Atentie la magazinele Mountain Experts si la bocancii Kayland

Din pacate, chiar daca acesta este un site dedicat iubitorilor muntelui, nu intotdeauna putem sa vorbim numai despre lucruri frumoase si intamplari placute. Dar sa va spun despre ce este vorba: Cu toate ca merg de cand ma stiu pe munte, in urma cu cateva luni mi-am spus ca este timpul sa trec si la ture mai serioase de iarna. Zis si facut….. Am inceput sa-mi caut echipament colindand magazinele specializate in comercializarea produselor cu specific montan si, totodata, am incercat sa gasesc informatii despre produsele respective cu ajutorul internetului. Astfel, mi-am cumparat o geaca foarte draguta si accesibila ca si pret marca Hannah, pantaloni cu dublu strat gore-tex, sosete de iarna, un piolet de tura si un tricou din polartec power dry cu maneca scurta (chiar daca este pentru vara, merge si iarna pe sub polar). Dar mai aveam o mica problema: BOCANCII. Chiar daca suntem o tara in care populatia depaseste 20 de milioane de locuitori si o parte considerabila din suprafata este acoperita de munti, nu exista nici macar un magazin din care sa poti cumpara o pereche de bocanci in functie de preferintele si nevoile pe care le ai la un moment dat. Eu imi doream un bocanc mixt, mai mult pentru ture de-o zi, si singurul magazin unde am gasit asa ceva a fost Mountain Experts, ce comercializeaza incaltminte Kayland. Toate bune pana aici. Am identificat un bocanc care-mi placea, si decid sa caut mai multe informatii despre el. Vin acasa, intru pe net, dar pe paginile romanesti n-am gasit prea multe despre modelul respectiv (este vorba de Multitraction), singura informatie fiind despre Mountain Experts – un articol scris tot pe Alpinet de Andrei Margulescu, care si-a cumparat o jacketa North Face contrafacuta si a intampinat multe probleme cand a semnalat acest lucru in magazin. Din pacate, nu am luat in seama cele scrise de el, asa ca am intrat pe forumuri din strainatate (nu mai stiu care sunt, am dat search pe google) citind numai de bine atat despre Kayland, cat si despre modelul de bocanc dorit de mine. La inceputul lunii decembrie (08.12.2006) mi-am cumparat bocancii mult doriti, pentru care am platit 590 RON. I-am folosit pentru prima data dupa o saptamana de la data achzitiei (16.12.2006), parcurgand un traseu usor, de circa 5 ore, pe vreme senina (nu i-a atins nici macar roua) si am avut o mare surpriza: am constatat ca la bocancul drept s-a dezlipit banda de cauciuc care-i imbraca (galosarea). Studiindu-i mai atent, am remarcat si la stangul o fisura in piele. Nu mi-am facut mari probleme, fiind convins ca totul se va rezolva foarte usor si repede la magazin, unde m-am si prezentat si am semnalat problemele aparute. Este intocmit un Proces Verbal de Predare-Primire si mi se spune ca, in cel mult o saptamana, problema va fi rezolvata.

Bocancii mi-au fost returnati dupa aproape doua saptamani (29.12.2006), si mi-a fost comunicat faptul ca produsul a fost trimis la producator, iar acesta a dezlipit toata galosarea si a relipit-o. Referitor la fisura in piele, vanzatorul a afirmat ca aceasta nu afecteaza calitatea de impermeabilizare a bocancului si, daca mai intampin probleme, vor fi schimbati sau mi se vor da banii inapoi. In data de 06.01.2007 am folosit bocancii pentru a doua oara (de data asta am mers mai mult, aproape 7 ore….). Vazand ca iar s-au dezlipit, am revenit la magazin. Am predat incalmamintea intocmind un nou Proces Verbal, dar le-am comunicat celor de la Mountain Experts ca nu mai accept repararea lor, ci doresc o alta pereche (acestia avand evident un defect de fabricatie) sau returnarea banilor. Imi este propus ca termen de rezolvare a problemei ziua urmatoare, lucru cu care si eu sunt de acord.

A doua zi, mergand la magazin, aflu cu stupoare ca patronul nu este de acord nici cu inlocuirea, nici cu returnarea banilor, ci doreste sa-i repare din nou. Degeaba le-am explicat ca si data trecuta au fost lipiti (asa cum am scris si mai sus, mi se spusese ca toata galosarea a fost dezlipita si relipita) si nu au tinut mai mult de cateva ore, nu am gasit intelegere.

Am facut reclamatie la Oficiul pentru Protectia Consumatorului si, in cateva zile, mi-a fost rezolvata favorabil sesizarea, in sensul ca mi-am primit banii inapoi. Am aflat ulterior ca nu sunt singurul in aceasta situatie, multi avand probleme cu bocancii Kayland cumparati din Romania (nu pot afirma cu certitudine daca este vorba despre un produs contrafacut, dar cu siguranta nu are nimic in comun cu calitatea produselor Kayland comercializate in stainatate). Ceea ce m-a dezamagit cel mai mult in toata aceasta poveste nu este faptul ca mi s-au stricat acei bocanci de doua ori in doua iesiri, ci atitudinea celor de la Mountain Experts pe care, oricat m-am chinuit s-o inteleg, nu am reusit.

Comertul cu rebuturi

Rebutul inseamna pierdere economica, potrivit dictionarului. Nu si pentru producatorii care si-au creat un sistem prin care-si recupereaza pierderile. Mai dezvoltat in Occident, sistemul incepe sa fie adoptat si in Romania.

Rebutul inseamna pierdere economica, potrivit dictionarului. Nu si pentru producatorii care si-au creat un sistem prin care-si recupereaza pierderile. Mai dezvoltat in Occident, sistemul incepe sa fie adoptat si in Romania.

Cand ti s-a infundat prima data imprimanta super-performanta cu o coala fara cusur, ai inteles ca si masinile gresesc. La fel, orice producator, oricat a investit in automatizari, constata la finele lunii ca un anumit procent din productie, undeva intre 1% si 3%, a esuat in lada cu produse strambe, cu ambalaj imperfect, returnate de cumparatori nemultumiti sau uzate prin expozitii sau sesiuni de demonstratii. Ce-ar trebui sa faca el cu aceste produse? In nici un caz nu le va arunca.

In urma cu cinci ani, Romania devenea o piata buna pentru a absorbi toate produsele cu mici defecte ale producatorului italian de incaltaminte Grisport. Mai precis, 2% din cele 2,6 milioane de perechi produse anual. Franco Ferraro, directorul general al Alba International Prod SRL, spune ca a inceput sa importe incaltaminte Grisport la calitatea a doua pentru a testa piata romaneasca. Si a vandut de atunci, lunar, cate 2.500 de perechi de incaltaminte la calitatea a doua in Bucuresti, Pitesti, Galati si Ramnicu Sarat, unde importatorul a gasit o piata favorabila – adica oameni saraci. Din luna septembrie insa, Ferraro spune ca nu va mai vinde in Bucuresti decat marfa de calitatea intai, iar, treptat, va muta tot comertul cu incaltaminte de calitatea a doua in Republica Moldova. „Mai e cerere si-n Romania, dar strica piata“, explica el.

Un produs „refurbished“, fie ca e rebut recuperabil, fie ca e retur, sau pur si simplu un produs folosit la expozitii si atat, intors in fabrica, inseamna pierdere economica daca nu e revalorificat.
Aceasta piata a imperfectiunilor e insa destul de pudica daca o rogi sa se prezinte sau sa vorbeasca despre sine: link-urile magazinelor on-line de „refurbished“ de pe site-urile oficiale ale marilor producatori de echipamente IT sunt bine ascunse, comunicatorii companiilor respective nu raspund la e-mailurile cu intrebari legate de propriile produse „refurbished“, iar producatorii autohtoni nu prea vorbesc, de teama sa nu „dea prost“. Cu toate acestea, amatori de produse imperfecte, dar „OK“ si ieftine, se gasesc in toata lumea.
http://www.businessmagazin.ro/printare/actualitate/comertul-cu-rebuturi-978896

Rebuturile din Spania, aduse la magazinul Zara din Bucurest

Romanii, din snobism sau din dorinta de a avea un lucru de calitate, prefera magazinele de firma. Dar nu stiu ca, odata intrati pe usa acestor magazine, au nesansa de a achizitiona produse (fie haine, fie incaltaminte) care sa nu-si merite banii. Am patit chiar eu, recent, un asemenea lucru. Am cumparat o pereche de sandale din piele cu 169 RON, de la magazinul ZARA din Plaza Romania, din Bucuresti, si, dupa cateva incaltari, talpa lor s-a rupt in toate partile. Niciun cizmar nu le mai poate face nimic, nu le mai poate lipi, nici macar cu solutie la cald. M-am dus inapoi cu ele, de unde le-am cumparat, respectiv la Zara. Niciun raspuns pozitiv. Nu am vrut neaparat banii, ci sa se gaseasca o solutie: adica sa pot lua o alta pereche de sandale si sa platesc o eventuala diferenta de pret. Vanzatoarea de la casa a dat din umeri si a sunat-o pe Andreea Cefalan, manager la Zara. Am vorbit fata in fata cu aceasta, timp de o ora, si tot nu am rezolvat nimic. I-am explicat pe un ton calm, la inceput, ca nu vreau banii pe aceste sandale, ci ca doresc sa le schimb cu altele, care nu au probleme si ca, daca sunt mai scumpe, sa platesc diferenta de pret. I-am dat ca argument (daca mai era cazul!) faptul ca le-am incaltat de doar 6 – 7 ori si ca nu e normal sa pateasca asa ceva. Mi-a raspuns impasibila ca nu poate face nimic, ca a trecut o luna de la achizitionarea lor si ca am depasit termenul. Termen fixat de cine? De vinzatorii de la Zara? De manager? „Asta e politica firmei noastre. Da, a trecut o luna de cand le-ati cumparat. Ati depasit cu 12 zile termenul! Altfel, va ajutam!”. Minciuna! Am patit acest lucru purtandu-le de cateva ori, nici n-am apucat sa le incalt macar un sezon. E aberant ce se intampla intr-o tara civilizata, intrata in Uniunea Europeana! Sa nu ne miram ca romanii cumpara in ultimii ani imbracaminte, incaltaminte si produse de uz casnic din strainatate. Sunt mult mai ieftine in afara si, calitativ, mult mai bune decat cele de aici. „Ce, credeti ca noi aducem aici, la Zara, rebuturi din Spania?”. „Mai mult ca sigur! Uitati-va la sandalele mele, sunt un exemplu in acest sens!”, i-am replicat eu. M-am dus cu ele inapoi nu numai pentru ca am dat destul pe ele (169 RON, o buna parte din salariul meu de ziarista), ci si din principiu. Acela ca merit sa nu patesc asta in Romania. Daca eram in Turcia, in Grecia sau in oricare alta tara civilizata, nu pateam acest lucru. Dar, vorba lui Mircea Badea, traim in Romania! Vazand ca nu renunt asa de usor (pentru ca i-am spus ca voi scrie un articol despre acest subiect), Andreea Cefalan, manager la Zara, l-a sunat pe Lucian Dorobantu, country manager la INDITEX (seful ei) si i-a relatat de ce-am venit. Nu am auzit ce i-a spus (daca intr-adevar l-a sunat, asa cum a spus ea), dar s-a intors la mine si mi-a spus ca acesta i-a zis ca nu poate face nimic. „Cum nimic? De ce?”, am continuat eu. „Pentru ca ati depasit termenul de o luna! Si i-am spus ca sandalele dumneavoastra sunt uzate!”. Ce stupid, avand in vedere ca am incaltat aceste sandale, in termen de o luna si 10 zile, doar de cateva ori! Iar talpa lor a pleznit in toate partile! Ce diferenta este intre o pereche de sandale cumparate de la Zara si una cumparata de la piata, de la taraba, sau dintr-un magazin mai mic? Mare! Aceea ca, perechea de sandale de la Zara, dupa 6 – 7 incaltari, poate fi aruncata la gunoi, iar cea achizitionata de taraba, dintr-o piata precum Piata Moghioros sau Obor, te tine macar un sezon, daca nu chiar doua. Am incaltari de ani de zile (nu de la Zara) pe care le port si acum si nu s-au rupt. Traim intr-o tara stupida, cu oameni stupizi, ajunsi peste noapte manageri sau country manageri, la tot soiul de firme, cu salarii exorbitante, care nu pun pret pe bani, pentru ca ii castiga usor. Sunt sfidatori si sunt convinsi ca, daca au multi bani si o functie (in limba engleza!) nu le mai ajunge nimeni la nas. Nu sunt de partea clientilor si putin le pasa daca isi pierd sau nu un client sau daca acesta are de suferit din cauza faptului ca ei vand produse de proasta calitate. Le transmit pe aceasta cale un mesaj celor de la Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor: faceti ceva in acest sens! Poate ca ar trebui ca marfa adusa in Romania (in tot felul de asa-zise magazine de firma) sa fie mai atent verificata. Sunt convinsa (si chiar si multe vedete mi-au spus) ca la noi, in Romania, ajunge de multe ori marfa de proasta calitate si care nici macar nu e originala. Din pacate, de multe ori ajung sa fie vandute la noi atat obiecte de imbracaminte, cat si de incaltaminte, care peste hotare sunt rebuturi. Sunt refuzate de straini si cumparate de prosti, adica de fraierii de romani! De ce nu am patit acest lucru cu nicio pereche de incaltaminte cumparata din Grecia sau din Turcia? Pentru ca acelea erau de calitate. Si, culmea, si mai ieftine decat la noi, fara tot soiul de adaosuri. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!
Domnisoara Andreea Cefalan, manager la Zara, ar trebui sa fie documentata in ce priveste garantia oferita pentru incaltaminte. Nu stiu cum a ajuns sa aiba aceasta functie, dar cert este ca nu stie mai nimic. Despre ce politica a firmei vorbeste ea? O luna garantie oferita de magazin pentru o pereche de incaltaminte? De unde si pana unde? Cine a stabilit acest lucru?
Am intrat pe Internet si m-am documentat referitor la perioada de garantie oferita de magazin pentru o pereche de incaltaminte. Am gasit un articol foarte interesant, aparut in ziarul Cancan semnat de Alexandra Nastase (la 23 mai 2007) despre noua lege a garantiei, care poate falimenta producatorii de incaltaminte. „Fabricile de pantofi din Romania ar putea da faliment, daca vor scoate pe piata produse de calitate indoielnica. Si aceasta pentru ca, potrivit legii aparute la 1 ianuarie 2007, atat o pereche de incaltari, cat si un produs de folosinta indelungata au o perioada de garantie de doi ani in care pot fi schimbate daca apar defecte. Magazinele de incaltaminte, insa, „ocolesc” prevederile actului normativ si ofera o simpla garantie comerciala „dupa ureche” clientilor, bineinteles pentru o perioada mult mai scurta de timp. Asa se face ca daca o pereche de pantofi pe care abia ati achizitionat-o se rupe, puteti sa o schimbati in primele sase luni, pentru ca se prezuma ca defectul a existat la momentul cumpararii. Cu toate ca legea a intrat in vigoare de mai bine de patru luni, consumatorii nu stiu ca au aceste drepturi. „Pana in prezent nu am primit nici o sesizare de acest gen. Cumparatorii cunosc vechea legislatie, asa ca nu indraznesc sa ceara socoteala vanzatorului daca intampina probleme. Oamenii stiu ca au la dispozitie 30 de zile pentru a reclama agentului comercial defectul si procedeaza in cauza”, ne-a declarat Mihai Titichi, seful serviciului juridic al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din Romania (APC). Noua lege este in avantajul clientilor, dar in defavoarea producatorilor articolelor de incaltaminte, care trebuie sa fie mult mai atenti inainte de a-si oferi spre vanzare produsele. In cazul in care o persoana face reclamatie dupa cele sase luni, dar produsul se afla in perioada de garantie de doi ani, atunci va trebui sa demonstreze ca defectul nu a fost produs din vina lui, ci a fabricantului, lucru care este mai greu de dovedit”. Sa speram ca Lucian Dorobantu, country manager la INDITEX, nu doarme si ca va gasi o solutie pentru „reclamatia” facuta de mine la magazin.

sursa:http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t415004.html