sărată: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi făcuta în fiecare seară, până la vindecarea afecţiunii, iar apa trebuie sa fie cât mai fierbinte, însă suportabilă (peste 38 de grade). Imediat după baie vă veţi şterge şi vă veţi relaxa la căldură, evitând expunerea la frig sau curent.

ANEXITĂ, METRO-ANEXITĂ – se aplică procedura de la infecţiile renale. Suplimentar, se va adăuga în apa sărată de baie puţină tinctură de iod.

RĂCEALĂ ŞI GRIPĂ – se fac băi ale picioarelor (tălpi şi glezne) cu apă fierbinte, cu foarte multă sare (10 linguri la litru). Băile vor dura 10 minute, după care ne vom încălţa cu şosete groase şi ne vom aşeza la căldură, aşa încât să transpirăm.

SAREA ŞI ENERGIA AURICĂ

S-a constatat experimental că sarea naturală, netratată prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasă influenţă asupra corpului bioenergetic al fiinţei umane. Toţi cercetătorii din acest domeniu de frontieră sunt de acord că sarea naturală este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca şi apa, sarea absoarbe – se pare – radiaţiile bioenergetice nocive, curăţând – din punct de vedere energetic – zonele în care este aplicată. Iată câteva aplicaţii practice ale acestor proprietăţi bioenergetice ale cristalelor de sare:

OBOSEALĂ – o procedură de medicină populară românească ce şi-a dovedit adesea eficienţa este să punem un săculeţ cu sare călduţă pe ceafă atunci când sîntem obosiţi. Tot un săculeţ cu sare era pus şi în leaganul copiilor, ca să nu se deoache şi să aibă somnul lin, între haine, ca să le asigure durabilitatea, precum şi pentru a le impregna cu o misterioasă capacitate de protecţie împotriva „făcăturilor de tot felul“.

BIJUTERIILE – mai ales cele vechi – se spune că păstrează foarte multe din impregnările negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasă o perioadă de minimum 49 de zile să stea în sare gemă, înainte de a fi purtate. La fel se procedează şi cu cristalele sau cu pietrele semipreţioase.

Poporul are conducatorii pe care ii merita

Intr-o societate in care fiecare este interesat doar de el si familia lui , de interese personale,de cum sa-si mareasca averea si nu este interesat de progresul societatii pe ansamblu, de ceea ce numim bunastarea nationala, atunci sa nu ne mai mire ca la ora actuala am ajuns intr-o situatie critica, care vizeaza toate sectoarele de activitate.

Natiunea trebuie sa se trezesca la realitate si sa lupte pentru bunastarea ei si a semenilor ei si sa evite inrobitrea economica de catre alte natiuni.

Evolutia spre mai bine a unei societati apare atunci cind, chiar si omul de rand vrand binele familiei se gandeste si la binele natiunii Pentru aceasta poate actiona, exprimandu-si parerea, combatand ce considera negativ.

Suntem un popor, o natiune si toti avem aspiratii, necesitati materiale , culturale, spirituale, avem o istorie bogata. Putem invata de la inaintasii nostri, de la conducatorii de atunci.Putem observa aspiratiile lor si lupta pe care au dus-o pentru atigerea telurilor nationale.

In acele vremuri de restriste , de-a lungul vremurilor, poporul a raspuns apelurilor conducatorilor: s-a oferit sa lupte chiar din proprie initiativa. Amintiti-va de feciorii Vrancioaiei,de fratii Buzesti de exemplu si multe alte situatii limita, in care poporul a actionat din pura initiativa, incepand cu cercetasii-copii care si-au jertfit viata in cel de-al II-lea razboi mondial.

Romanii au fost uniti din toate timpurile, chiar de pe vremea cand turcii atacau. Ardeau casele,granele,otraveau apa, se retrageau in munti isi faceau planuri de atac, isi urmau conducatorii, iar conducatorii se sfatuiau cu poporul.

Dorinta insetata a poporului roman de libertate si neatarnare a atras haiduci ca Iancu Jianu, Pintea si conducatori de revolte colective ca Avram Iancu, Horea ,Closca, si Crisan, conducatori de tara ca Mihai Viteazu, Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Vlad Tepes etc.

Poeti de geniu ca Eminescu , dramaturgi ca Rebreanu, scriitori celebri precum Caragiale, Marin Preda , artisti precum C-tin Brancusi, pictori ca Nicolae Grigorescu, N. Tonita si toti oamenii de cultura, istorici, diplomati precum Nicolae Titulescu, muzicieni de prestigiu ca Ciprian Porumescu, George Enescu au luptat cu arme proprii, in exprimarea dorintei de a evidentia aspectele vietii romanilor, aspiratiile lor, dorul lor de libertate si neatarnare.

In zilele noastre am uitat de istorie si credem ca suntam mai invatati ca stramosii(avem studii universitare, avem confort, mijloace moderne de comunicatie si de deplasare).

Cu ce ne ajuta toate acestea, daca nu mai avem un tel comun? Fiecare face ce considera sa faca pentru el, ingnorand interesul pentru colectivitate si in favoarea natiunii.

Asadar, nu trebuie sa ne mire ca lucrurile au evoluat si evolueaza asa cum ne este dat, sa le traim astazi.

Efectul lipsei de interes national, de bunastare colectiva se resimte incepand cu talpa tarii. Oamenii de rand muncesc peste extenuare sa-si intretina familiile, isi exprima votul, dar isi apera drepturile pasiv. El considera ca daca au reprezentantii pe care i-a ales, acestia trebuie sa actioneze, din cea mai buna credinta, spre binele lor si al natiunii. Ei nu se mai implica direct, ii lasa pe alesi, prin vot, sa le reprezinte interesele.

Ne dorim sa avem tot ce este mai bun pe lume si am face tot ce ne sta in putinta , pentru bunastarea noastra pe toate planurile, dar sa nu uitam generatiile care vin. Suntem raspunzatori de mostenirea pe care le-o lasam.

Am devenit prea docili, prea bulversati de evenimente prea chinuiti de grija zilei de maine si am uitat ca noi, prin aspiratiile si actiunile noastre, atragem conducatorii pe care ii meritam.

Pentru ca trebuie sa inteleaga tot romanul, ca un popor nu poate trai din pomeni , ca nici un om de altfel, si bunastarea trebuie sa ne-o cladim impreuna si acest tel ar trebui sa fie un tel national.

Pentru ca vedeti bine, conducatorii din ziua de astazi, oglindesc aspiratiile ” de bunastare si inflorire” a unei natiuni, care aspira pasiv si actioneaza in inters limitat.

Priviti mai jos cateva fragmente din filme istorice, ilustrand scene celebre, care evidentiaza dorinta de libertate poporului intim coretata cu cea a conducatorilor din acele timpuri si imbogatiti-va sufletul cu nazuinta lor ardenta de libertate  :Film%20istoric

„Coada la piine” de N.Tonita

Capturarea Plevnei

Lupta de la podul Skit

„Atacul de la Smârdan” – pictură de Nicolae Grigorescu

„Atacul de la Smârdan” – pictură de Nicolae Grigorescu

„Convoi de prizonieri turci” de  Nicolae Grigorescu

„Santinela” de Nicolae Grigorescu

„Romania” de C-tin Daniel Rosenthal

Published in: Fără categorie on 22/02/2010 at 3:49 PM  Lasă un comentariu  

Oualele si fructele din supermarket

adevarul-legumele-si-fructele-din-import-frumoase-dar-iradiate

iradiate-asa-sunt-fructele-si-legumele-pe-care-le-mancam

doua-treimi-din-ouale-produse-in-romania-sunt-de-la-gaini-crescute-in-baterii-5489512

Două treimi din ouăle produse în România sunt de la găini crescute în baterii


Organizaţia pentru protecţia animalelor „Vier Pfoten” a anunţat, miercuri, declanşarea unei campanii intitulate „Explică ce este ştampila pe ou”. Reprezentanţii organizaţiei au spus că această campanie se doreşte a fi un semnal de alarmă cu privire la faptul că două treimi din ouăle produse în România provin de la găini care cresc în condiţii improprii, care sunt hrănite cu vitamine sintetice şi medicamente, iar adesea alimentaţia acestora conţine coloranţi şi furaje modificate genetic.

„Această alimentaţie se răsfrânge asupra calităţii ouălor. Producătorii trebuie să înceteze să folosească ouăle provenind de la aceste găini, iar supermarketurile să ofere consumatorilor alternative, adică ouă de la găini crescute în aer liber”, a spus Gabriel Păun, coordonatorul campaniei Vier Pfoten.

El a cerut producătorilor ca ouăle să fie ştampilate şi a atras atenţia asupra faptului că acele produse marcate cu numere care încep cu cifra 2 sau 3 trebuie evitate de la consum. Gabriel Păun a precizat că cele mai bune ouă sunt cele care au pe ştampilă cifra 0 sau 1, dar acestea se găsesc foarte rar.
Reprezentantul Vier Pfoten a mai spus că ţări precum Austria şi Elveţia au interzis deja creşterea găinilor în baterii, iar din 1 ianuarie 2012 toţi producătorii din UE vor fi obligaţi să renunţe la acest sistem de creştere a păsărilor.
Totodată, Păun a precizat că, potrivit statisticilor primite de la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, două treimi din ouăle din România sunt produse în baterii.
Potrivit reprezentantului Vier Pfoten, în opt magazine alimentare au fost găsite la vânzare ouă ecologice, iar cinci dintre ele comercializau ouă de la găini crescute în hale, la sol. Totodată, în 18 supermarketuri au fost găsite la comercializare ouă de găini „chinuite în baterii”, iar în 13 magazine erau la vânzare ouă cu probleme de etichetare, a mai spus Păun.
Directorul ştiinţific al Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi, prezent la conferinţa de presă, a spus că oul este unul dintre cel mai valoroase alimente pentru sănătate, întrucât conţine o proteină de cea mai bună calitate.
„Ouăle sunt foarte bune pentru toată lumea, de la copil până la cel în vârstă, sunt un etalon pentru alimentaţie întrucât nicio altă proteină nu este mai bună decât aceea din ou. Este bine ca oul să fie consumat fiert moale, nu foarte tare”, a mai spus Mencinicopschi.
De asemenea, Mencinicopschi a precizat că oul nu este un aliment care produce ateroscleroză, cum spun unii. „Gălbenuşul de la ouă are o cantitate mare de colesterol, dar totodată are o grăsime care împiedică depunerea acestuia pe vase. Este recomandat a fi consumat oul care are pe ştampilă cifrele 0 şi 1.
Cele cu cifra 3 sigur ne vor afecta sănătatea în timp, ducând la supraponderabilitate, obezitate şi celelalte afecţiuni aferente acestora. Eeste bine ca oamenii să înveţele să citească ştampila de pe ouă şi să cumpere numai ouă ştampilate cu 0 sau 1”, a mai spus profesorul Mencinicopschi.

Fructele si legumele de import sunt iradiate

Pietele din Romania sunt invadate de ani buni de tot felul de legume si fructe din import care par,mai curand, decupate din cartile cu povesti. Ardei grasi imensi, viu colorati, capsuni uriase, mere-gigant si struguri ale caror boabe cat o pruna te fac sa-ti lase gura apa se ingramadesc pe tarabe la preturi pe masura. Mereu proaspete, chiar si saptamani in sir, toate aceste trufandale, multe dintre ele modificate genetic, sunt expuse si la radiatii ionizante pentru a-si pastra prospetimea cat mai multa vreme. In Romania, 99% din fructele importate sunt iradiate.

Alimentele iradiate sau ionizate nu trebuie confundate cu alimentele contaminate. Hrana contaminata presupune prezenta nedorita a unor particule radioactive, pe cand legumele sau fructele iradiate sunt supuse deliberat unui tratament destul de periculos cu raze ionizante pentru a fi conservate.

Acest tratament presupune expunerea alimentului la un flux de raze ionizante ce pot fi generate de o sursa radioactiva. Efectele obtinute sunt, pe langa degradarea produsului, distrugerea microorganismelor si a insectelor care se strecoara in fructe ori in cereale sau eliminarea parazitilor de tot felul. Primele alimente supuse iradierii au fost fructele si legumele.

Americanii au observat, cu aproape 80 de ani in urma ca, in urma expunerii la radiatii ionizante, fructele si legumele isi pastreaza prospetimea timp indelungat, iar insectele si microorganismele ce se dezvolta in mod natural in ele sunt distruse.

Desi au aparut proteste din partea multor cercetatori care au incercat, si la vremea aceea, sa traga un semnal de alarma in legatura cu eventualele consecinte nocive asupra sanatatii, Administratia alimentelor si medicamentelor din SUA a aprobat, in 1963, iradierea alimentelor ca mijloc de conservare.

Cancerul si hrana iradiata

Alimentele iradiate nu sunt periculoase, sustin unii dintre specialisti, altii sunt insa de alta parere. Alimentele pot fi iradiate cu raze gama sau cu raze X. Tehnologia prin iradiere cu raze gama foloseste substante radioactive, Cobalt 60 sau Cesiu 137. Un raport dat publicitatii de catre o organizatie ecologista inter­na­ti­onala, care se opune iradierii alimente­lor, precizeaza ca studii efectuate pe termen scurt, care au avut ca subiecti copii din India, hraniti o perioada cu alimente iradiate, au indicat distrugeri ale cromozomilor acestora.

Testele au fost facute si pe un esantion de caini care au mancat, un timp, numai carne de vita iradiata. Veterinarii au constatat, in urma examenelor clinice, ca toti cainii care primisera carne iradiata, in perioada experimentelor stiintifice, aveau splina marita.

Cancerul, bolile de rinichi, imunotoxicitatea nu sunt decat unele dintre bolile deosebit de grave care pot fi declansate in urma consumului de alimente tratate cu raze ionizante, mai sustin cercetatorii.

Legea permite tratarea cu radiatii ionizante

In Romania exista un act normativ, emis in anul 2001, care reglementeaza pro­ductia, importul si comercializarea alimentelor si a ingredientelor alimentare tratate cu radiatii ionizante. Acest act normativ obliga Ministerul Sanatatii sa emita si sa actualizeze lista produselor alimentare ce pot fi iradiate si dozajul de iradiere, in conformitate cu o lista similara care este valabila in Comunitatea Europeana.

Romanii, insa, prefera acestui proces de conservare tratarea alimentelor pe cale chimica, iar multi dintre producatori, din dorinta de a vinde cat mai repede si cat mai mult, nu respecta timpul de pauza, adica perioada in care substantele chimice cu care se trateaza fructele sau legumele devin inofensive.

Alimentele ar trebui puse in vanzare abia dupa 18-21 de zile din momentul in care sunt tratate chimic, dar nimeni nu poate controla cu strictete daca, intr-adevar, producatorul indeplineste sau nu aceasta cerinta. Din acest punct de vedere, specialistii sustin ca iradierea alimentelor este mai indicata decat tratamentul chimic facut necorespunzator.

Ionizarea e folosita in intreaga lume

Folosirea acestui procedeu de conservare a alimentelor face inconjurul lumii si asistam, in prezent, la o adevarata explozie a numarului de instalatii de iradiere a alimentelor in numeroase state.

China, care, in 2003, avea sapte instalatii de iradiere a hranei, a ajuns la 50 in 2006, iar India si-a propus, pana in 2012, sa construiasca 25 de instalatii in plus fata de cele existente pe teritoriul sau. Mexicul nu se lasa mai prejos si promite sa aiba cea mai mare instalatie de iradiere a alimentelor din lume.

In conditiile in care tehnologiile de conservare a alimentelor cu ajutorul razelor ionizante se dezvolta vertiginos, comerciantii nu au decat de castigat, iar teama producatorilor de a ramane cu marfa nevanduta nu se mai justifica.

Dar medicii si cercetatorii se intreaba totusi care ar putea fi efectele nocive pe o perioada indelungata asupra organismului uman, ale hranei conservate astfel. Riscurile pe care le prezinta alimentele iradiate nu au fost inca identificate cu precizie, iar rarele studii pe aceasta tema au fost deseori discreditate.

Organizatiile ecologiste si numerosi oameni de stiinta sustin insa ca pericolul nu este deloc de neluat in seama, iar consecintele asupra sa­na­tatii con­su­ma­torilor, desi nu sunt vizibile imediat, ar putea, pe termen lung, sa se dovedeasca dezastruoase.

Transportul alimentelor la distante mari, un pericol pentru mediu

Conservarea alimentelor cu ajutorul razelor ionizante favorizeaza delocalizarea productiilor agricole si pune in pericol economiile locale si mediul. Culturile agricole se realizeaza in conditii indoielnice, pentru a grabi castigul, iar transportul pe rute foarte mari genereaza un consum deloc neglijabil de carburanti.

Centralele de iradiere sunt, la randul lor, periculoase, deoarece utilizeaza substante radioactive, iar numarul lor a crescut foarte mult in ultimii ani.

Populatia care se afla in preajma acestor uzine de tratare a alimentelor cu raze ionizante nu este avertizata asupra riscului pe care-l reprezinta scurgerea acccidentala a substantelor radioactive sau asupra pericolelor ce ar putea aparea in caz de incendiu.

Cat despre alimentele iradiate, acestea isi pot schimba gustul, mirosul ori consistenta, iar specialistii sustin ca, in timpul acestui proces de conservare, prin iradiere, sunt distruse multe vitamine, minerale, cat si bacteriile care contribuie la pastrarea prospetimii naturale a hranei.

Published in: Fără categorie on 21/02/2010 at 11:18 AM  Lasă un comentariu  
Tags:

Substanta miraculoasa din mancarurile delicioase-glutamatul, este daunatoare organismului!

Stirile televiziunii Pro tv  despre monoglutmatul de sodiu

60420698

Mancarea delicioasa poate dauna grav sanatatii! Nu este o gluma, ci un pericol real anuntat, de oamenii de stiinta. Si asta pentru ca, in spatele unui produs savuros se poate ascunde o substanta alimentara avizata de legislatia europeana, dar care in cantitati mari creaza dependenta si poate deveni toxica pentru organism. Este vorba despre glutamat, un compus pe care industria alimentara il foloseste, din belsug si care poate face, din orice aliment banal, fara gust unul cerut de toata lumea. Asa se explica de ce unii oameni sunt dependenti de mancarurile asiatice, sau de produsele, din restaurantele fast-food.

Substanta miraculoasa din mancarurile delicioase-glutamatul, este daunatoare organismului!
Aceasta substanta a fost descoperita in Japonia acum o suta de ani si a fost preluata de industria mondiala a alimentelor. Producatorii de mezeluri, de condimente, chiar si bucatarii, il adauga in produsele lor pentru a crea senzatia de gust „savuros”. De altfel, substanta a si creat un nou gust. Asa se face ca pe langa dulce, sarat, acru si amar, a aparut si gustul „delicios”. Numai ca, substanta sintetizata din zahar poate fi periculoasa, dau alarma specialistii. Mai intai creaza dependenta, iar apoi, consumul in exces, devine toxic pentru organizm. Medicii sustin ca glutamatul poate provoca afectiuni cardiace, gastrointestinale si in special neurologice. Ultimele manifestandu-se prin depresie, migrene si ameteli.

Midii, caracatita, creveti acest maestru bucatar gateste o mancare chinezeasca foarte gustoasa.

„Punem sare, piper si sarea de sodiu a acidului glutamic. Praful acesta in China se numeste QB, iar in Japonia- umami”, afirma Nicolae Urs, maestru bucatar

Mai exact, este vorba de glutamat, o substanta perfect legala care are rolul de a intensifica gustul fiecarui preparat din tigaie.

Cand savurezi mancaruri de contin glutamat, ai o senzatie pe cat de placuta, pe atat de greu de identificat. Tocmai de aceea se spune ca ea amplifica ceea ce specialistii au denumit cel de-al cincilea gust: gustul delicios care se adauga celor 4 existente: sarat, dulce, acru si amar. Gustul identificat pentru prima data in Japonia si denumit de inginerii japonezi „umami” este amplificat de glutamat, o substanta sintetizata din zahar. O substanta care stimuleaza neuronii, creand starea de placere.

PILOT.PROTV.MOS
„Suntem sclavii placerii pe care ne-o furnizeaza actul alimentar. Ca sa prelungim satisfactia pe care ne-o ofera consumul unui aliment continuam sa adaugam glutamate. Se creaza ceea ce se numeste dependenta”, a spus Gabriela Berechet, inginer.

„Putem consuma produse indoielnice dpdv calitativ, dar cu un gust bun ceea ce ne face ca a doua a treia zi sa cautam acel aliment . Actionand la nivelul sistem nervos central poate conduce la aparitia migrenelor si poate simula simptomele foarte multor boli”, a declarat Razvan Vasilescu,medic specialist in boli de nutritive si metabolice, la Spitalul Colentina din Capitala.

Potrivit legii, glutamatul nu trebuie sa reprezinte mai mult de 1 procent din totalul mancarii iar producatorii sustin ca nu depasesc aceasta cantitate.

„Este deja exagerat sa vorbim in domeniul mancarurilor a alimentelor de dependenta. Legea spune ca glumatatul se poate folosi si spune precis dozele. Nu cred ca cineva depaseste aceste doze pentru ca nu castiga nimic”, a zis Mihai Visan, presedinte Asociatia Romana a Carnii.

Glutamatul se regaseste in prezent in aproape toate condimentele de pe piata, intr-o proportie covirsitoare in mezeluri si in mai toate sosurile si preparatele fast-food in diferent daca sint facute dupa retete americane, asiatice sau europene.

Published in: Fără categorie on 17/02/2010 at 5:13 PM  Lasă un comentariu  

Resturi de animale cu nume de carne

Amestecul de piei de pui, şorici, slănină şi alte resturi de pasăre cu aditivi alimentari, care poartă impropriu numele de “carne”, nu este recomandat nici unei categorii de consumatori.

resturi-de-animale-cu-nume-de-carne
Carnea presată Carnis este un produs cu un profil nutriţional extrem de dezechilibrat, cu un exces de lipide de proastă calitate. În afară de carnea de pui, a cărei pondere nu este specificată, în compoziţie mai intră şi piele de pui şi de porc, slănină şi carne de pasăre dezosată mecanic. Aceasta din urmă este de fapt o pastă realizată din resturi fără valoare economică: piei, oase, maţe. Producătorul încearcă să ne păcălească, pentru că a scris pe etichetă separat pielea de pui şi carnea separată mecanic.

Acest amalgam de resturi de pasăre şi de porc este omogenizat cu ajutorul aditivilor alimentari. În acest fel, compoziţia capătă un aspect şi o textură comestibile, iar consumatorul care nu citeşte eticheta are impresia că a mâncat carne. Proteina vegetală din soia este prezentă în cantitate mare, la fel ca şi amidonul. Acestea au rolul de a lega pasta de resturi animale. Consumatorii care au alergie la soia trebuie să testeze reacţia organismului la produs înainte de a-l mânca.

Carnea presată conţine şi foarte mult sodiu, atât din sare (clorură de sodiu), cât şi din aditivii alimentari polifosfat de sodiu, monoglutamat de sodiu, ascorbat de sodiu şi nitrit de sodiu. Medicii atrag atenţia că o persoană sănătoasă nu trebuie să consume mai mult de 6 g de sare zilnic, pentru a nu avea probleme.

ADITIVII ALIMENTARI
Cei cinci aditivi alimentari utilizaţi au o serie de contraindicaţii pentru diverse categorii de bolnavi. Polifosfatul de sodiu, E452, împiedică asimilarea şi fixarea calciului în oase, putând induce osteoporoză şi depuneri anormale de calciu, avertizează profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

Monoglutamatul de sodiu, E621, induce sindromul bucătăriei chinezeşti. Acesta se traduce prin dureri de cap, slăbiciune, greaţă, senzaţii de arsură în antebraţ şi ceafă, astm, modificări de ritm cardiac, respiraţie dificilă.

Din cauza faptului că este neurotoxic, nu este recomandat în alimentaţia celor cu maladiile Huntington, Alzheimer, Parkinson. De asemenea, nu trebuie consumat de femeile însărcinate şi care alăptează, de copii, de hipoglicemici, de bătrâni şi nici de cardiaci.

Cel mai periculos dintre aditivi este conservantul E250, nitrit de sodiu.

Studiile realizate până acum au scos în evidenţă faptul că are puternice efecte cancerigene. De aceea, JEFCA (forum mondial care reglementează utilizarea aditivilor alimentari) a stabilit o doză zilnică admisă de 2,5 mg/kg corp din toate produsele consumate.

Colorantul E120, carmin, poate provoca alergii, rinite, astm şi erupţii cutanate. De asemenea, nu este recomandat copiilor cu sindromul ADHD, suferinzilor de Parkinson şi Alzheimer.

Această compoziţie îi imprimă produsului o densitate energetică foarte ridicată, aducând organismului calorii de foarte proastă calitate. De aceea, supraponderalii şi obezii trebuie să evite pe cât pot consumul acestui produs.

În urma analizei ingredientelor înscrise pe etichetă, specialistul nostru ne spune că produsul analizat nu este recomandat nici unei categorii de consumatori. Ingredientele folosite sunt de cea mai proastă calitate, iar aditivii alimentari utilizaţi sunt periculoşi pentru sănătate.

INGREDIENTE
Carne de pui, piele de pui, slănină, carne pasăre separată mecanic – MDM, şorici, proteină vegetală din soia, amidon, sare, condimente, stabilizator (polifosfat de sodiu – E452), potenţiator de gust (monoglutamat de sodiu – E621),antioxidant (ascorbat de sodiu – E301), conservant (nitrit de sodiu – E250), dextroză, colorant (carmin – E120).

Produs sterilizat.

Published in: Fără categorie on 17/02/2010 at 5:05 PM  Lasă un comentariu  

Povestea E-urilor-Inamicii publici nr. 1: E211, E142 si E123, interzisi deja în SUA, Uniunea Europeană si fosta URSS.

articol preluat de pe site otravuri.html

Produsele din retetele comerciantilor contin zeci de aditivi alimentari (coloranti, aromatizanti, conservanti si stabilizatori) declarati toxici sau cancerigeni de către organismele internationale. Este vorba de substante chimice nocive, care apar pe etichetele sau ambalajele unde sunt enumerate ingredientele produselor, mascate sub codul „E”.

Alimentele cu cele mai multe toxine, pe care trebuie sa le evitati la consum, sunt margarina vegetală, guma de mestecat, uleiul de mustar, mezelurile, băuturile răcoritoare si dulceturile.

Potrivit rapoartelor organizatiilor internationale, mortalitatea în rândul populatiei globului, cauzata de consumul alimentelor îmbogătite cu substante artificiale, se afla pe locul al III-lea, după consumul de droguri si medicamente si după accidentele de circulatie.

Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce un bombardament asupra organelor interne, care provoacă distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge să producă anticorpi peste măsură, folosindu-i împotriva propriului organism), precum si o serie de tumori maligne si benigne.

Conform unui raport al Comisiei Nationale de Oncologie, în România cancerul este în crestere alarmantă si se estimează că va deveni în scurt timp „boala mileniului III”, împotriva căreia nu exista încă premize că se va descoperi un antidot.

Deocamdată se bănuieste doar că motivele care-l provoacă sunt poluarea, chimicalele din alimente si stress-ul. Interventiile chirurgicale, folosite astăzi intens pentru înlăturarea celulelor canceroase nu fac altceva decât să mutileze organismul. Chiar si asa, acestea au mici sorti de izbânda în lupta cu cancerul. „E”-urile, cum au fost codificate pe plan international substantele chimice introduse în alimente, au fost astfel botezate tocmai pentru a se ascunde cumpărătorilor denumirea substantelor obtinute artificial. Sub motivatia „tehnică” de a se folosi o denumire care să nu fie dependentă de multitudinea limbilor de circulatie internatională, motivul real a fost acela de a nu speria consumatorul, de a nu-l îndepărta de rafturilor magazinelor care expun produse cu ambalaje atractive, dar foarte nocive. Astfel a apărut acest inofensiv cod „E”.

Un studiu recent al Clinicii de Oncologie din Dusseldorf – Germania despre efectele aditivilor alimentari asupra organismului uman a ierarhizat o serie de compusi toxici sau cancerigeni. Aproape toti acesti compusi pun într-un real pericol organismul.

Prezentam în continuare, lista „E”-urilor considerate de specialistii oncologi drept criminale.

Adaosuri suspecte
E125, E141, E150, E171, E172, E173 (coloranti), E240, E241, E477 (emulsificator)

Adaosuri periculoase
E102 sau tartrazină (colorant galben) extrem de nociv, se găseste în băuturi, mustar si gem, poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronsic

E110 sau Sunset Yellow (colorant galben) – cancerigen, se găseste în dulciuri, prăjituri, budinci, diverse sucuri

E120 (colorant) provoacă alergii

E124 sau Ponceau 4R (colorant rosu) – toxic interzis în SUA, produce tumori pe glanda tiroidă si se găseste în mezeluri

Adaosuri toxice produc boli intestinale:

E220, E221, E222, E223, E224 (sulfiti – conservanti) produc boli intestinale si alergii, se găsesc în carnea de hamburgeri, cartofi deshidratati, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, otet de vin

Afectează tubul digestiv:

E338 (acidifianti) afectează tubul digestiv, se găsesc în produsele cu gust acru sau acid ridicat

E339, E340, E341 (săruri de topire – brânza topită) afectează tubul digestiv

E407 (gelifiant) afectează tubul digestiv

E450 (emulsificator) afectează tubul digestiv

E461, E463, E465, E466 (agenti de încărcare) afectează tubul digestiv

Produc boli de piele:

E230 (bifenil – conservant), interzis în Australia, dar permis la noi, poate produce boli de piele; se găseste în sucurile de citrice

E231 (ortofenilfenol – conservant), posibil si cancerigen, interzis în SUA si Australia, produce boli de piele

E232 (conservant) poate produce boli de piele, E233

Suprimă din organism vitamina B12: E200 (conservant) extrem de toxic si periculos deoarece suprimă din organism vitamina B12

Cresc colesterolul:

E320 (butil-hidroxi-anisol, BHA – conservant) posibil si cancerigen se găseste în cartofi deshidratati, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat

E 321 (acidul benzoic – antioxidant), posibil si cancerigen, creste nivelul colesterolului, se găseste în margarină

Atacă sistemul nervos: E311, E312 (antioxidant)

Produc boli ale aparatului bucal: E330 (acidul citric sau sarea de lămâie – cel mai periculos adaos cancerigen recunoscut care produce boli ale aparatului bucal)

Adaosuri cancerigene

E123, E131, E142 (coloranti), E211 (foarte nociv – acidul benzoic si derivatii săi – conservant, interzis în SUA, dar permis la noi, se găseste în unele băuturi răcoritoare), E213, E214, E215, E217 (conservanti) în unele băuturi răcoritoare, E230, E631 (glutamatul de sodiu) potentiator de arome, prezent în supele concentrate si în produsele tip Delikat/Vegeta (praf sau cuburi).

Ce alimente trebuie sa evitati sa consumati in exces

Conform studiilor de specialitate, se recomandă consumatorilor să evite produsele care contin aditivii mai sus mentionati si care sunt prezenti cu preponderentă în anumite alimente pe care le folosim, cu ignoranta, zi de zi.

Margarina: produs apărut în al doilea război mondial, în urma rationalizarii untului. Cercetătorii americani au descoperit, accidental, că dacă se încălzeste la 150 de grade Celsius un amestec de uleiuri vegetale, în prezenta hidrogenului si folosind catalizatori de nichel, se obtine un produs alb, asemănător untului, cu o structură moleculară identică cu cea a plasticului, pe care l-au botezat „margarină”, după numele sotiei (Margot) a unuia dintre savanti. Din acel moment si până în prezent, margarina a fost îmbogătită cu tot soiul de coloranti, aromatizanti si vitamine sintetice, devenind unul dintre cele mai toxice produse alimentare inventate vreodată. Mirosul de lapte al margarinei e obtinut pe cale chimică.

Grăsimile vegetale din margarină devin, după fierbere, aproape imposibil de transformat în energie de către organism, de aceea consumatorii înrăiti de margarină sunt persoane care par lipsite de vlagă. Iată algoritmul prin care margarina destabilizează organismul: grăsimile sintetice nu pot fi „arse” de organism, ele se depun pe membrana celulelor sistemului imunitar, paralizându-l prin depozitarea în tesuturi. Iau locul substantelor naturale ce au rolul de a curăta peretii vaselor de sânge, conducând la sclerozarea lor, evident, cu rezultate dezastruoase pentru inima, creier si sistemul circulator. De asemenea, obosesc excesiv ficatul, favorizând hepatita.

Supele concentrate: contin în exces glutamat de sodiu, E 621, considerat de specialisti dintre cele mai cancerigene substante. Supele se obtin prin deshidratarea supelor si ciorbelor, preparate normal, în cantităti industriale, până rezultă un praf, care este ulterior amestecat cu chimicale (coloranti, aromatizanti, conservanti si glutamat de sodiu), după care se ambalează în vid sau sub formă de cubulete.

Poate v-ati intrebat cum pot 2 fire de morcov si 2 de pătrunjel dintr-un plic să dea acel gust. Nici nu pot. Peste 90% din plic este monoglutamat de sodiu, substanta care supraexcită papilele gustative, făcându-le să simtă mult mai puternic gustul celor 2 fire de legume.

Nu vă lăsati înselati de reclamele de tip „ca la mama acasă” sau de ambalajele atrăgătoare. Gustul vă poate însela, căci unele chimicale dau arome mai intense decât cele naturale. Dar, vorba aceea, „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”. Glutamatul de sodiu (o neurotoxină) provoacă migrene insuportabile, care nu pot fi tratate cu medicamente.

Glutamatul se vinde producătorilor sub formă de cristale albe, fără gust, si se combină întotdeauna cu alti aditivi chimici, aromatizanti.

Glutamatul se foloseste si pentru conservarea laptelui, brânzeturilor, mezelurilor si ciupercilor.

Organizatiile de profil din UE duc o intensă campanie de interzicere a glutamatului de sodiu. Ministerul Alimentatiei din SUA a informat public american că glutamatul de sodiu este unul dintre principalii factori care produc boala Alzheimer si Parkinson.

Injectiile cu glutamat, efectuate pe animale, în laborator, au distrus celulele nervoase din creierul cobailor, câinilor si maimutelor.

Medicii veterinari avertizează să nu gătiti mâncare pentru animale folosind Vegeta/Delikat.

Zahărul: este unul dintre alimentele cele mai controversate.

Fiind deosebit de concentrat, el lezează organele digestive, pe care le obligă să prelucreze o cantitate de energie ce nu o pot suporta. Astfel, el trece imediat în sânge – prin intestinul subtire – provoacă hiperglicemie, ceea ce obligă pancreasul să producă insulină în exces, organismul fiind dereglat, iar efectul fizic fiind invers celui asteptat, în sensul ca omul devine obosit sau agitat din pricina luptelor din interiorul organismului. Consumul în exces de zahăr expune la gripă, boli de plămâni, infectii urinare si intestinale. Evident, ne referim la zahărul obtinut din sfecla sau trestia de zahăr. Culmea este că producătorii au inventat si substituienti ai zahărului, dintre care cel mai nociv este aspartamul (E 950 si E 951), care provoacă peste 70 de tipuri de boli mortale. Pentru a evita efectele nocive ale zahărului, specialistii recomandă consumul de fructe si miere, pe care organismul le asimilează fără probleme.

Guma de mestecat: este aproape de neinteles cum fabricantii de gumă de mestecat, destinată în special copiilor, găsesc necesar să introducă în aceasta nu mai putin de sapte-opt tipuri de substante chimice, multe fiind pe lista celor suspecte sau nocive. Intr-o pastilută de gumă găsim: E171, E320, E330, E420, E421, E422, E950, E951, E967 si alte asemenea chimicale. Mestecând regulat gumă, vă expuneti următoarelor afectiuni: colesterol (E320), boli ale aparatului bucal (E330, acid citric) si cancer (E950 si E951).

Băuturi: chiar dacă producătorii se laudă care mai de care că produsul lor este natural, în realitate, băuturile lor răcoritoare mustesc de aditivi nocivi, cel mai folosit fiind acidul citric (E330) sau sarea de lămâie.

Aditivii E110 si E123, precum si înlocuitorii de zahăr mai sus amintiti produc efectele amintite.

Evitati să beti băuturile cu aromă de citrice, acestea fiind dintre cele mai dăunătoare. Colorantii folositi, E102 si E110, sunt declarati periculosi.

Băuturile alcoolice, cum ar fi berea si vinul, sunt saturate de metabisulfit, care dă limpezime, dar care atacă aparatul digestiv. La bere, în procesul de pasteurizare sunt folosite substante chimice care provoacă migrene.

Din punct de vedere al aditivelor alimentari, tăriile (vodca, whisky etc.) nu prezintă pericol, întrucât chiar alcoolul este un bun conservant, dar feriti-vă de lichioruri, în care se adaugă coloranti: E102, E110 etc.

Gemuri, dulceturi si alte dulciuri: nici aici nu vă lăsati înselati de pretentia unora dintre producători, care aplică eticheta „produs natural”. Minciuna e dovedită chiar de etichetă unde, la ingrediente, apare mentionat „acid citric„, nelipsit din nici un borcan de gem sau dulceată.

De asemenea, evitati bomboanele intens colorate si în general tot ce contine coloranti.

Mezeluri: nu mai este nici un secret ca în toate mezelurile de pe piata internă, circa 40% din compozitie este constituită din produsi obtinuti artificial. Pe eticheta fiecărui sortiment de mezel veti găsi nenumărati aditivi alimentari, nocivi, inclusi pe lista de mai sus. Grăsimile cu care sunt „îmbogătite” mezelurile sunt obtinute prin aceleasi metode ca margarina. Toate aceste produse se conservă cu acelasi glutamat de sodiu. Totodată se adaugă si alte substante suspecte: nitrati si nitriti. De ce nu se mai prepară mezelurile după retetele traditionale, de casă? Pentru că se urmăreste câstigul, prin mărirea cantitătii cu tot soiul de chimicale. Producătorii nu-si pun nici cele mai mici probleme de morală atunci când umplu cremvustii „pentru copii” cu o duzină de E-uri.

Mustarul: fabricat în general prin amestecarea boabelor de mustar cu uleiul de mustar. Dacă boabele nu prezintă pericol, uleiul de mustar este devastator, el fiind deja interzis în Canada, unde s-a stabilit că în timp produce orbirea. In India, tara mirodeniilor, uleiul de mustar este folosit de vraci ca medicament, fiind numeroase cazurile în care persoane tratate cu acest ulei au murit.

În ultimii ani producătorii au învătat cum să-i fenteze pe cumpărători. Pe etichete nu mai scrie AROME SINTETICE, ci AROME NATURAL IDENTICE.

Aditivii sintetici nu mai sunt mentionati după codul E, ci după numele propriu-zis – acid citric (cum e cazul, printre altele, al margarinei Rama), conservant, gelifiant, etc.

Cumpărătorul rareori se gândeste că aceste ingrediente sunt de fapt E-uri.

Published in: Fără categorie on 17/02/2010 at 4:53 PM  Comments (1)  

E 621 – Esenţa controversată a gustului modern

msg.htm

Lumea ştiinţifică este impărţită intre cei care spun că monoglutamatul de sodiu este periculos şi cei care cred că poate fi consumat oricăt şi oricănd. Pănă la o decizie finală, consumatorii americani vor ca pe eticheta produselor alimentare să scrie mare dacă conţin sau nu substanţa cu pricina.Lumea ştiinţifică este impărţită intre cei care spun că monoglutamatul de sodiu este periculos şi cei care cred că poate fi consumat oricăt şi oricănd. Pănă la o decizie finală, consumatorii americani vor ca pe eticheta produselor alimentare să scrie mare dacă conţin sau nu substanţa cu pricina.

Monoglutamatul de sodiu, E 621, este un aditiv alimentar care are rolul de a potenţa gustul produselor in care se găseşte, mai ales dacă acestea sunt de proastă calitate. Şi, cum pe piaţă se găsesc nenumărate astfel de mărfuri, E 621 poate fi intălnit aproape peste tot. Producătorii din industria alimentară folosesc monoglutamatul de sodiu in mezeluri, preparate din peşte, semipreparate, sucuri, sosuri de diferite tipuri, alimente congelate, preparate din lapte şi lista poate continua. Monoglutamatul de sodiu este folosit de foarte mult timp in bucătăria asiatică şi se găseşte in mod natural in foarte multe alimente. Insă a fost izolat abia in 1907 şi produs pe scară largă de o companie japoneză doi ani mai tărziu. Denumirea sub care a fost produs – ajinomoto – se traduce prin „esenţa gustului”. Are formula chimică C5H8NnaO4.

CERCETÃ…RI. Pentru că este o substanţă atăt de folosită in industria alimentară pe plan mondial, cercetătorii din intreaga lume au făcut studii pentru a vedea care sunt efectele aditivului asupra organismului uman. In 1959, Administraţia Alimentelor şi a Medicamentelor (FDA) din SUA declara că E 621 este un aditiv „recunoscut in mod general ca fiind sigur”. Alte studii s-au realizat şi in 1970, rezultatul fiind aproximativ acelaşi, cu menţiunea de a nu se depăşi dozele actuale. Zece ani mai tărziu, insă, cercetătorii americani au recomandat realizarea de studii mult mai ample legate de monoglutamatul de sodiu. In 1986 s-a ajuns la concluzia că persoanele cu anumite sensibilităţi ar trebui să evite aditivul in cauză. De asemenea, FDA a dat publicităţii un studiu in 1995 prin care avertiza populaţia că, in cazul unui consum ridicat de E 621, unele persoane pot suferi de dureri in capul pieptului, dureri de cap, ameţeli, dificultăţi de respiraţie, palpitaţii, somnolenţă, stări de slăbiciune. Cercetători de la Universitatea din Hirosaki au arătat că persoanele care consumă monoglutamat de sodiu in cantităţi mari pot avea probleme cu vederea. Testele realizate pe animale au arătat clar că monoglutamatul de sodiu creează probleme la nivel neurologic, insă unii cercetători cred că nu este suficient. Cu toate aceste controverse s-a hotărăt ca monoglutamatul de sodiu să nu poată fi utilizat in nici unul dintre produsele alimentare destinate sugarilor şi copiilor foarte mici. Măsura se aplică şi in Romănia.

Efectele negative ale lui E 621
Profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, spune in lucrarea „Biblia alimentară” că aditivul alimentar E 621, monoglutamatul de sodium, are rolul de a stimula puternic apetitul, provocănd adictivitate. Compuşii lui de transformare metabolică au efect neurotoxic, putănd declanşa maladii grave ca Huntington, Alzheimer sau Parkinson. Specialistul precizează că aditivul poate provoca aşa-numitul „sindrom al bucătăriei chinezeşti”. Acesta se manifestă mai ales la persoanele sensibile cauzăndu-le dureri de cap, slăbiciune, greaţă, senzaţii de arsură in antebraţ şi ceafă, astm, modificări de ritm cardiac, respiraţie dificilă. Din cauza acestor efecte, monoglutamatul de sodiu nu trebuie consumat de femeile insărcinate, copii, persoanele hipoglicemice, bătrăni şi cardiaci. Un alt efect al aditivului alimentar E 621 este predispoziţia la obezitate. Acest fapt a fost demonstrat pe studii de laborator efectuate pe cobai. Cercetătorii spun că de vină este efectul de stimulare a gustului, care ii face pe consumatori să mănănce in cantităţi din ce in ce mai mari produse care conţin monoglutamat de sodiu. Totuşi, nu s-a putut demonstra că un consum, chiar şi frecvent, de E 621 este legat de creşterea semnificativă a zaharurilor din sănge sau a colesterolului la oameni.

Published in: Fără categorie on 17/02/2010 at 4:49 PM  Lasă un comentariu  

Fiecare tara pre limba ei piere…

Daca unii si-or fi facut socoteala ca pot cheltui oricat iar nota de plata o va plati Uniunea Europeana se inseala amarnic. Cancelarul german Angela Merkel a spus „nein” ajutorului financiar european pentru Grecia. Si are perfecta dreptate.

Grecia reprezinta un fenomen economic special care merita o analiza si un tratament exemplar. Este in zona euro si deja afecteaza increderea comunitatii economice internationale in euro, n-a mostenit o economie cu structuri comuniste, o societate cu mentalitati comuniste. Nimic din toate acestea, care pentru tari ca Romania si Bulgaria ar fi putut constitui posibile explicatii.

Cel mai probabil, conducatorii greci s-au bazat pe faptul ca Uniunea Europeana nu-si poate permite un faliment de tara in interiorul ei si va plati nota pentru cheltuielile lor irationale, dincolo de posibilitati si resurse proprii.

Doar ca smecheria n-a tinut. Acordarea de sprijin financiar unui membru irational al Uniunii Europene este un prost exemplu pe care l-ar putea da acum Europa tarilor care deja au tendinte de a cheltui mai mult decat au.

Un diplomat afirma: „Germania nu poate justifica contribuabililor sai finantarea vietii de huzur a grecilor”. „Berlinul insista asupra unui control riguros al programului de austeritate grecesc, cu ajutorul unei forte triple, formate din Comisie, BCE si FMI, un exercitiu care nu a mai avut loc in zona euro”.

Iata o atitudine responsabila si fara ocolisuri, asa cum le sta bine nemtilor. Adevarul verde in fata.

Irlanda a avut de-a face cu o criza similara a finantelor publice si a refacut increderea pietelor prin reduceri drastice ale cheltuielor publice, ale pensiilor si salariilor de la buget.

Care ar fi invatamintele pentru Romania?

Nu poti cheltui mai mult decat produci. Cererile sindicatelor din toate ramurile si ale partidelor din opozitie, pentru salarii si pensii cat mai mari sunt irationale si sinucigase, atata timp cat nu demonstreaza ca exista si resursele necesare. Asta facem de 20 de ani.

Activitatea de baza a romanilor a devenit shopping-ul. Si imprumuturile, uneori doar cu buletinul. Cheltuim, cheltuim, dincolo de resursele pe care le avem. Ne dublam salariile bugetare si triplam pensiile. In loc sa construim autostrazi, sa facem investitii care sa atraga bani, tehnologie inalta, investitori, pe care noi nu le avem.

Sindicatele spun: nu ne intereseaza de unde ia guvernul bani. Noi vrem, pentru membrii nostri de sindicat, salarii cat mai mari, ei ne platesc cotizatiile care ne-au imbogatit. Ce daca ne prabusim, nu e treaba noastra.

Nici ca se poate o atitudine mai iresponsabila. Este adevarat ca sindicatelor americane le-a trebuit o suta de ani sa inteleaga ca nu se poate salarizare buna fara productivitate, dar este necesar sa repetam greseala lor, inca o suta de ani?

Iar membrii de sindicat ar face bine sa inteleaga din greselile altor tari ca nu exista solutii miracol, ca nu putem trai bine din munca altora.

Atunci ce este de facut?

Sa cheltuim tot ce castigam si sa ne mai si imprumutam pe deasupra? Sa ne blesteme copiii si nepotii nostri ca le-am lasat o tara plina de gropi, fara autostrazi, fara sisteme performante de educatie, sanatate, justitie? Cum o sa le explicam ca am bagat totul in burta, am cheltuit totul pe distractii, bautura, mancare, masini scumpe, ca munca noastra s-a redus, in principal, la shopping?

Actualul guvern da semne de rationalitate. Incearca sa reduca cheltuielile cu pensiile si salariile, dupa ce guvernele anterioare le-au umflat dincolo de orice logica economica. Cu toata rezistenta acerba a sindicatelor si opozitiei.

Exista insa pericole multiple. Bunaoara, legea unica de salarizare in sistemul bugetar. Sunt salariatii „unici” ca sa merite aceleasi salarii? Adica, intre doi bugetari, cu aceleasi grade si vechime, nu exista diferente in privinta performantei si rezultatelor muncii? Ii salarizam la gramada, dupa principiul comunist, „sa traim prost, dar toti la fel”?

Atunci de ce ar vrea un tanar sa vina in sistemul de invatamant, bunaoara, daca, indiferent cat de capabil si performant ar fi, primeste tot un salariu de incepator, adica de mizerie?

Nu vin tinerii capabili si educatia ramane zona in care esueaza toti cei respinsi de sisteme mai pretentioase. De ce ar munci eficient si cu daruire un salariat bugetar, un profesor de exemplu, daca, „indiferent cat muncim, acelasi salariu primim”?

Cum sa faci educatie de calitate?

Sau, limitand la 1000 euro salariile managerilor din sistemul bugetar, ne vom trezi ca toti cei performanti pleaca in zone private, cu salarii de 5-6 ori mai mari, iar la buget vor lucra doar activistii de partid, care au invatat reteta de a se imbogati fraudand bugetul de stat. Asta este „cheia” in care sa intelegem actualele demersuri ale guvernului?

Mesajul Uniunii Europene, pentru cei care stiu sa-l descifreze este urmatorul: am creat Uniunea sa traim cu totii mai bine, sa ne construim impreuna un viitor mai bun.

Dar nu pentru ca unii sa huzureasca si altii sa plateasca.

Prof. Stefan Vlaston

Published in: Fără categorie on 17/02/2010 at 4:47 PM  Lasă un comentariu